1,075 matches
-
celulei, prin intermediul receptorilor pentru Fc, iar ulterior leagă antigenul specific. Receptorii pentru Fc al IgE au o densitate semnificativă. Legarea încrucișată a receptorilor de Fc γ de către complexele imune care conțin mai mult de o moleculă de IgG stimulează activitatea macrofagului. Macrofagele alveolare au un număr mare de receptori pentru Fc al IgE. Receptorii pentru complement (CR1, CR3, CR4) leagă fragmentele C3b și C4b, primul fiind foarte eficient ca opsonină, dar mai puțin eficient ca mediator al ingestiei. Receptorii pentru limfokine
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
prin intermediul receptorilor pentru Fc, iar ulterior leagă antigenul specific. Receptorii pentru Fc al IgE au o densitate semnificativă. Legarea încrucișată a receptorilor de Fc γ de către complexele imune care conțin mai mult de o moleculă de IgG stimulează activitatea macrofagului. Macrofagele alveolare au un număr mare de receptori pentru Fc al IgE. Receptorii pentru complement (CR1, CR3, CR4) leagă fragmentele C3b și C4b, primul fiind foarte eficient ca opsonină, dar mai puțin eficient ca mediator al ingestiei. Receptorii pentru limfokine leagă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
complement (CR1, CR3, CR4) leagă fragmentele C3b și C4b, primul fiind foarte eficient ca opsonină, dar mai puțin eficient ca mediator al ingestiei. Receptorii pentru limfokine leagă mediatorii moleculari secretați de limfocitele activate: MIF, MAF, IFN. Sub influența acestor mediatori, macrofagele devin foarte active în prezența celulelor nonself. Receptorii pentru glicoproteinele (lectine) care au glucide terminale resturi de fucozil, manozil, glucozil, acetil-glucozamină, sunt foarte importanți pentru recunoașterea celulelor străine, a hematiilor îmbătrânite, a fungilor și a bacteriilor. Receptorul de manoză (MR
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulelor nonself. Receptorii pentru glicoproteinele (lectine) care au glucide terminale resturi de fucozil, manozil, glucozil, acetil-glucozamină, sunt foarte importanți pentru recunoașterea celulelor străine, a hematiilor îmbătrânite, a fungilor și a bacteriilor. Receptorul de manoză (MR)este o lectină a membranei macrofagelor tisulare, dar lipsește de pe monocitul circulant. Acest receptor pare a fi important pentru ingestia agenților patogeni de către macrofagele tisulare. Receptorul de manoză recunoaște și leagă cu mare afinitate microorganismele care au pe suprafața lor molecule cu resturi de manoză și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
importanți pentru recunoașterea celulelor străine, a hematiilor îmbătrânite, a fungilor și a bacteriilor. Receptorul de manoză (MR)este o lectină a membranei macrofagelor tisulare, dar lipsește de pe monocitul circulant. Acest receptor pare a fi important pentru ingestia agenților patogeni de către macrofagele tisulare. Receptorul de manoză recunoaște și leagă cu mare afinitate microorganismele care au pe suprafața lor molecule cu resturi de manoză și fucoză, având rol important în fagocitoza levurilor și a protozoarelor parazite. Monocitele sanguine nu exprimă MR, ceea ce sugerează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ceea ce sugerează că acești receptori sunt esențiali pentru evenimentele inflamatorii. Receptorii pentru fibronectină au rol în aderența monocitelor la zonele de discontinuitate ale endoteliului vascular și în ingestia particulelor opsonizate cu fibronectină. Receptorii pentru proteinele care conțin Fe explică rolul macrofagului în metabolismul Fe. Receptorii pentru hormoni: de exemplu, receptorul pentru insulină. Receptorii pentru LPS (Lipolizaharidul bacteriilor Gram negative). Celulele SFM sunt esențiale pentru mecanismul imunității antibacteriene înnăscute. Macrofagul posedă un mecanism fin de recunoaștere a LPS. De multe ori, 1
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
