940 matches
-
nedreaptă, domnișoară. Otilia e foartefrumoasă, și apoi e cultă, talentată. - Crezi? se îndoi Aurica. - Și apoi, de ce bănuiești numaidecât, pipăi Felix situația, că între domnul Pascalopol și Otilia ar fi vreo legătură? Domnul Pascalopol e singur, fără copii... Aurica râse malițioasă. - Cum se cunoaște că n-ai experiență! Otilia e șireată,caută numai bărbați în vârstă, bogați. Numai de-ar lua-o în căsătorie... Însă nu cred să fie Pascalopol așa lipsit de gust. Dumneata ce zici? Felix arătă prin tăcere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a o prezenta multelor sale rubedenii, ceea ce îl jigni în adâncul sufletului. Lipsind această formalitate de deferență, rudele lui, surori, frați, unchi, mătuși, cumnați și cumnate, refuzară să-l viziteze, fără ca totuși să-i facă vreo aluzie oricât de puțin malițioasă asupra Olimpiei, și amintind mereu în chip cordial, în corespondență, și de ea. Poate că unele dintre rude ar fi consimțit în cele din urmă să-i calce în casă, dar Stănică rezista el însuși și nu invita, ceea ce pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca pe un om cuexperiență, să-mi spui drept, ce crezi dumneata, ca bărbat, despre mergerea Otiliei la Paris? - Ha, făcu Stănică, luat repede, ce cred? Ce să cred?(Stănică examină repede situația și nu bănui nici o intenție G. Călinescu malițioasă. De altfel, întîrzia întotdeauna răspunsul, ca să poată inventa.) Domnule, să-ți spun drept, vorbă mare nu vreau să scot, păcat nu vreau să fac. Am avut un copil pe care mi l-a luat Dumnezeu, fiindcă poate am greșit cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
blazat și dezinteresat, și Aurica - anostă, uneori absentă la ceea ce e în jur. Spectatorii jocului sunt: Felix, Otilia, care e mereu în preajma lui Pascalopol, și Simion Tulea, inofensiv și taciturn. Jocul de cărți este un bun prilej pentru etalarea gândurilor malițioase ale Aglaei care ironizează, jignește cu premeditare atât pe Otilia cât și pe Felix. Felix observă avariția bătrânului unchi, cochetăria Otiliei, răutatea și meschinăria Aglaei, devenind în timp un interiorizat. Spre a se salva, își întreține un jurnal în care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
litera h dar pe ei băieții i-a amuzat, mai ales că a potrivit rimele într-un mod iscusit. Părea o poezie scrisă iubitei. A împăcat-o repede, justificându-se că nu a creat-o cu intenția de a fi malițios și au mers la o florentină împreună cu Nae, colega ei de bancă erau cei mai înfocați consumatori ai acestei prăjituri cu frișca și crema mereu proaspete. Era un țâr ambițios, nu la carte fiți fără grijă, ci în discuții contradictorii
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
binele suprem, la care se ajunge printr-o serie de prescripții, reguli de raționare morală (Sârbu, 2005, p. 39ă. În contrast cu etica, morala vizează un discurs normativ și imperativ și se opune imoralității, care presupune utilizarea În mod voit a actelor malițioase, egoismului, desfrânării, injusteții, corupției. Prezența conștiinței este fundamentală, deoarece aceasta Îndeamnă la Împlinirea legilor morale. Pornind de la natura sentimentelor pe care omul le are față de moralitatea faptelor sale, se poate vorbi despre o morală a binelui, concretizată În onoare, demnitate
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
71, 95ă. În lupta pentru combaterea fraudei, trebuie avută În vedere cunoașterea fenomenologiei acesteia, a originii, a factorilor determinanți și a mecanismului de funcționare, a profilului celui care săvârșește frauda și al celui asupra căruia se poate săvârși acest act malițios (Coenen, 2008, p. 184ă. Totodată, prin identificarea și cuantificarea factorilor determinanți, se pot propune o serie de măsuri de prevenire și detectare. În funcție de practica de contabilitate căreia i se circumscrie și care stă la baza aplicării unui anumit tip de
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
De menționat este faptul că ISA și SAS recunosc doar primele două tipuri de fraudă cu impact asupra riscului de audit, respectiv frauda asupra raportării și furtul de active. O serie de clasificări dihotomice prezintă fraudele ca activități intenționate și malițioase săvârșite asupra clienților sau investitorilor, de natură civilă sau penală/criminală, asupra sau pentru companie, din interiorul sau exteriorul acesteia, de manageri sau non-manageri (Singleton și Singleton, 2010, pp. 54-62ă. Din categoria fraudelor săvârșite de manageri, fraudele asupra situațiilor financiare
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
