KorAP: Find »[drukola/base=majordom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 26 >

650 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

finalul... Și să ne lase pe noi aici, dansând și urlând și făcând tumbe... Ia spuneți, unde ați mai văzut voi un final ca ăsta, să plece spectatorii în timp ce noi ne jucăm de-a carnavalul? Ai? BRUNO: Nu e rău. MAJORDOMUL: N-ar fi fost rău. MAMA (Se ridică, foarte chinuită, din colțul ei.): Final! Final! (Atenția asupra ei.) Ce final? Final la ce? BRUNO: Tereza... MAMA: Tu să taci! Te întreb... la ce să punem final? Discutăm de jumătate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
că știm ce se întâmplă de la bun început, ei se prefac că au înțeles la sfârșit, fiecare se teme să nu fie luat de prost și se preface că e mulțumit... Tâmpiților! N-aveți nici cel mai mic curaj! (Iese.) MAJORDOMUL: A avut o zi grea... (MAESTRUL DE CEREMONII își privește ceasul, comandă alt semnal.) BRUNO: Tot mai bea? ORBUL: Bea pe ascuns. Directorul i-a spus că dacă mai ascunde alcool prin cabine o dă afară din teatru. Acu’ a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
semnal.) BRUNO: Tot mai bea? ORBUL: Bea pe ascuns. Directorul i-a spus că dacă mai ascunde alcool prin cabine o dă afară din teatru. Acu’ a prins-o flama și s-a dus glonț... (Pauză; alt semnal al orchestrei.) MAJORDOMUL: Mă tem că iar s-a întâmplat ceva. BRUNO: Du-te și vezi ce-i cu Grubi. (MAJORDOMUL iese; ceilalți așteaptă.) FETIȘCANA: Am impresia că suntem cam penibili. VIZITATORUL (Se ridică și se plimbă; se dezmorțește; către public.): Se termină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
prin cabine o dă afară din teatru. Acu’ a prins-o flama și s-a dus glonț... (Pauză; alt semnal al orchestrei.) MAJORDOMUL: Mă tem că iar s-a întâmplat ceva. BRUNO: Du-te și vezi ce-i cu Grubi. (MAJORDOMUL iese; ceilalți așteaptă.) FETIȘCANA: Am impresia că suntem cam penibili. VIZITATORUL (Se ridică și se plimbă; se dezmorțește; către public.): Se termină acum... Fariseul ăla de Grubi a pierdut intrarea. (Mai face câteva mișcări; din nou către public.) Cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
n-o jucăm!”... Uiii! Ce s-a supărat! Ne-a spus „știți voi a cui e piesa asta, mă!”... Și ne-a spus la ureche, la fiecare pe rând, a cui e piesa... Și atunci am jucat-o... Asta-i! MAJORDOMUL (Intrând, plictisit.): Nu-i! BRUNO și CEILALȚI - Cum nu-i? — Iar începem? Ne-am plictisit. — Eu plec. — Batem apa-n piuă... MAJORDOMUL: Nu-i. Nu-i deloc, înțelegeți? Mașiniștii care trebuiau să-l scoată pe partea cealaltă a funiei nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
spus la ureche, la fiecare pe rând, a cui e piesa... Și atunci am jucat-o... Asta-i! MAJORDOMUL (Intrând, plictisit.): Nu-i! BRUNO și CEILALȚI - Cum nu-i? — Iar începem? Ne-am plictisit. — Eu plec. — Batem apa-n piuă... MAJORDOMUL: Nu-i. Nu-i deloc, înțelegeți? Mașiniștii care trebuiau să-l scoată pe partea cealaltă a funiei nu l-au găsit. Acum pricepeți? BRUNO: Altă aiureală... (Orchestra emite motivul.) ORBUL: Eu chiar plec! (Pășește pe covorul roșu și dispare în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
