870 matches
-
subiect a fost comentat, la B1 TV, în stil ironic, de către Radu Banciu. "Tăriceanu este un fel de selecționar. Are de ales. Ultima chestie interesantă care era pe agenda lui era să îi aleagă pe cei care vor participa la maiestuoasa aniversare de la Senat. Asemenea ca la nuntă, vor participa marii noștri oameni politici. Printre invitați se numără Ion Iliescu și Emil Constantinescu. Este în continuare omis de pe listă șeful în exercițiu. Traian Băsescu și-a făcut-o cu mâna lui
Radu Banciu: Băsescu va REGRETA toată viața acest lucru by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29391_a_30716]
-
rescrise de mii de ori; asta le-a dat forță”. Calul de lemn e gata, terminat, șlefuit, lăcuit, dis-de-dimineață, la prima oră. A fost o treabă grea, muncă de zeci de soldați sub supravegherea a trei maiștri tâmplari. Se înalță, maiestuos, neclintit, chiar în mijlocul plajei. Îl lasă la uscat o zi-ntreagă. Noaptea, cu grijă, să nu fie văzuți de pe zidul cetății, războinicii aleși urcă pe-o scară de cânepă, unul după altul, repede, fără zgomot. Sunt înarmați, la centură au
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
altădată. Era părăsită, cu piatra sfărâmată, năpădită de bălării pe unele locuri. Acolo, pe ultima treaptă a scării, m-am așezat și am simțit o mare durere sufletească. Ca-n poveste, am văzut, în locul clădirii necunoscute, Școala înălțându-se albă, maiestuoasă. Am pătruns sfioasă înăuntru. Sunase de intrare în clase. Pe coridoare lungi, șiruri de fete cu gulerașele albe, scrobite, se îndreptau grăbite spre clase. Pedagoga șefă Ana Ivanovna Șerbanovici mustra o elevă pentru nu știu ce necuviință. De pe o scară de la etajul
Curierul „Ginta latină” by Maria Lăudat () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2328]
-
până când penelul lui prinde să cânte contururi. Iată o ceață, o minune care ne acoperă pe toți. Pisica Metafora este o pisică, pe care, uneori, trebuie să o silești să-și retragă ghearele în pernițe. Vers Atunci când lebăda-și plutește maiestuoasa tăcere... Vers Vă dăruiesc armonica de iluzii, o puteți călca în picioare, ea tot va cânta.
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
de profesorul Ianoși, detaliat explicitată în Cuvântul înainte) Pășim apoi prin Petersburgul otrăvit al lui Berdiaiev, prin cel anatemizat de Soloviov, acela părelnic al simboliștilor și cel blestemat în fel și chip de Merejkovski. Trecem din orașul mozaical, fantomatic, înfricoșător, maiestuos și plin de semnificații tragice din poezia lui Andrei Bielîi, în Petersburgul suprareal, răsturnat, prozaic și fantasmagoric, neclar și nepătruns de Aleksandr Blok, apoi în cel apăsător, trist, umed și cețos al lui Maiakovski. Sunt glosate, în același mod, opiniile
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
că tot nu-i găsim noima și nici poanta: ,Contemplându-și lung buricul cu privirea lui de bronz/ Bustul meu înfățișează epoca turnantă-n bronz". într-adevăr, o privire de bronz (în textul autentic e bonz!), așadar metalică (rece, solemnă, maiestuoasă), îndreptată către zona ombilicală e un nonsens absolut, o absurditate ce te lasă perplex. Probabil că cititorul simplu, ,cu ureche frustă și nededat la umanioare" (cf. Șerban Cioculescu) trece repede cu vederea peste acest ,amănunt", indus în eroare de convingerea
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
colegiu, a privirilor cu subînțeles sau a comentariilor vădit zeflemitoare nu m-a părăsit nicio-dată. Totuși, rușinea de a-mi mărturisi pudoarea persoanei care distribuia prosoape, apoi ambientul acelor băi ce datau din timpul ocupației turcești, precum și semiîntunericul de sub bolta maiestuoasă au sfârșit prin a mă convinge să rămân. Prin urmare, am lăsat deoparte orice ezitare și, fe--rindu-mă de privirile celorlalți bărbați care stăteau în bazinul mare și octogonal și pluteau în poziții dintre cele mai diverse, m-am strecurat și
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
pletele trupul ei luminează ca un fulger în miezul unei planete cu miezul de beznă impecabilă/ genunchii ei pernele poemelor mele rotulele ultrasensibile fîntîni din care beau lapte dulce ciobanii din lună/ dona juana mireasă ascunsă mireasă misterioasă se plimbă maiestuoasă pe valurile mării negre și se gîndește la mine/ dona juana regină a timpurilor și a miracolelor îmi mîngîie obrazul și pleoapele cu obrazul și pleoapele ei/ dona juana vine în fiecare secundă în mine nu pleacă înapoi niciodată sînt
