1,130 matches
-
goale” și bibliotecile, metafizica și idealitatea eșuează în abisul fetid al descompunerii și aneantizării. Viziunea cu accente morbide a autorului, născută dintr-un imaginar terorizat de apropierea morții, trece și asupra iubirii, ale cărei gesturi capătă înfățișarea grotescă a dansurilor macabre medievale: „Ultimul drum al tău trece prin nimfe/ scheletice, prin răvășite membre/ de paradis bolnav” (Eros în amurg). Corabia lui Sebastian (1978), volum publicat postum, contopește jurnalul și poezia într-un univers liric ce păstrează, în linii mari, caracteristicile definitorii
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
fiindcă de mine nu scăpați vii! -Până-n zorii zilei îi legați bine de coloana de calcar, înfiptă în nisipul adâncului! - le porunci ostila regină celor trei străjeri. Mâncare nu vă trebuie, iar apă aveți cât vreți! -Ha! Ha! Ha! ... râdea macabru Regina întunericului, îndepărtându-se spre alte cămări ale împărăției. Scafandrii, din adăpostul stâncilor, cu înfrigurare urmăreau scena plină de cruzime. Erau hotărâți să-i elibereze pe pitici, care urmăreau scopuri importante ca și ei, au venit să cerceteze adâncul mării
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
siguranță, și, făcând un pas Înainte, cu fața spre mașinile care veneau spre mine, am Întins degetul mare. Părinții mei mă atenționaseră Întotdeauna să nu fac autostopul. Uneori Milton Îmi atrăgea atenția la știri din ziare care descriau detaliat sfârșiturile macabre ale celor care făcuseră o asemenea greșeală. Degetul meu mare nu era ridicat prea tare. Jumătate din mine era Împotriva unei astfel de idei. Mașinile treceau În goană. Nu oprea nimeni. Degetul meu șovăielnic Începuse să tremure. Îmi greșisem socotelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vrut să-i văd fața pentru că mi-ar fi părut rău pentru el și i-aș fi plâns moartea, iar el nu merita lacrimile mele. Nimeni nu ar trebui să moară. De ce trebuie să se sfârșească miracolul vieții atât de macabru și josnic? De ce incertitudinea vieții trebuie curmată de siguranța morții? Am auzit sunetul sec al glonțului care i-a spart tâmpla și zgomotul metalic al pistolului care i-a alunecat din mâna inertă pentru a se lovi de marginea cărării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe lângă Mihail, Gavriil, Sara, Velail, Soliteraj și Sergheiov. Trecând prin fața sa, adresă o privire plină de venin Cronicarului, care era însoțit de Marcela Chronosi, soția sa blândă. Se uită la pântecele ei, văzu rotunjimea promisiunii unei noi vieți și zâmbi macabru. Mergând, pas după pas, culoarea i se trăgea din obraji și viața din el se scurgea, lăsând loc palorii morții. Dar schimbarea cea mai mare o avu când ajunse în fața Scaunului. Se opri la cinci metri în fața lui și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
scobește în găvanele ochilor ca viermii, roade unghii de pe mâini înțepenite. Bătrânul simte pe limbă o cocleală neplăcută, un gust amar. Reușește cu greu să o înghită. Nu a crezut-o niciodată pe Livia în stare de o asemenea imaginație macabră. La rândul ei, soția îl privește cu sufletul la gură. A reușit să-l convingă, sau nu? Principele prelungește intenționat tăcerea câteva minute. — Din câte zici tu, e vorba de o amărâtă care și-a pierdut uzul rațiunii. Se uită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el? Da’ de ce? Panicat, varsă iute otrava fără să se mai gândească: — I l-a arătat pe Drusus, fiul lui Germanicus, rozând de foame paiele din pernă... Înțelege în sfârșit că a depășit măsura. Deformat la chip de un rictus macabru, bătrânul împărat îi arată cu un deget tre murat ușa. Iese de-a-ndăratelea, ploconindu-se adânc de nenumărate ori. Odată perdeaua groasă lăsată în urma sa, înjură printre dinți fără să-i pese de însărcinatul cu corespondența imperială care așteaptă în anticameră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Francisco Chronicle - dorise să mă examineze el Însuși, la fel ca și alte persoane cu renume din domeniul criminalisticii și al medicinei legale. Treceau să mă vadă În pauza de prânz și Își dădeau cu presupusul la modul cel mai macabru despre cauzele decesului meu prematur. Zile la rând m-au scos și m-au băgat la loc spunând lucruri abominabile despre conținutul stomacului meu, despre funcționarea vaselor de sânge din creier, obiceiurile personale și antecedentele medicale, unele dintre ele destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
