691 matches
-
Metamorfoză, persiflare... În centrul atâtor scene aparent mitologice același copac uscat, antropomorfizat... Lupta centaurilor cu lapiții, Triumful lui Silen... crengi și scorburi, guri ilare, ochi morți, „fosforescente vârtejuri de întuneric“. Sia cita, cita neobosită... Cărți cu animale, de „o gingășie maladivă“ ! Piero născocea și atâtea alte fantasmagorii. Pictase un monstru marin miraculos, „cu neputință ca natura să fi folosit în operele ei atâta urâțenie și atâta ciudățenie“. Nimeni n-ar fi înfățișat mai bine o Sfântă Margareta din pântecele căreia iese
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Madonele cu îngeri, în format mai mic, ale tablourilor greu de datat, uneori și de atribuit, aflate la Viena, Zürich sau Leningrad. Nici tabloul viu și impudic pe care îl interpretez acum în maniera Cosimo n-ar interesa-o, nici maladiva nerăbdare erotică a acestei Venus dezgolite, acum, lângă mine, lângă Simonetta absentă și oarbă, n-o interesează, nu, nicidecum. Nici Pietà din Galeria Perugia, îngerii de la Dresda, capetele sălbatice de pe pereții de aur ai Luvrului. Nu ar ține neapărat să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Restrânsă la orice atac al urâțeniei și iar elansată, mereu pe un tăiș fierbinte, prea fragilă pentru cenușiul compact al zădărniciei. Imprevizibilul înveliș alb, delicat, extrem de alb, luminat de cearcăne adânci, albăstrii, părul îngroșat în tuș negru. Un anotimp firav, maladiv, spulberat poate dintr-odată, cine știe. Mă scutur, în sfârșit, trezit din coșmar, parcă trezit : mă aflu într-un tren leneș și pustiu. Am înțeles : e încă dis-de-dimineață, în zori : povara e a somnului neîmplinit. Am puterea să mă ridic
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se întinde pe burtă, iar pe stânga, pe dreapta. Fruntea înaltă și lată, sprâncenele stufoase, cum se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin ! Nu întruchipează, a dovedit-o, războinicul glorios, neliniștitul trubadur sau înțeleptul vizionar sau vreun romantic maladiv al amorului, nici măcar fiul nebun de neconsolare. Un căutător, însă, onest, prin tranșeele cotidianului. Nasul drept și subțire, buza de jos împinsă ușor înainte. Mâinile lungi până la genunchi ar caracteriza pe cei curajoși și cinstiți ? Părul crescut și zburlit ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
uimitor de dispus la tot felul de jocuri frivole, jocuri de adolescentine, în care fiecare afront suferit este răzbunat proiectând asupra persoanei în cauză bizarerii din cele mai penibile. Pe DVD-ul unde se găsea relatarea conflictului provocat de gelozia maladivă a îndrăgostitului, se afla un fișier numit simplu Pielea de măgar. Inițial, Cosmin crezu că era vorba de povestea Fraților Grimm în format electronic, ori de romanul cu același titlu al lui Balzac, deși fișierul nu era suficient de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de alarmă. Situația dificilă și perspectivele sumbre privind soarta cărții, ne îndreptățesc să formulăm un alt elogiu, de data aceasta direcționat spre cititori. Iată-l: Carte înțeleaptă, cinste celui ce te va citi! Cuvinte Există la noi, românii, o tendință maladivă și păguboasă din punct de vedere spiritual și moral de a ne denigra valorile care au strălucit și s-au impus de-a lungul timpului, în arealul cultural-artistic național și european, care au servit ca modele și ca deschizători de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
primii doi, trei celiști ai lumii? - Ba da, Maestre, îl întrerupse Maria, ați ajuns! Asta sunteți: unul din cei mari. - Eu știu ce-ți spun, continuă Antim zâmbind amar. Vorbeai de ambiție, spuneai că ești mistuită de o ambiție aproape maladivă. Felicitările mele, Maria Daria! Dacă crezi în geniul dumitale, așa trebuie să fii: bolnavă de ambiție... - Dar în cazul meu... - Nu mă întrerupe, că nu știi ce voiam să-ți spun mai departe. Poate că, într-un anumit fel, eram
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să fi cunoscut, atât de tânăr - iar el, Vladimir, e încă un copil - , să fi cunoscut amândoi teroarea fără nume, clipa aceea fără început și fără sfârșit, când noi, oamenii, vom descoperi că n-am fost niciodată singuri? - Ce imaginație maladivă! izbucni deodată Maria, cu o greu stăpânită exasperare în glas. Un artist tânăr și cultivat ca dumneata, să-ți inventezi singur obsesiile teroarei!... Ieronim se ridicase în picioare și o privea turburat. - Din păcate, spuse, n-am inventat nimic. Eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
reda o realitatea deformată, neplăcută, ascunsă, negată prin modalități de impact asupra receptorului, catalizând necesitatea umană de a respinge forme ale urâtului, de a le separa de tiparul clasic. În aceeași manieră, romanticul, analizat de G. Călinescu, ”este terific, incoerent, maladiv, infirm, cocoșat, orb(...) niciodată frumos; este utopia unui om complet anormal”, raportul său cu eroul clasic, ”coerent, sănătos, având statura unui semizeu ori un rege cu ascendență divină”, este unul de respingere, de permanent conflict, cele două personaje fiind înfățișarea