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
credinței. Într-un câmp cultural ce tocmai descoperise textualismul, autoreferențialitatea, imanența universului ficțional, poetul cu lecturi din René Char și Cartea tibetană a morților operează o deschidere pe verticală, descărcând energiile cuvântului și făcându-l să se ridice până la o maiestuoasă cupolă metafizică. Repulsia față de gramaticieni, cu ingineria lor textuală (Partizanul lui Dostoievski), e relevantă pentru axa acestei lirici, dar nu și pentru modalitățile ei de articulare. La rândul său, Ion Mircea e un dexter inginer al poemului - alcătuit, acesta, prin
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
anul 1920, fundația Rockefeller a finanțat o foarte importantă campanie de restaurare. Aceasta a depus mari și rodnice eforturi, vreme de 20 de ani, în urma cărora a rezultat ceea ce se vede și astăzi în orașul francez Reims: o catedrală impunătoare, maiestuoasă, operă istorică și de artă în egală măsură. în realizarea acesteia, arhitectul Henri Deveux și-a revărsat întreaga forță de muncă și de emoție artistică. Chipul arhanghelului Gabriel pare perfect armonizat cu ansamblul asupra căruia se difuzează luminosul său surâs
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
necesare. Acum însă, dumneata, admiratorul Arsenalelor, dispari de aici până nu iau o măsură drastică. - Doamnă, protestă fără prea multă convingere Doocar, sunt supus loial al Casei Isher. - Îmi pare bine că o spui, îl ironiza Innelda. Cu un aer maiestuos, trecu pe lângă el fără a mai întoarce capul. CAPITOLUL XXIII CÂND ÎMPĂRĂTEASA INTRĂ în sală, îi auzi pe cei adunați deja acolo oftând ușurați. Le zâmbi fără prea multă strălucire. Oamenii care voiau să mănânce în salonul imperial trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era urmărită până în zloata uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici și lipsite de valoare. Toți mahalagiii ieșeau în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mea. Adierea răcoroasă dezmorțește viața care se află în lume. Zori de ziuă se revarsă în lacul de lângă noi, dându-i o culoare aurie. Florile din grădină par a fi pictate cu ulei de trandafir atât de înmiresmat. Culorile lor maiestuoase par a fi niște bijuterii care ne fac să devenim melancolici. Iarba mângâiată de rouă care se prelinge pe trupurile lor verzui și delicate te face să crezi că trupurile lor blajine ar plânge cu lacrimi de diamante. În grădină
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
cam dus vestea. Auziți minune: un băiat se juca pe plaiul cerului cu mingi de stele. Păcatele mele! Un îngeraș împărțitor de vise, pare-mi-se, nu e lucru de șagă. Dă-mi și mie unul, măi dragă! Unul frumos, maiestuos, cu Făt-Frumos. Să mi-l trimiți în amurg, călare pe-un murg. Ori pe-un cal țintat, că-i mai adevărat. C-un corn în frunte, mă rog, care-i inorog. Pe-un tobogan de curcubeu m-aș da și
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
aceea, la Corral del Príncipe, pe punctul să se piardă cu firea. Pecetea și scrisoarea Strigătele gărzilor spaniolă, burgundă și germană schimbându-se la porțile Palatului ajungeau până la Diego Alatriste prin fereastra deschisă asupra uneia din marile curți interioare ale maiestuosului edificiu regal. Nu era decât un covor pe pardoseala goală de lemn, și pe el trona o masă enormă, Închisă la culoare, gemând de hârtii, catastife și cărți, cu un aspect la fel de solemn ca și bărbatul așezat În spatele ei. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și un solitar Ioanidefoarte serios. La nimic... ele dau un patos, excită spiritul. De pildă, templul pe care ți-l propun ar putea servi ca loc de întîlnire pentru depunerea primului sărut între îndrăgostiți... Un loc de cununie materială, solemn, maiestuos. Ioanide își dădea seama că nu putea fi crezut a vorbi serios, de aceea deveni practic: și pe urmă, cine te împiedică să-l întrebuințezi în sens profan, să dai concerte de muzică vocală? Propun însă pentru decor ca sala
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
