833 matches
-
de pietre și noroi [...]. Pe-al treilea rînd se întindea, nemăsurată, grandioasă, înaltă de 3500 de metri, creasta din Penterey, cu Vîrful Negru, această piramidă înfricoșătoare străbătută de tuneluri negre, apoi dantelăria Englezoaicei, ireală, vaporoasă, amețitoare; pe urmă zveltul și maiestuosul Vîrf Alb, o coamă tivită cu bîrne amenințătoare [...]. R. Frison-Roche, Premier de cordée (41) Ieșisem din Rouen și înaintam în galop pe drumul care duce la Jumièges. Trăsura zbura, străbătînd cîmpiile. Apoi calul o luă la pas, ca să urce coasta
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
glumește pe seama asta? Se vorbește că stai mereu să o ștergi, să-i dai luciu ca și cum n-ai avea ochi decît pentru ea? Era una dintre acele mașini de lux, cu două axe articulate, de un rafinament și-o eleganță maiestuoasă, cu roți mari, subțiri, prinse cu brațe de oțel; avea pieptul generos, spatele bine arcuit și puternic... purta numele unei gări, cel de Lison, haltă în Contentin. Dar, din dragoste, Jacques, îl transformă în nume de femeie, Lisona, cum tandru
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a însufleți o scenă ale cărei elemente sînt statice, atribuindu-le semul "animat" și statutul de verb de acțiune: (47) [...] Ulmii și mestecenii, cu albeața lor de fecioare zvelte cu talia arcuită, cu părul unduind în vînt întocmai unor zeițe maiestuoase prefăcute aproape în întregime în chip de copaci. Platanii își arătau trupurile bine făcute, cu piele lucioasă și fină, cu tatuaje roșii din care mai cădeau bucățele de vopsea întărită. Larițele coborau dealul, precum o hoardă de păgîni, îmbrăcate în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
destul pentru a putea scrie istoricul prezent cât mai obiectiv. Papa Ioan Paul al doilea a recunoscut și a cerut iertare în Paris pentru exagerările din istoria bisericii catolice. Istoria bisericii nu este întotdeauna caracterizată numai de realizări fantastice, catedrale maiestuoase și credincioși deosebiți, ci și de perioade caracterizate de totalitarism, crime, prigonirea altor oameni care nu au aceeași credință și de inchiziții. Ortodoxismul a prigonit cultele evanghelice din România, luteranii și reformații au prigonit anabaptiști. Istoria nu cuprinde numai lucruri
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
Explicațiile primite l-au condus pe intervievator la o nouă întrebare: Există vreun comportament pe care nu l-ați caracteriza drept comunicare?", iar răspunsul a fost: "Ei bine, daca nu e nimeni în preajma, ne aflăm în fața bine-cunoscutei interogații: Produce acel maiestuos copac din pădure vreun foșnet dacă nu e nimeni să-l audă? Pentru că o comunicare să aibă loc, trebuie să existe cel putin o altă persoană 106. Trăsătură distinctă a comunicării, intenționalitatea se înscrie în tradiția semioticii, incepand cu Eric
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
fruntea, senină și destul de mare, era încadrată de un păr blond, inelat, care-i cădea în râuri peste umeri, sfârșindu-se pe la talia-i subțire, de parcă n-ar fi dat viață la unsprezece copii. Avea un mers ușor legănat dar maiestuos, cu capul sus, privind în ochii omului, atunci când vorbea cu cineva. Avea un surâs șăgalnic și-i ghiceai gingășia în vorbă și gesturi, nemaiîntâlnită la alți oameni. Nu avea școală multă, doar câteva clase primare. Pe atunci lumea nu punea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
e de pace... Gândurile lui vodă, în timp ce se mustra că se lăsa năpădit de griji lumești, alergau spre treburile domniei. Când a trecut pe sub Sfântul Epitaf în biserica pustie de lume, îl aștepta sfinția sa mitropolitul; au pășit alături spre naos, maiestuos ca și cum ar fi mers prin mulțime. — Am primit o scrisoare de la mitropolitul din Odrii, măria ta, și aș dori să o citești după denie. Și noi am vrea să-l dezlegi pe coconul nostru Ștefan. Zice că a păcătuit greu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantin Basarab Voievod la cei cincizeci de ani ai lui, arborând un zâmbet îngăduitor și care ridicase în sus mâna dreaptă în semn de salut, și marele spătar Cantacuzino, cărunt, distins, legănând abia perceptibil capul cu o mișcare melancolică. Era maiestuoasă, dar în același timp discretă intrarea voievodului în tabăra de la Arnăutchioi. Spătarul Mihai știa că printre curioșii care veniseră din Adrianopol să vadă sosirea beiului valah și printre negustorii turci și greci erau iscoade ale marelui vizir, ale lui Mavrocordat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bucuroși să ne refacem forțele pe un vas confortabil. Malurile Dunării sunt cunoscute; nu le vom reproduce descrierile aici; fluviul, aflat aproape de gura sa de vărsare, umflat de apele pe care i le trimit Carpații, a devenit la Galați mai maiestuos și mai puternic. Admirăm în trecere agreabilul sat turc Suceo, așezat în mijlocul unui masiv de verdeață, iar la stânga, mânăstirea Serraponte, cartier general al împăratului Nicolae în 1828; în acest punct a traversat armata rusă Dunărea pentru a mărșălui asupra Varnei