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
la jumătatea pieptului sau la jumătatea coapsei, refuzul trupului" care se opune dorinței sale de bărbat. Un adevărat "mic război între sexe". Așa apare flirtul american de-a lungul romanului lui Philippe Labro. Nu numai obligatoriu, ci și pervers, aproape maladiv. Motivația acestui fapt este una simplă, explică romancierul: dacă flirtul este, într-adevăr, un joc colectiv, fetele și băieții nu se conduc după aceeași regulă. Pentru tinerii bărbați, scopul este să facă dragoste cu "o tipă bine", afirmându-și astfel
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
conflict amoros și "mic război între sexe". Regăsim în acest episod din Alegerea Sofiei toate temele dezvoltate cu cincizeci de ani mai devreme de moraliștii francezi ai perioadei Belle Époque. Ca și aceștia, William Styron consideră flirtul drept un joc maladiv, atroce, împotriva firii. Portretul pe care îl face tinerelor din generația sa, lui Leslie mai cu seamă, amintește prin tonurile sale întunecate de caricaturile maniheiste pe care le inspirau faimoasele "semi-virgine" romancierilor din vremea lor. Înseamnă asta oare că, dacă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ca reichian și jungian, adlerian, discipol al lui Karen Horney, sublimare, gestalt, fixații, desprinderea de a face la closet", pe care tânăra o revarsă asupra lui Stingo în timpul confesiunii sale nu este decât un cache-sexe vrednic de plâns. Logoreea sa maladivă nu este altceva decât travestirea în cuvinte a tăcerii puritane. Cu ajutorul cuvintelor, Leslie se expune, și în același timp se protejează. Ea ocultează într-un mod și mai atroce dorința, sexualitatea și trupul. Stingo înțelege perfect lucrul acesta. În vreme ce fata
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cititorul are experiența pătrunderii treptate pe teritoriul sigur al pierzaniei. Iubirea lui pentru María crește într-o matrice o excesului dublat de nesiguranță, și orice ezitare a femeii devine indicele unui dezastru. Femeia cultivă un mister periculos ce amplifică incertitudini maladive, fără a avea măsura gravă a consecințelor. Epuizat de gelozii și bănuieli, pictorul o urmărește maniacal pe cea despre care credea că e singura ființă ce-l poate înțelege. Nebunia lui Castel se lovește însă de un personaj impenetrabil - Allende
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cititorul are experiența pătrunderii treptate pe teritoriul sigur al pierzaniei. Iubirea lui pentru María crește într-o matrice o excesului dublat de nesiguranță, și orice ezitare a femeii devine indicele unui dezastru. Femeia cultivă un mister periculos ce amplifică incertitudini maladive, fără a avea măsura gravă a consecințelor. Epuizat de gelozii și bănuieli, pictorul o urmărește maniacal pe cea despre care credea că e singura ființă ce-l poate înțelege. Nebunia lui Castel se lovește însă de un personaj impenetrabil - Allende
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
din cauza unui pronunțat caracter mutagen". Totodată, criticului i se pare util apelul la sensul comun al fenomenului cultural al decadentismului, adică "să avem în circulație un concept "slab", operativ, edificat pe o serie de trăsături și teme predilecte conectate - artificialitatea, maladivul, luxura, psihopatia sexuală, perversiunea, satanismul, pesimismul, exacerbarea individualismului ca narcissism, decăderea marilor imperii, sau teme precum diminutio capitis sau femme fatale". Se impune, ca premiză, selecția unui instrumentar conceptual și analitic adaptat "dificultăților definirii termenului", deoarece acestea "țin de instabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
este ambiguă, însă e dominată de o stranietate copleșitoare și de accentele unei viziuni acut decadente. Protagonistul e un rătăcitor prin lumi periferice, erodate de o forță autodestructivă ce abrutizează ființa printr-o exacerbare senzorială susținută în primul rând de maladivul sexual. Obsesia morții, ca topos predominant în ambele romane, apare în Bagaj... ca reprezentare directă a cruzimii și a violenței, aducând cu sine un infern organic coagulat din esențele tari ale unor personaje insolite, apropiat de bolgiile estetizate ale Crailor
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
să evadeze din universul lor populat cu iluzii. Și scrie: Dar oricît de diverse ar fi prin originea lor sau prin toate celelalte caracteristici, toate mulțimile se aseamănă printr-o serie de trăsături: prodigioasa lor intoleranță, un orgoliu grotesc, susceptibilitatea maladivă, sentimentul smintit al iresponsabilității lor născut din iluzia propriei lor atotputernicii, precum și totala pierdere a simțului măsurii, care se datorează înverșunării emoțiilor lor reciproc exaltate. Între dispreț și adorare, între oroare și entuziasm, între strigăte de trăiască și la moarte