are nici un haz. Iese înghițit de groapă.) PRIMUL BĂRBAT: Nu puteți fi serioși nici măcar o clipă? ( Iese împreună cu AL DOILEA BĂRBAT și cu OMUL CU SACAUA; ieșire prin groapă.) FETIȘCANA (Împreună cu vizitatorul.): Salut, provincia! (Iese.) CĂLĂTORUL GRĂBIT ( Se apropie de MAJORDOM, îl privește, vrea să spună ceva, dă din cap și dispare în groapă.) (Orchestra mai dă o dată semnalul; apoi, la ordinele MAESTRULUI, se aliniază și coboară în groapă.) BRUNO: Îți dai seama ce dezolant se termină seara asta? MAJORDOMUL: Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de MAJORDOM, îl privește, vrea să spună ceva, dă din cap și dispare în groapă.) (Orchestra mai dă o dată semnalul; apoi, la ordinele MAESTRULUI, se aliniază și coboară în groapă.) BRUNO: Îți dai seama ce dezolant se termină seara asta? MAJORDOMUL: Ce vrei să fac? BRUNO: Nu știu. Aici lipsește ceva... Lipsește un cuvânt, un gest... Dacă Grubi nu se căra... MAJORDOMUL: Îmi pare rău... Și eu sunt cam pleoștit. Aș bea o bere. Nu știu de ce, dar în seara asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
la ordinele MAESTRULUI, se aliniază și coboară în groapă.) BRUNO: Îți dai seama ce dezolant se termină seara asta? MAJORDOMUL: Ce vrei să fac? BRUNO: Nu știu. Aici lipsește ceva... Lipsește un cuvânt, un gest... Dacă Grubi nu se căra... MAJORDOMUL: Îmi pare rău... Și eu sunt cam pleoștit. Aș bea o bere. Nu știu de ce, dar în seara asta piesa chiar m-a deprimat. BRUNO: Auzi, Vighi, vreau să te întreb ceva... Dar să-mi răspunzi sincer. MAJORDOMUL: Da. BRUNO

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se căra... MAJORDOMUL: Îmi pare rău... Și eu sunt cam pleoștit. Aș bea o bere. Nu știu de ce, dar în seara asta piesa chiar m-a deprimat. BRUNO: Auzi, Vighi, vreau să te întreb ceva... Dar să-mi răspunzi sincer. MAJORDOMUL: Da. BRUNO: Tu de câte ori ai citit-o? MAJORDOMUL: Ce? BRUNO. Piesa. MAJORDOMUL: Piesa? Cred că am citit-o de o sută de ori. BRUNO: Și ai înțeles ceva? MAJORDOMUL: Nu. Niciodată. BRUNO: Nici eu. MAJORDOMUL (Dezarmat.): Asta-i! BRUNO: Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sunt cam pleoștit. Aș bea o bere. Nu știu de ce, dar în seara asta piesa chiar m-a deprimat. BRUNO: Auzi, Vighi, vreau să te întreb ceva... Dar să-mi răspunzi sincer. MAJORDOMUL: Da. BRUNO: Tu de câte ori ai citit-o? MAJORDOMUL: Ce? BRUNO. Piesa. MAJORDOMUL: Piesa? Cred că am citit-o de o sută de ori. BRUNO: Și ai înțeles ceva? MAJORDOMUL: Nu. Niciodată. BRUNO: Nici eu. MAJORDOMUL (Dezarmat.): Asta-i! BRUNO: Mai bine mergem și bem o bere... (Cei doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
bea o bere. Nu știu de ce, dar în seara asta piesa chiar m-a deprimat. BRUNO: Auzi, Vighi, vreau să te întreb ceva... Dar să-mi răspunzi sincer. MAJORDOMUL: Da. BRUNO: Tu de câte ori ai citit-o? MAJORDOMUL: Ce? BRUNO. Piesa. MAJORDOMUL: Piesa? Cred că am citit-o de o sută de ori. BRUNO: Și ai înțeles ceva? MAJORDOMUL: Nu. Niciodată. BRUNO: Nici eu. MAJORDOMUL (Dezarmat.): Asta-i! BRUNO: Mai bine mergem și bem o bere... (Cei doi se îndreaptă spre groapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Vighi, vreau să te întreb ceva... Dar să-mi răspunzi sincer. MAJORDOMUL: Da. BRUNO: Tu de câte ori ai citit-o? MAJORDOMUL: Ce? BRUNO. Piesa. MAJORDOMUL: Piesa? Cred că am citit-o de o sută de ori. BRUNO: Și ai înțeles ceva? MAJORDOMUL: Nu. Niciodată. BRUNO: Nici eu. MAJORDOMUL (Dezarmat.): Asta-i! BRUNO: Mai bine mergem și bem o bere... (Cei doi se îndreaptă spre groapă; coboară până la jumătate.) BRUNO (Oprindu-l pe