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
din Valahia Mică. Dacă apele Pirineilor, Vosgilor și ale Pădurii Negre n-ar fi așa de aproape de parizieni, fără îndoială că și unii dintre aceștia ar veni la Hercules Bader; priveliștile Carpaților sunt atât de fermecătoare, cursul Dunării, atât de maiestuos, și căile ferate, atât de rapide, încât nu trebuie pierdută speranța în vizita turiștilor din Occident 78. Ocârmuirea austriacă a făcut deja multe; pare dispusă la încă și mai multe; fiecare an aduce băilor îmbunătățiri, înfrumusețări notabile; aceștia sunt bani
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
inferioare pământurilor arabile din Principatele Dunărene. La ieșirea sa la Porțile de Fier, fluviul, mărginit la dreapta de dealurile Bulgariei, deviat spre gura sa de către lanțul secundar de munți ce închide Dobrogea de sus, nu mai curge decât cu o maiestuoasă încetineală. Cotește brusc spre nord înainte de a-și da apele Mării Negre. Parcelele de humus luate de cursul său de 800 de leghe se adună de secole în cel de-al patrulea bazin. Pentru Wurtemberg și Baviera, stâncile; pentru Austria, pietrele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
un vad care alimenta cu apă cristalină matca pârâului șerpuitor de la margine de sat, grăbindu-se să ajungă în aval la marele lac, care era nestemata acelor locuri. Castelul conacului situat pe o imensă stâncă de piatră, străjuia impunător și maiestuos împrejurimile feerice. Așezarea din vale locuită de oameni gospodari și bogați, încânta priveliștea prin casele mari construite din piatră de granit, acoperite cu țigle de ardezie. Acest tărâm montan era renumit prin bogățiile aflate în pântecul generos al pământului:aur
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
grea și umedă. Se trezi cu un bon între degete, împins în afara cadrului. Plaja năvăli brusc. Întinsă, perfect plană, o dreaptă albăstrie, sub aburul bolții, nisip făinos, zarea mării întregi, desfășurată, culori până la cer. Râsete, mingi și copii și femei maiestuoase, provocatoare. — Ce faci, bolnavule ? Asta ți-e astenia, la mare ? — Să zicem... Manole întinse mâna, vru să-l bată pe umăr, își aminti de cel care venea cu un pas în spate, îi strânse și acestuia mâna, arătă direcția, spre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o parte din ființa noastră, de partea adevărului. Pot negocia viața lui Rick din "Casablanca", deși soarta lui mă emoționează profund, pentru că încă mai discern între ficțiune și adevăr. Pot negocia viața și destinul pasagerilor de pe Titanicul ce se scufundă, maiestuos, pe câțiva metri pătrați 298 de ecran. Pot la o adică să admit și consensualitatea valorii agoniei lui Ivan Ilici. Ce nu pot accepta niciodată e că viața apropiaților mei, a semenilor mei ar putea fi "relativizată". Degețelul mic al
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cele două scene cu ritmurile lor total diferite. Pentru copii trebuia să găsesc cinci silabe care să spună ceva clar despre joaca frenetică sau despre atmosfera de zarvă și zaveră În care erau antrenați. Aș fi rezervat restul pentru căderea maiestuoasă, lentă și decisivă a frunzelor care păreau să ia În primite locul de joacă și să-l acopere În Întregime. PÎnă la urmă, m-am ales doar cu un ultim vers netulburate. Era vorba despre modalitatea căderii și a invaziei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și morți într-o tragedie, scrie el în Prefața la Bérénice, în 1670; este suficient ca acțiunea ei să fie importantă, ca actorii să fie eroici, ca pasiunile să fie stârnite, și ca totul să se resimtă din această tristețe maiestuoasă care formează întreaga plăcere a tragediei." Clasicismul preferă să recurgă la un patetic epurat prin discurs. Decât să fie arătat actul de violență, mai bine să fie povestit. Din cauza acestei schimbări a gustului din epoca clasică, ceea ce era funest în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