al unei „ultime dorințe care trebuie Îndeplinită“ etcetera, ad nauseam. Și astfel am ajuns să mă „odihnesc“ În acel sicriu bătut de soartă, dar, din fericire, fără părțile stafidite ale eunucului. Cutia cu muchii de fildeș În care se aflau macabrele relicve a dispărut Împreună cu recipientul ce conținea oasele mult iubitului spaniel tibetan al eunucului - deși motivul pentru care cineva ar vrea să fure acele triste rămășițe și să le păstreze ca suvenire mă depășește complet. Personalul muzeului care se ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
parte. Astfel, cenușa mea ar fi urmat un itinerar mai ușor și peripatetic, iar eu aș fi evitat dezgustătorul spectacol al unei Înmormântări cu sicriul deschis. În schimb, iată-ne pe toți, inclusiv pe mine, așteptându-ne rândul să vedem macabrul cu ochii noștri. Unul câte unul, prietenii, cunoștințele și chiar necunoscuții aparținând diferitelor perioade din viața mea Încheiată prematur s-au oprit lângă sicriu să-mi spună: rămas-bun, adieu, zai jian. Mulți, mi-am dat eu seama, erau curioși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
piardă o slujbă bună? Cine știe? Poate la început din cauza asta. Apoi din conștiinciozitatea unui funcționar corect. Apoi pentru că s-a obișnuit cu mine... Sau poate chiar m-a îndrăgit și voia să mă facă să renunț la planul meu macabru, încercând să mă convingă că «duminicile» sunt minunate... Sau că putem face șapte duminici pe săptămână... doar mi-a propus să relansăm împreună activitatea de fotografi... Sau poate mă ținea departe de moarte pentru că nu mai vroia să mai rămână
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Eroul își comandă trăirile și atitudinile: autenticitatea sau sinceritatea se verifică aici prin faptul că el este conștient că nu este autentic și sincer. Obsesia sfârșitului îl duce la o experimentare imaginativă a propriei morți, pusă în scenă cu o macabră voluptate. În O moarte care nu dovedește nimic prima victimă a lucidității personajului (Sandu) este, bineînțeles, Irina. Judecățile asupra Irinei sunt necruțătoare în severitatea lor tranșantă; comuniunea pe plan intelectual pare imposibilă; Sandu refuză ideea căsătoriei, declară uneori că vrea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mișcare, străpunse gâtul bărbatului, care căzu în iarbă, zvârcolindu-se în chinurile morții. Cu un strigăt de triumf, Balamber se ridică atunci din șa și, culegând securea adversarului său, îi reteză capul dintr-o singură mișcare. Când ridică în aer macabrul trofeu și îl arătă bagauzilor ce mai rămăseseră, aceștia, plini de groază, le întoarseră spatele și se topiră în pădure. Ultimul abia avu timp să dispară după un brad: o clipă mai târziu, în scoarța acestuia se înfipse, vibrând, ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de treburi, dintre care unele își țineau copilașii la sân. Din multe corturi se auzeau vaietele celor suferinzi. Pe un car la care fusese legată o mârțoagă bătrână - era limpede că scăpase de măcelar numai ca să poată îndeplini funcția aceea macabră - erau aruncate de-a valma cadavre, în așteptarea ultimei călătorii către o groapă comună. Când felinarul lumină acea grămadă tragică, Sebastianus observă că nu toate trupurile purtau răni primite în luptă; printre ele erau și copii. Fără să mai aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
piardă o slujbă bună? Cine știe? Poate la început din cauza asta. Apoi din conștiinciozitatea unui funcționar corect. Apoi pentru că s-a obișnuit cu mine... Sau poate chiar m-a îndrăgit și voia să mă facă să renunț la planul meu macabru, încercând să mă convingă că «duminicile» sunt minunate... Sau că putem face șapte duminici pe săptămână... doar mi-a propus să relansăm împreună activitatea de fotografi... Sau poate mă ținea departe de moarte pentru că nu mai vroia să mai rămână
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
program? - Draga mea, scuze, dar vezi tu, pentru mine Auschwitz-ul nu este loc turistic, nu e „vizitabil”. Mie mi-au fost gazați acolo bunicii dinspre mamă. M-am uitat în pământ, am intrat în pământ de rușine de curiozitățile mele macabre care, uite, deschid răni. Atunci, Ursula a aplecat ochii și i-a spus: - Anita, tatăl meu a fost ofițer superior nazist. Poate chiar el e unul dintre cei vinovați de uciderea bunicilor tăi. Anita a privit-o lung, a cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