particulelor opsonizate cu fibronectină. Receptorii pentru proteinele care conțin Fe explică rolul macrofagului în metabolismul Fe. Receptorii pentru hormoni: de exemplu, receptorul pentru insulină. Receptorii pentru LPS (Lipolizaharidul bacteriilor Gram negative). Celulele SFM sunt esențiale pentru mecanismul imunității antibacteriene înnăscute. Macrofagul posedă un mecanism fin de recunoaștere a LPS. De multe ori, 1 pg/ mL (circa 100 fM) stimulează un răspuns detectabil. În soluție apoasă, LPS purificat formează complexe macromoleculare, analoage miceliilor fosfolipidice. Aceste complexe se pot insera direct în membrana
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
asociat suprafeței bacteriilor Gram negative este legat de diferite proteine plasmatice, care ușurează clearance-ul lor. LPS este opsonizat de proteina LBP care leagă LPS. Acronimul LBP derivă de la LPS binding protein. Complexul LPS-LPB este recunoscut de receptorul opsonic al suprafeței macrofagului - CD14. CD14 se asociază cu suprafața celulei printr-o legătură glicolipidică. Complexul ternar format din LPS-LBP-CD14 nu transmite semnalul activator, dar activează o catenă proteinică transmembranară. Caracterizarea complexelor LPS -proteine plasmatice a fost esențială pentru înțelegerea interacțiunii LPS-macrofag. Concluzia este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
CD14 se asociază cu suprafața celulei printr-o legătură glicolipidică. Complexul ternar format din LPS-LBP-CD14 nu transmite semnalul activator, dar activează o catenă proteinică transmembranară. Caracterizarea complexelor LPS -proteine plasmatice a fost esențială pentru înțelegerea interacțiunii LPS-macrofag. Concluzia este că macrofagul leagă LPS nativ cu o eficiență foarte scăzută, dar leagă foarte eficient complexele LPS-proteine plasmatice, pe calea receptorilor specifici. Proteinele plasmatice care leagă LPS sunt anticorpii specifici față de antigenul somatic (O), complement, lipoproteinele cu densitate înaltă (HDL), albumina și LBP
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
reactant de fază acută, LBP se găsește în concentrații suficiente în plasma normală, pentru a avea rol de apărare în timpul infecției. Diferiții receptori fagocitari trimit semnale spre citoscheletul de actină și inițiază mecanismele de internalizare. 1.2.4.2. Activarea macrofagului Activarea macrofagului are loc în condițiile stimulării antigenice și este un proces care decurge stadial, în două etape:- recrutarea monocitului imatur din sânge și diferențierea în celulă capabilă să reacționeze în prezența limfokinelor;- dobândirea proprietății de citotoxicitate sub acțiunea unor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fază acută, LBP se găsește în concentrații suficiente în plasma normală, pentru a avea rol de apărare în timpul infecției. Diferiții receptori fagocitari trimit semnale spre citoscheletul de actină și inițiază mecanismele de internalizare. 1.2.4.2. Activarea macrofagului Activarea macrofagului are loc în condițiile stimulării antigenice și este un proces care decurge stadial, în două etape:- recrutarea monocitului imatur din sânge și diferențierea în celulă capabilă să reacționeze în prezența limfokinelor;- dobândirea proprietății de citotoxicitate sub acțiunea unor semnale secundare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
două etape:- recrutarea monocitului imatur din sânge și diferențierea în celulă capabilă să reacționeze în prezența limfokinelor;- dobândirea proprietății de citotoxicitate sub acțiunea unor semnale secundare(cantități mari de limfokine, LPS etc.). Limfocitele Th 1 sunt principalele celule activatoare ale macrofagului, prin intermediul IFN γ. Interacțiunea dintre limfocitul T și macrofag stă la baza imunității mediate celular și a hipersensibilității întârziate. Un alt factor, foarte potent, activator al macrofagului este LPS. Macrofagul activat prezintă următoarele particularități:- are dimensiuni mai mari, este mai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în celulă capabilă să reacționeze în prezența limfokinelor;- dobândirea proprietății de citotoxicitate sub acțiunea unor semnale secundare(cantități mari de limfokine, LPS etc.). Limfocitele Th 1 sunt principalele celule activatoare ale macrofagului, prin intermediul IFN γ. Interacțiunea dintre limfocitul T și macrofag stă la baza imunității mediate celular și a hipersensibilității întârziate. Un alt factor, foarte potent, activator al macrofagului este LPS. Macrofagul activat prezintă următoarele particularități:- are dimensiuni mai mari, este mai mobil, voalurile membranare sunt mai evidente;- metabolismul oxidativ al