își recită versurile cu emfază, și care pretinde că versurile tragice vor, în declamație, același fast ca în stil; iar eu nu am alt argument decât un sentiment irezistibil, care-mi spune că declamația, ca și stilul, poate fi nobilă, maiestuoasă, tragică prin simplitate; că exprimarea, pentru a fi vie și pătrunzătoare în profunzime, cere gradație, nuanțe, trăsături neprevăzute și bruște, pe care nu o poate avea când este încordată și forțată." Ea îmi spunea uneori, plină de nerăbdare, că nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o maidanez comunitară, Cuprinde o mică... MORALĂ : Abia când decazi dintr-un drept, Adesea devii bun și-nțelept. STEJARUL ȘI CIUNGA Într-un codru din cei seculari, Trona peste-o pădure de stejari Cel mai falnic... exemplar De stejar; Înalt, maiestuos, Verde-mbrăcat și...fibros, Pe scurt: era sănătos, Foarte bogat și frumos, De sus până...jos! Dar câteodată Când vântul bate-n răspăr, Cineva putea să surprindă Un alt adevăr: Devenea furios, Amenințător și ritos, Sfidător, nemilos, Poruncitor și colțos, O
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
era mulțumit, Nici nu era dură, Era ușor de muncit, Doar nu făcea...arătură, Căra mangal și lignit, La dus...gol, la-ntors...binișor Că mangalul e...foarte...ușor, Dar într-o zi, ,,cineva" l-a pus ca să facă, Un trap maiestuos -asa...ca-ntr o...joacă Și-a reușit peste măsură! Tot ,,cineva"-pe care-l știți i-a șoptit: ,, Fii atent, ești bun de trăsură!” Calul matur a rămas ca trăsnit, Și între realitate și...vis, Tot ,,sfătuit" a admis
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Cum așa mare noroc Să dea peste mine, Să-ncerc, o fi bine Sau nu? În...fine! Înțelept -sau nua gîndit: Nu mai am mult de trăit! Puțin! Dar voi trăi fericit! Hotărât mai face o tură Cu un trap maiestuos, Oprind la trăsură, Pentru ultimul pas, A zâmbit, cum se zâmbește frumos, Și lângă ea a rămas! Mare diferență de ani exista ! Pentu ei nu aceasta conta: Se iubeau, se simțeau...împliniți, De-a dreptul erau fericiți! Cal si trăsură
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
de ce veneau peste mine și acolo? "Lăsați-mă-n pace! Lăsați-mă dracului în pace!" strigam pe coridoarele pustii și în sălile înghețate în plină vară. Am ieșit, căci mă înăbușeam, pe ușa principală și am coborât scările înghiocate și maiestuoase. Cobo-rînd treptele, mângâiam cu palma spinarea balustradei: cât de sfărîmicioasă! ce încrustată de licheni! Totul era putred în conacu-ăsta de țărână aglutinată. Șobolani, libărci, urechelnițe săpaseră milioane de galerii și pori în lemnărie și-n stucatură. Fețele heruvimilor erau mâncate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
imense, de marchetării policrome, însă erau tăcute; numai Augustinienii, mereu de gardă. Pe nesfârșitele pardoseli de marmură treceau repede, fără zgomot, câțiva liberți, câte un funcționar. Tribunul zise: — De aici se conduce imperiul. Se deschise aula pentru audiențele imperiale: un maiestuos hemiciclu, în care dădeau cinci săli somptuoase; punctul central al întregii structuri era fundul aulei, unde se afla tronul imperial. „N-am văzut niciodată nimic asemănător: precum o ciclopică mână deschisă, cinci degete care se unesc în palmă; iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
semnal politic exploziv. „Toate se schimbă“, spuseră - populares bucuroși, iar optimates alarmați. Cel mai tare s-a impacientat puternicul senator Junius Silanus, care, deși fiica sa murise de multă vreme, pretindea să exercite asupra tânărului Împărat un soi de tutelă maiestuoasă și incomodă. „Te știu de când erai copil“, îi amintea cu glas drăgăstos. Însă colegilor le pronostica: Am pornit-o la vale. Trebuie să-l oprim imediat, altminteri va fi o catastrofă. — Să fim cu băgare de seamă, răspunseră unii, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și diseară ne vedem pe centru!“); spaima celor notați În carnet Îi ținea treji toată noaptea să studieze la obiectele periculoase. Deodată, apărea ea; o simțeam de la o sută de metri, nu era nici un dubiu, acel mers lin, acea alunecare maiestuoasă, acea mișcare de avansare cu tot corpul de Împărăteasă bizantină. Acel corp nu putea să-l aibă nimeni altcineva; cum Îi simțeam prezența, mi se Înmuiau genunchii și mă cuprindea o stare de frică neînțeleasă. Era de fapt o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și se răzbună. Este asta o răutate pe care o au adolescentele, uneori atât de geloase pe prietenele lor. Deodată, n-o mai aud deloc pe Margareta, căci Încep să-mi piuie timpanele. A apărut la capătul aleii E. Înaintează maiestuoasă, cu acel mers solemn de marchiză; merge drept și nu se uită decât la mine. Eu nu o văd decât pe ea. Ne privim fără saț. E o bucurie atât de intensă a revederii, că nu mai putem să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]