Cel care săvârșește actul fraudulos poate fi caracterizat printr-un comportamentul individualist, de tip businessman independent, considerând că firma Îi aparține (Albrecht et al., 2009, p. 50; Gallet, 2010, p. 141ă. În același timp, se pot găsi justificări pentru actele malițioase, nefiind Însă recunoscute de cei care le comit ca fraude (Gallet, 2010, p. 142ă. Furturile săvârșite pentru a acoperi alte acte ilicite sau cele izolate și de scurtă durată pot fi justificate de convingerea celui care le comite că nu
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
constituie pentru epoca care o studiem, erosul. El provoacă spiritul să descopere gramatica și retorica, să creeze un limbaj și, Încă o dată (s.n.), să Întemeieze poezia”. Cupidon face Într-adevăr din Conachi (cazul cel mai evident) un Închinător al Muzelor. Malițiosul zeu nu mai are Însă aceeași putere asupra lui Heliade cuprins de un „nesațiu” mai amplu, „sfint”. Eugen Simion nu omite să sublinieze acest lucru: „Limpede, hotărît este la Heliade sentimentul datoriei”, citind apoi din autorul Sburătorului această splendidă frază
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
asupra celor de față. - Așa e! Întări aproape strigând Gulimănescu, veșnic solicitant și care avea știri că Pomponescu, fost ministru, putea să intre în minister. Gaittany cerceta ceva foarte atent în agendă, Dan Bogdan rămase solid pe poziția lui, surâzând malițios, Saferian dădea din cap, ceilalți tăcură. - Ce face, unde stă? Întrebă Gonzalv Ionescu, pentru careIoanide reprezenta neantul pur. - Cine știe unde stă?! zise Panait Suflețel. Ioanide e clericvagant, fără domiciliu fix. - Nu, domnule, observă Gaittany, are locuință! - Stă lângă șosea, explică și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el însuși o luă apoi pe urmele Sultanei. Mai târziu, din aceeași direcție sosi greoi, sprijinit pe brațul unui servitor, Saferian Manigomian, căruia bineînțeles Hagienuș se feri a-i face vreo aluzie la cele văzute. El era un om discret, malițios, care se bucura când întîlnea pe cineva în situații dificile, fiindcă savura din ochi complicitatea secretă. Ioanide nu-i dădea nici o importanță, știind ce căuta Hagienuș la Saferian. Cunoștea calvarul casnic al acestui umorist. Fiind văduv, avea nevinovata slăbiciune de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
femei ca o pierdere de prestigiu. Gaittany, în primul rând, madam Farfara intuiră situația nu se poate mai clară de altfel, fiindcă toți observase catalepsia lui Pomponescu și păstrau cea mai jenantă muțenie, care ar fi putut fi considerată drept malițioasă dacă de fapt n-ar fi fost ieșită din frica de a contraria un posibil puternic al zilei de mâine. Gulimănescu, înțelegînd tardiv că făcuse o gafă, era tocmai dispus a întreba cine e semnatarul și a-i pune la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
principală, ca și poeții populari). O babă îl încredință că nu există alt mijloc decât a căuta găina de ou. Conțescu ceru instrucțiuni, se exercită și puse în aplicare metoda. În fiece dimineață, cu degetul pipăia găina. - Ei, zise Hagienuș malițios, numai ca să dea formă dialogică anecdotei, când a tăiat Conțescu găina? -N-a mai tăiat-o! - De ce? Cum așa? Întrebară ceilalți. - Găina se obișnuise cu ceremonia și de câte ori se apropiaConțescu de ea ca s-o caute, se lăsa în jos. Atunci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
turbura liniștea lui Pomponescu. Smărăndache juca foarte bine scena asta. În numele doamnei Pomponescu, punea degetul la gură și vestea confidențial: "Ssst! Jean lucrează la catedrală!" De câte ori arhitectul ministeriabil dispărea mai mult timp din societate, de întreba cineva despre el, prietenii malițioși puneau degetul la gură și șopteau: "Jean lucrează la catedrală." Existența lui Pomponescu nefiind deci așa de luminoasă cum părea profanilor, legătura cu Ioana reprezenta dacă nu un episod pasionant, cel puțin o diversiune justificată pentru un om public, lipsit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vorbind, Hagienuș nu mințea. Având sentimentul facil, acorda pe loc orice, invadat momentan de un val de sentimentalism. Pe urmă alt sentiment înghițea pe cel dintâi, iar Hagienuș, conștient de efectele pe care le făceau aceste promisiuni, ca om meridional malițios, petrecea în sineși. Hagienuș, trăit din copilărie numai în belșug și înlesniri, nu suporta boema. Voia rufăria de corp bine călcată și scrobită (în altele era numai neglijent), dulceață dimineața, apoi cafea neagră (lapte dulce nu bea niciodată: "Ce, sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea totdeauna în buzunar mărunțiș și unde vedea un cerșetor dădea îndată între doi și cinci lei, după împrejurare. Aceste practici religioase îi ușurară considerabil sufletul și Hagienuș dormea acum ca un copil și arăta în reuniuni același temperament pueril, malițios și plin de fineță intelectuală. Multă vreme Ioanide, absorbit în preocupările lui complexe erotice și paterne, nu știu nimic de toată afacerea, până ce într-o zi Gaittany zise: - Ai auzit de isprava lui Hagienuș? - Nu. Știu că nu mi-a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