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mari de limfokine, LPS etc.). Limfocitele Th 1 sunt principalele celule activatoare ale macrofagului, prin intermediul IFN γ. Interacțiunea dintre limfocitul T și macrofag stă la baza imunității mediate celular și a hipersensibilității întârziate. Un alt factor, foarte potent, activator al macrofagului este LPS. Macrofagul activat prezintă următoarele particularități:- are dimensiuni mai mari, este mai mobil, voalurile membranare sunt mai evidente;- metabolismul oxidativ al glucozei este mult mai activ;- conținutul enzimatic lizosomal este crescut și secreția de proteaze este amplificată;- crește rata
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
LPS etc.). Limfocitele Th 1 sunt principalele celule activatoare ale macrofagului, prin intermediul IFN γ. Interacțiunea dintre limfocitul T și macrofag stă la baza imunității mediate celular și a hipersensibilității întârziate. Un alt factor, foarte potent, activator al macrofagului este LPS. Macrofagul activat prezintă următoarele particularități:- are dimensiuni mai mari, este mai mobil, voalurile membranare sunt mai evidente;- metabolismul oxidativ al glucozei este mult mai activ;- conținutul enzimatic lizosomal este crescut și secreția de proteaze este amplificată;- crește rata procesului de endocitoză
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
glucozei este mult mai activ;- conținutul enzimatic lizosomal este crescut și secreția de proteaze este amplificată;- crește rata procesului de endocitoză;- crește activitatea antibacteriană și antitumorală;- crește sinteza de monokine: IL-1 și TNF. Activarea este nespecifică, ceea ce explică faptul că macrofagul activat de componente antigenice ale celulelor de M tuberculosis este mult mai eficient în activitatea de clearance a oricăror celule nonself, bacteriene, fungice sau tumorale. Principala monokină mediatoare a acțiunii locale sau sistemice a macrofagului activat este TNFα, iar intermediarii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
nespecifică, ceea ce explică faptul că macrofagul activat de componente antigenice ale celulelor de M tuberculosis este mult mai eficient în activitatea de clearance a oricăror celule nonself, bacteriene, fungice sau tumorale. Principala monokină mediatoare a acțiunii locale sau sistemice a macrofagului activat este TNFα, iar intermediarii reactivi ai O2 și N2 au rol major în liza bacteriilor parazite intracelular. TNF poate avea rol determinant al efectului letal al LPS. Animalele care au primit o doză letală de Escherichia coli supraviețuiesc dacă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
o doză letală de Escherichia coli supraviețuiesc dacă li se administrează AMC ce neutralizează TNF, ceea ce denotă faptul că efectul letal al LPS se datorează hiper-reactivității gazdei față de agentul infecțios și nu infecției sau efectului toxic direct al LPS. Dacă macrofagul este activat prin stimulare antigenică de durată sau nu reușește să elimine agenții patogeni intracelulari, el poate deveni refractar la stimularea ulterioară. 1.2.5. SISTEMUL FAGOCITAR POLIMORFONUCLEAR Polimorfonuclearele (PMN) sau granulocitele sunt celule fagocitare „profesioniste” de tip microfag, din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
dintre resturile de N-acetilglucozamină și acidul N-acetilmuramic, rezultând dizaharide alcătuite din N-acetilglucozamină și acid N-acetilmuramic, la care se păstrează atașate catenele peptidice. După distrugerea structurii de rezistență a peretelui celular, celula bacteriană aflată într-un mediu neprotejat osmotic, se lizează. Macrofagele secretă cantități mari de lizozim și îl depozitează în granulațiile citoplasmatice, spre deosebire de celelalte tipuri care îl secretă pe măsură ce îl sintetizează. 46 Cap. 1. Bazele celulare și moleculare ale imunității Lizozimul se găsește în granulațiile neutrofilelor, macrofagelor, în celulele epiteliale ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