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fi subliniată de Hrusciov: "Era în stare să se uite la cineva și să-i spune: "De ce privești într-o parte astăzi?" sau: "De ce-ți întorci ochii și eviți să mă privești?""530. Departe de a traduce o suspiciune maladivă, aceste întrebări sînt de fapt ordine. Ele țintesc anue să supună ochiul față de puterea ochiului pentru a-și face arătată puterea. Victor Hugo știa despre ce este vorba cînd scria: "A obliga mulțimea să te privească înseamnă a-ți arăta
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și moartea o realizează cu discreție, astfel că abia Într-un târziu aflăm felul În care au murit. Μ Este mai greu de luptat cu demonii Închipuirilor noastre decât cu cei aparținând lumii exterioare, deoarece apetitul constructiv al unei imaginații maladive este, se știe, de nestăvilit. Μ Păcatul repetat Însingurează, deoarece ne Înstrăinează de „bine” și, astfel, de oameni. Μ Unii se supun probei curajului doar din teama că cei din jur i-ar putea numi lași. Μ Trecutul nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de femei și bărbați care realizează În așa măsură deprimarea la pierderea partenerului de viață, Încât se supun unei anorexii prelungite, cauzatoare de moarte; sau cazuri de femei Însărcinate la care fetusul poartă pecetea imaginației materne (când reprezentările mamei sunt maladive, exprimând, de exemplu, diferite temeri obsesive, copilul va prezenta de mic reacții ciudate, aberante). Μ Indiferent ce formă ar lua, viciul exprimă Întotdeauna aceeași lipsă de măsură. Μ Cu cât lăsăm ca principiile să ne guverneze mai mult viața, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
al autoarei ca fiind încărcat de atacul contra ideologiei, dincolo de poeziile recunoscute ca fiind interzise, existând câte un mesaj subversiv și in altele, ascuns, mai puțin explicit, fără să cădem în derizoriu, sau să riscăm să fim judecați pentru obsesii maladive, ne vom referi în cele ce urmează la câteva astfel de poezii din următorul volum al autoarei, Ochiul de greier, 1981. Este poate volumul marcat cel mai puternic de aversiunea contra ideologiei, aducând, în construcția lui, o absență a metaforei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
accentuate. în același timp evidențiază mai tare urechile, care, scurte dar depărtate de cap, par clăpăuge. Nici privirea nu mai e în regulă, adică simetrică: pupila ochiului drept trage spre interior, cea a ochiului stîng țintește drept înainte. în ciuda trăsăturilor maladive, expresia generală a feței e totuși de satisfacție. O diferență se remarcă și în aspectul vestimentar: peste gulerul rotund al cămășii, poetul a trecut o cravată cu două perechi de dungi, pe care a înnodat-o ca pe o lavalieră
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Dintre lucrările de istorie literară, biografiile sînt, se pare, cele mai perisabile. Există totuși o consolare pentru cei care le fac: bine scrise, unele din ele au șanse să fie citite ca opere literare sau morale. Sub aparența de modestie maladivă, Bacovia a avut mereu despre sine convingerea că reprezintă o excepție („Eu am fost un fenomen din naștere... superior oamenilor și simplu”), un om faimos („Ca și legenda Bacăului, am și eu legenda mea”). Afirmată la bătrînețe, această convingere are
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
conștiința superiorității altuia fără trăirea obligatorie a unui sentiment (sau „complex”) al inferiorității proprii, în sensul adlerian cunoscut. În înțelesul acordat de A. Adler, „complexul de inferioritate” este un efect fatal al unei comparații defavorabile cu altul, este un simptom maladiv, un semn de tulburare a tendinței normale de autovalorificare, de integrare apreciativă a persoanei în comunitatea în care trăiește. Mai precis, pentru A. Adler, „sentimentul de inferioritate” și corelatul său, tendința spre autoafirmare (spre „putere”), reprezintă două din formele de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
prin urmare, va detalia lucid felul în care se lasă antrenat în "jocul" fără nicio altă miză decât percepția agonicului. De aici, impresia de freudiană "stranietate", de învestire a realității perfect recognoscibile (din moment ce poetul "lucrează" cu datele unui decor geosocial maladiv, dar identificabil) cu un coeficient de mister greu, sinistru, deci de mysterium tremens. Există, chiar, în câteva secvențe din vastul poem thanatic care este Jucăria mortului și sugestia adevăratei cauze care macină interioritatea și așa vulnerată a poetului: în trecerea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]