arta arhitectonică. În legătură cu doamna Ioanide se petrecu în acest timp un incident și comic, și penibil. Pomponescu nu întîrzie, firește, să afle de felonia lui Ioanide (după gândul lui intim) și cea dintâi reacție când i se comunică de către amicii malițioși fu că se acoperi de o paloare mortală și-și mușcă mustața cu o violență neobișnuită pentru temperamentul lui plin de decor. El nu văzu aci dezerțiunea Ioanei, ci o jignire personală, o insultă premeditată din partea lui Ioanide, lucru ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
copiilor, cei prezenți debitară anecdote cu privire la progenitura lor, și Gonzalv Ionescu însuși fu chestionat de Pomponescu asupra sănătății odraslelor sale. . - Ei, se informă Petrișor al lui Hagienuș, ce spunePomponescu despre situația internațională? . - Parcă noi am vorbit despre situația internațională, îldezamăgi malițios Hagienuș. S-a discutat despre copiii mici, uite, mă jur! Oricâtă veritabilă dorință de evadare din oficial intra la Pomponescu, funcționa în bună măsură și rutina sa de ministru. Știa să distreze și să facă diversiune, era și el în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se extaziară fără sistemă, făcând observații G. Călinescu incompetente. Ministrul ar fi vrut să vadă specialiști, colegi de la Școala de Arhitectură. Tocmai aceștia lipseau. Deși Pomponescu nu priza pe Ioanide, absența sa îl blesă. O judecată a acestuia, oricât de malițioasă, i s-ar fi părut mai înviorătoare decât exclamațiile de convenție. Ziarele relatară vizita lui Pomponescu ca un fapt oficial, înșirînd câteva proiecte, o singură cronică propriu-zisă nu apăru. Un critic de artă care ținea cronica în Universul, ocupîndu-se de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de răbdare! Mi-aexplicat madam Pomponescu că trebuie să aștepte un moment când Pomponescu e mai bine dispus. . Cum Pomponescu avea obiceiul de a pleca des în turnee, Hagienuș se salva și el pentru un timp, mințind atunci cu o poftă malițioasă. . - Ghinion! vestea el, Pomponescu a plecat din București.S-așteptăm să vie. . Cu greu însă putea lungi absența lui Pomponescu, din cauza vigilenței lui Petrișor. . - Ce faci, tată, cu memoriul? la să vezi ce-a făcutPomponescu! . - Păi nu e în București
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
intelectualii să ne dea statulteren și material de construcție. . - Cu siguranță, adause Gulimănescu avid, lucrarea trebuiesă fie plătită excepțional. A dat o lovitură. Și e și palatul primăriei. Scoate o avere de aici. . - De nu cumva o construiește gratis, observă malițios,dar și onest Hagienuș, știi că Ioanide are meteahna de a nu reclama banii. . - Nu se poate! respinse cu energie Gulimănescu aceastăenormitate. Ce interes are să construiască asemenea lucruri gratis? . G. Călinescu . - De! se mulțumi Hagienuș să exclame, mult mai vast
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pretutindeni pe unde mergea. El susținea că Ioanide de obicei nu-și face cursurile, motiv ce ar fi trebuit să determine ministerul să-l înlăture sau să-l pensioneze. Hotărârea lui de a veni la curs ieșea numai din dorința malițioasă de a bloca drumul unui element tânăr merituos. Acesta era și cazul lui, al lui Gonzalv, împotriva căruia toți profesorii bătrâni conspiraseră să trăiască până la ultima vârstă posibilă. Se vede că suplinitorul recomandat de Pomponescu pusese la cale un fel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Într-un fel, Gonzalv era de acord cu Ioanide în măsura în care constata nepăsarea în fața oamenilor de merit. Însă nu putea înțelege recunoașterea decât ca o faptă imediată. De aici decurse melancolia sa, pe care o comentă cercul Gaittany, evident în mod malițios. Gonzalv era convins că dacă ar fi trăit în altă țară sau nu s-ar mai fi reîntors de la studii făcea o altă carieră. Măcar liber-docent tot ar fi fost. Orice altă meserie afară de aceea de profesor universitar i se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
exclamă Gaittany, neputând să nu râdă în același timp. Toți cei de față, în afară de Gonzalv, râseră fără retenție. Această veselie ieșea din faptul că raportau accidentele și G. Călinescu remisiunile lui Conțescu la cazul Gonzalv, luând ca temă un Conțescu malițios, care se îmbolnăvește ca să trezească speranța în Gonzalv și se face bine ca să-l dezamăgească. În realitate, cum explica conferențiarul Conțescu, geograful era un biet muribund demn de milă, care, având o complexiune viguroasă prin ereditate, murea penibil în rate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]