MAJORDOM.): Auzi! MAJORDOMUL: Ce-i? BRUNO: Cred că mă furnică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Dar să-mi răspunzi sincer. MAJORDOMUL: Da. BRUNO: Tu de câte ori ai citit-o? MAJORDOMUL: Ce? BRUNO. Piesa. MAJORDOMUL: Piesa? Cred că am citit-o de o sută de ori. BRUNO: Și ai înțeles ceva? MAJORDOMUL: Nu. Niciodată. BRUNO: Nici eu. MAJORDOMUL (Dezarmat.): Asta-i! BRUNO: Mai bine mergem și bem o bere... (Cei doi se îndreaptă spre groapă; coboară până la jumătate.) BRUNO (Oprindu-l pe MAJORDOM.): Auzi! MAJORDOMUL: Ce-i? BRUNO: Cred că mă furnică prin șira spinării. MAJORDOMUL: Hm! BRUNO

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o sută de ori. BRUNO: Și ai înțeles ceva? MAJORDOMUL: Nu. Niciodată. BRUNO: Nici eu. MAJORDOMUL (Dezarmat.): Asta-i! BRUNO: Mai bine mergem și bem o bere... (Cei doi se îndreaptă spre groapă; coboară până la jumătate.) BRUNO (Oprindu-l pe MAJORDOM.): Auzi! MAJORDOMUL: Ce-i? BRUNO: Cred că mă furnică prin șira spinării. MAJORDOMUL: Hm! BRUNO: Auzi, Vighi, ori de câte ori coborâm în groapă, după ce se termină spectacolul, nu simți așa, niște furnicături? MAJORDOMUL: Ba da. BRUNO: Simți un gol în spate? MAJORDOMUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de ori. BRUNO: Și ai înțeles ceva? MAJORDOMUL: Nu. Niciodată. BRUNO: Nici eu. MAJORDOMUL (Dezarmat.): Asta-i! BRUNO: Mai bine mergem și bem o bere... (Cei doi se îndreaptă spre groapă; coboară până la jumătate.) BRUNO (Oprindu-l pe MAJORDOM.): Auzi! MAJORDOMUL: Ce-i? BRUNO: Cred că mă furnică prin șira spinării. MAJORDOMUL: Hm! BRUNO: Auzi, Vighi, ori de câte ori coborâm în groapă, după ce se termină spectacolul, nu simți așa, niște furnicături? MAJORDOMUL: Ba da. BRUNO: Simți un gol în spate? MAJORDOMUL: Cam așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nici eu. MAJORDOMUL (Dezarmat.): Asta-i! BRUNO: Mai bine mergem și bem o bere... (Cei doi se îndreaptă spre groapă; coboară până la jumătate.) BRUNO (Oprindu-l pe MAJORDOM.): Auzi! MAJORDOMUL: Ce-i? BRUNO: Cred că mă furnică prin șira spinării. MAJORDOMUL: Hm! BRUNO: Auzi, Vighi, ori de câte ori coborâm în groapă, după ce se termină spectacolul, nu simți așa, niște furnicături? MAJORDOMUL: Ba da. BRUNO: Simți un gol în spate? MAJORDOMUL: Cam așa. BRUNO: Și asta întotdeauna? MAJORDOMUL: Da... Și mi se pune un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
spre groapă; coboară până la jumătate.) BRUNO (Oprindu-l pe MAJORDOM.): Auzi! MAJORDOMUL: Ce-i? BRUNO: Cred că mă furnică prin șira spinării. MAJORDOMUL: Hm! BRUNO: Auzi, Vighi, ori de câte ori coborâm în groapă, după ce se termină spectacolul, nu simți așa, niște furnicături? MAJORDOMUL: Ba da. BRUNO: Simți un gol în spate? MAJORDOMUL: Cam așa. BRUNO: Și asta întotdeauna? MAJORDOMUL: Da... Și mi se pune un nod în gât. BRUNO: Asta trebuie să fie. MAJORDOMUL: Ce? BRUNO: Asta o fi vrut să zică. MAJORDOMUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
MAJORDOM.): Auzi! MAJORDOMUL: Ce-i? BRUNO: Cred că mă furnică prin șira spinării. MAJORDOMUL: Hm! BRUNO: Auzi, Vighi, ori de câte ori coborâm în groapă, după ce se termină spectacolul, nu simți așa, niște furnicături? MAJORDOMUL: Ba da. BRUNO: Simți un gol în spate? MAJORDOMUL: Cam așa. BRUNO: Și asta întotdeauna? MAJORDOMUL: Da... Și mi se pune un nod în gât. BRUNO: Asta trebuie să fie. MAJORDOMUL: Ce? BRUNO: Asta o fi vrut să zică. MAJORDOMUL: Cine? Autorul? BRUNO: El a gândit-o. Precis asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