meleagurile astea. Doar el are dreptul să scoată din Fès persoanele contaminate, doar el se bucură de autoritate asupra locuitorilor cartierului. Puțini cadii au curajul de a se opune hotărârilor lui, iar sultanul însuși rareori cutează să se amestece în macabrul său domeniu. Pe deasupra, mai e și un om extrem de bogat, căci mulți dintre credincioși își lasă după moarte avutul în folosul cartierului, fie pentru că boala le-a lovit familiile, fie că au fost impresionați de vederea acelor nefericiți. Iar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stradă pe alta, de la un suk la altul, pe jumătate inconștient, trăgând pe nări mirosul de șofran și de brânză prăjită, auzind ca într-un vacarm îndepărtat strigătele vânzătorilor care mă solicitau. În lipsa slujitorului meu înarmat, rămas la spectacolul lui macabru, măgarul începu să hoinărească prin oraș după cum avea chef și după cum era deprins. Și acest lucru a durat până ce un negustor, băgând de seamă starea mea de indispoziție, apucă frâul și-mi întinse o cupă cu apă îndulcită și parfumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era plimbat pe străzi, după care i se tăia capul. Capul era apoi înfipt într-o prăjină, iar trupul era dat la câini. În fiecare tabără a oastei otomane, sute de asemenea prăjini erau înfipte în pământ, unele lângă altele, macabre păduri prin care lui Selim îi plăcea să se preumble. Bineînțeles, circazienii, care se lăsaseră o clipă duși de nas de făgăduielile otomane, se descotorosiră curând de bonetele tradiționale, fesuri sau turbane ușoare, arborând turbane mari pentru a se topi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ne așezăm - când un crâmpei de frază m-a făcut să tresar. Am ciulit urechea. Un marinar povestea că văzuse expus într-o piață publică din Oran capul tăiat al lui Aruj Barbă Roșie, ucis de castilieni, care-și plimbau macabrul trofeu din port în port. După ce ne-am instalat, am început să-i povestesc lui Abbad amintirile mele despre corsar, vizita pe care o făcusem în tabăra lui, solia pe care o îndeplinisem în numele lui la Constantinopol. Deodată, însoțitorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
abia acum, în 1981, se fac dintr-ăștia. Înainte nu se putea - nu exista tehnologia necesară. Doamne, puțoiul ăsta bătrân a fost cusut și încopciat într-un laborator de cosmetică. Licăririle știrbe ale protezei din gură se asortează cu strălucirea macabră a plastronului dantelat. Lentilele de contact îi fac ochii verzi și aprinși ca de tigru. Verificați tenul individului - parcă e văruit. Arată groaznic, are bujori în obrăjori. Freza lui „latino“ strălucește, picură vitaminele. Urechile de cauciuc îi sunt tăioase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cuțitul de parcă aș ține un creion. Nu mestec așa cum trebuie și vorbesc cu gura plină. E prea târziu să mă mai schimb. Ea mănâncă meticulos și are un apetit ponderat. Sunt surprins de apetitul ei. Cafea? Cafea sau o infuzie macabră din est. Ea spală și eu usuc. Mai e și muzica. Nu baladele răgușite și moralizatoare pe care le mai ascultă uneori Selina - ci jazz, operă, muzică clasică. Îmi citesc și cartea, Freud, să zicem, sau Hitler. Nu Banii. Banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
doduji, univerzul ajesta oscur îmi e fameliar... nu pot afirma gă-i gunosc detaliile, dar amsanblul îmi face impreșia de ceva deja văjut, gare mă toropejte, mă gufundă în zomn... Nemaiatașându se de cuvinte, eliberată parțial de servituțile trivialului, grotescului sau macabrului, imaginea se desprinde...” Se” desprinde din sclipirea ochilor tăi, profilându-se vag și plăcut - ca un corp evanescent de ceață colorată, născut brusc în miezul minții tale - în fața ochilor tăi ... trece o clipă prin cameră, ca un rățoi flasc și
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
de praf, pe lemnul podelei. Un Încîlciș de pete negre șerpuia prin mijlocul Încăperii. Julián a privit acel vid vreme de aproape un minut, deconcertat. Am văzut În privirea lui că recunoștea anevoie locul, că totul Îi părea un truc macabru și crud. L-am luat de braț și l-am călăuzit Înapoi spre scară. — Aici nu e nimic, Julián, am șoptit. Familia a vîndut totul Înainte să plece În Argentina. Julián a Încuviințat fără vlagă. Am coborît la parter. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de a se transforma în comic. De altfel, “în comic este implicat un urât ca negație a frumosului, la rândul lui negat de comic.” Dispunând de o mobilitate fantastică și de un caracter “accentuat aventuros”, bizarul ironizează cu ușurință obișnuitul. Macabrul se înrudește cu fantomaticul, dezgustătorul, hidosul, scârbosul, dar și cu umorul negru și gluma macabră. Astfel, moartea dobândește un caracter fantomatic dacă, împotriva naturii sale, apare drept ceva ce este din nou viu, animat. Această contradicție între ceea ce este mort
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]