neprotejat osmotic, se lizează. Macrofagele secretă cantități mari de lizozim și îl depozitează în granulațiile citoplasmatice, spre deosebire de celelalte tipuri care îl secretă pe măsură ce îl sintetizează. 46 Cap. 1. Bazele celulare și moleculare ale imunității Lizozimul se găsește în granulațiile neutrofilelor, macrofagelor, în celulele epiteliale ale glandelor exocrine (celulele Paneth). Macrofagele secretă constitutiv lizozimul, dar rata sintezei crește în macrofagele activate. Neutrofilele și celulele Paneth depozitează lizozimul în granulațiile citoplasmatice. Efectul litic al lizozimului s-a evidențiat asupra peretelui celular de Micrococcus
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
lizozim și îl depozitează în granulațiile citoplasmatice, spre deosebire de celelalte tipuri care îl secretă pe măsură ce îl sintetizează. 46 Cap. 1. Bazele celulare și moleculare ale imunității Lizozimul se găsește în granulațiile neutrofilelor, macrofagelor, în celulele epiteliale ale glandelor exocrine (celulele Paneth). Macrofagele secretă constitutiv lizozimul, dar rata sintezei crește în macrofagele activate. Neutrofilele și celulele Paneth depozitează lizozimul în granulațiile citoplasmatice. Efectul litic al lizozimului s-a evidențiat asupra peretelui celular de Micrococcus lysodeikticus, la care mureina reprezintă circa 80% din conținutul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
tipuri care îl secretă pe măsură ce îl sintetizează. 46 Cap. 1. Bazele celulare și moleculare ale imunității Lizozimul se găsește în granulațiile neutrofilelor, macrofagelor, în celulele epiteliale ale glandelor exocrine (celulele Paneth). Macrofagele secretă constitutiv lizozimul, dar rata sintezei crește în macrofagele activate. Neutrofilele și celulele Paneth depozitează lizozimul în granulațiile citoplasmatice. Efectul litic al lizozimului s-a evidențiat asupra peretelui celular de Micrococcus lysodeikticus, la care mureina reprezintă circa 80% din conținutul structurii parietale. Acțiunea lizozimului este mai puțin eficientă asupra
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mari de Fe (coliformi, levuri). În focarul infecțios, lactoferina nesaturată este eliberată din granulațiile specifice, în mediul extracelular. Ea leagă Fe în condițiile unui pH acid, iar transferina îl leagă la un pH mai mare. Complexul lactoferină-Fe este endocitat de macrofage, pe calea receptorilor pentru lactoferină. Astfel, lactoferina produce hipoferemie localizată la focarul infecțios. Defensinele sunt peptide mici de 3,5 kD (29-34 aminoacizi), bogate în cisteină, moderat cationice (cu 3-10 sarcini pozitive nete), cu acțiune antimicrobiană. Ele sunt asemănătoare unele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și Gram negative, fungi (Candida, Cryptococcus neoformans), celulele maligne și față de virusurile cu anvelopă. Ele acționează formând canale în membranele artificiale și probabil în cele naturale. Sistemul bactericid dependent de O2 este complex și esențial pentru funcția neutrofilelor și a macrofagelor. Imediat după ingestia unei bacterii, în neutrofil se produce o intensificare bruscă a reacțiilor respirației, o adevărată explozie a metabolismului oxidativ. O mare parte a O2 este convertită la intermediarii reactivi ai reducerii sale, care sunt toxici pentru organismul ingerat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
eritrocite, leucocite, plachete, celule tumorale. MPO și H2O2 formează un complex cu substratul, cu efect oxidant asupra halogenului și rezultă un compus oxidant (acidul hipocloros). Nitric-oxid sintaza inductibilă reprezintă cel de al doilea sistem de generare a radicalilor liberi în macrofage. Oxidul nitric (NO) rezultă prin acțiunea nitric-oxid sintazei, dependentă de dezaminarea L-argininei. NO are efecte citotoxice semnificative asupra unui spectru larg de agenți patogeni facultativi și obligat intracelulari: Mycobacterium tuberculosis, Plasmodium, Leishmania, Criptococcus neoformans, Toxoplasma gondii, M. leprae, Chlamydia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]