că mă furnică prin șira spinării. MAJORDOMUL: Hm! BRUNO: Auzi, Vighi, ori de câte ori coborâm în groapă, după ce se termină spectacolul, nu simți așa, niște furnicături? MAJORDOMUL: Ba da. BRUNO: Simți un gol în spate? MAJORDOMUL: Cam așa. BRUNO: Și asta întotdeauna? MAJORDOMUL: Da... Și mi se pune un nod în gât. BRUNO: Asta trebuie să fie. MAJORDOMUL: Ce? BRUNO: Asta o fi vrut să zică. MAJORDOMUL: Cine? Autorul? BRUNO: El a gândit-o. Precis asta trebuie să fie. (Cei doi dispar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
după ce se termină spectacolul, nu simți așa, niște furnicături? MAJORDOMUL: Ba da. BRUNO: Simți un gol în spate? MAJORDOMUL: Cam așa. BRUNO: Și asta întotdeauna? MAJORDOMUL: Da... Și mi se pune un nod în gât. BRUNO: Asta trebuie să fie. MAJORDOMUL: Ce? BRUNO: Asta o fi vrut să zică. MAJORDOMUL: Cine? Autorul? BRUNO: El a gândit-o. Precis asta trebuie să fie. (Cei doi dispar în groapă.) Ieșirea publicului se face prin groapă; actorii nu mai apar în scenă la eventualele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
MAJORDOMUL: Ba da. BRUNO: Simți un gol în spate? MAJORDOMUL: Cam așa. BRUNO: Și asta întotdeauna? MAJORDOMUL: Da... Și mi se pune un nod în gât. BRUNO: Asta trebuie să fie. MAJORDOMUL: Ce? BRUNO: Asta o fi vrut să zică. MAJORDOMUL: Cine? Autorul? BRUNO: El a gândit-o. Precis asta trebuie să fie. (Cei doi dispar în groapă.) Ieșirea publicului se face prin groapă; actorii nu mai apar în scenă la eventualele aplauze; actorii se pot alinia pe traseul ieșirii prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407

În acel ciudat prim deceniu al secolului nostru. De mai multe ori pe parcursul unei veri se putea Întâmpla ca, În mijlocul prânzului, În luminoasa sufragerie cu multe ferestre, Îmbrăcată În panel de stejar, de la primul etaj al conacului nostru de la Vira, majordomul Alexei să se aplece cu o figură nefericită, ca să-l informeze pe tata, cu glas scăzut (deosebit de scăzut când aveam companie) că un grup de țărani dorește să vorbească afară cu barin. Tata Își dădea repede la o parte șervetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
departe de preocupările ei, de parcă ar fi fost Încăperile corespunzătoare dintr-un hotel. Tata n-avea nici el vreo Înclinație administrativă pentru a conduce gospodăria. Comanda totuși masa. Oftând ușor, deschidea un fel de album pe care i-l punea majordomul pe masa din sufragerie, după desert, și așternea pe hârtie, cu scrisul lui elegant și curgător, menu-ul pentru ziua următoare. Avea un obicei ciudat de a-și lăsa creionul sau stiloul să vibreze chiar deasupra hârtiei În timp ce se gândea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
susțineau scândura de care atârna sacul pentru lovit, În formă de pară - sclipea În capătul spațioasei Încăperi. Scopul acestui aparat, mai ales din cauza răpăitului ca de mitralieră al sacului, a fost pus la Îndoială, dar explicația oferită În silă de majordom i-a satisfăcut pe cei câțiva luptători de stradă Înarmați până-n dinți care au intrat pe fereastră În 1917. După ce Revoluția Sovietică ne-a silit să părăsim St. Petersburg-ul, biblioteca aceea s-a dezintegrat, dar bizare rămășițe ale ei au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]