voia valurilor de o femeie, avea o latentă veleitate de a rămâne stăpân pe sine. Ioana era și ea pasională, în sensul că sugera pasiunile. Felul dramatic cu care lăsa pleoapele sau încovoia mâna spre a-i fi sărutată, cadența maiestuoasă a pașilor ei inspirau gândurile cele mai voluptoase. Adeseori Ioana punea în vorbă accente pline de patos și participa cu temperament la viață. Ochii săi erau profunzi și inteligenți. În total, însă, impresia era de așa natură încît porecla Indolenta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu atunci când picară Hagienuș și Suflețel, ci mai înainte. Ceea ce văzuseră cei doi aparținea idilei obișnuite. Arhitectul fu la început foarte plăcut surprins de vigoarea corporală a Ioanei, având impresia că păcătuiește cu o statuie a Venerei. Indolenta avea gesturile maiestuoase și o anume voluptate rece, care sublima amplexiunile de noțiunea prea materială a cărnii, lăsând totuși o senzație de ponderabil. În acea epocă de plictiseli cu Tudorel și Pica, Ioanide se simți invadat de o vigoare sufletească nouă. Deși natura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apropierea geamurilor. Totuși Ioanide nu se gândi nicidecum să procedeze la recluziunea odăii, cu toată răcoarea de afară, și fu cu totul mirat când Indolenta, într-o cămașă foarte decoltată, prinsă cu șireturi pe umeri, ca și rochia de seară, maiestuoasă ca statuia Pallas Athenei, se îndreptă spre fereastră. - Dar ce faci? Întrebă el. - Închid geamurile! răspunse Indolenta cu aerul cel mai rezonabil din lume. - Să le închizi? se miră arhitectul. De ce? Atât era de obișnuit să doarmă în aer deschis
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Căldura ei ajungea la mine prin perete, așa că nu-mi era frig și nici nu mă simțeam singur. Nu cred că mama era nefiresc de înaltă, dar părea de două ori mai înaltă decît oricine, avea părul castaniu și era maiestuos de suplă de la șolduri în sus. Sub talie se schimba mereu, fiind deseori gravidă. îmi amintesc că-i vedeam bustul ridicîndu-se deasupra curbei stomacului asemeni unei uriașe pe jumătate ascunse de orizontul unei mări calme. îmi amintesc cum stăteam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
găsești niște poze. Nu, pe aia pune-o la loc, e soră-mea. Vreau să vezi biserica unde slujesc. Thaw se uită la două fotografii cu interiorul și exteriorul unei biserici scoțiene obișnuite. — Biserica parohială Cowlairs. Probabil că nu-i maiestuoasă, dar sînt acolo de treizeci și doi de ani, așa că-mi place. Fiindcă uzina de motoare s-a închis, sectorul a decăzut destul de rău. Presbiteriul a decis ca anul viitor congregația noastră și aceea de la St. Rollox trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un tanc cu același pentagon stelat pe turelă și cu un tanchist ieșit pe jumătate din cămăruța sa de oțel. Are pe cap caschetă neagră, cu urechi ieșite-n relief și poartă în mâini un drapel roșu ce se desfășoară maiestuos în urmă. Oricât de mult ar flutura drapelul în vânt, tot se zăresc, în colțul din stingă, sus, secera și ciocanul încrucișate savant. Un alchimist ca Fulcanelli (dar vai, ocultul autor al "Misterului catedralelor" era mort de douăzeci și trei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
văzând cum brusc roata din vârf se urnește și-ncepe o rotație huruitoare, ce făcea să tremure tot turnul de plasă neagră. Alunecând pe șine unse cu vaselină și trăgând în sus marea contragreutate dreptunghiulară, liftul începu, cu o lentoare maiestuoasă, să se apropie de parter. Partea de jos a cutiei purta o buclă de cablu îndoit ca un intestin și prins într-un mecanism prăfuit. Trecând prin dreptul fiecăruia dintre cele trei plafoane, liftul scotea un zgomot de tren la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mercur. Ele sânt gigantice pentru că noi sîntem minusculi. Prin temple și bazilici, umblând, acarieni umani, pe lespezi dulci, mozaicate, cu labirinturi circulare, privind cum pe nervurile ogivelor plafonul se-nalță nemăsurat de sus, scâncind de atâta lumină filtrată prin rozete maiestuoase, nu facem decât să ne reamintim, să revedem cu creierul de copil casa în care-am deschis ochii, încăperea fantastică în care am învățat să percepem culori și volume. Și mai ales să privim cum zeii - mama și tatăl nostru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acoperit cu satin galben canar. Dar micii funcționari cu mânecuțe negre, bufante și cu cozoroc de țiplă, băieții de prăvălie și ucenicele ce-și lăsaseră mașinile de cusut în croitorii ca să caște gura la paradă rămaseră încremeniți văzând cum trece maiestuos prin fața lor minunea cea mare a defileului, scandalul din vara lui '79, despre care-au urlat mai apoi jurnalele luni în șir, până când vestitul Zdrelea brigandul i-a luat locul și privilegiul titlurilor de-o șchioapă. Trecea, prin urmare, carul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]