633 matches
-
a PNȚCD. Beneficiar al unei remarcabile notorietăți mai ales ca redactor șef al celei mai reputate reviste de cultură din ultimii 20 de ani, "România Literară", Manolescu era, în ciuda inteligenței și talentului său incontestabil, destul de naiv sub aspect politic. Afișa manierisme literare uneori păgubitoare ca atunci când declarase că, și dacă va fi ales, își va continua opera de istoric literar dispărând din spațiul public în fiecare week-end și părea că ignoră faptul că președinția unui partid politic de mare succes, creat
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de „flexibilitatea ceroasă” și ea apare în cursul sindromului catatonic. 10) Stereotipia este tendința de a menține și repeta practic indefinit, aceeași mișcare sau atitudine motorie. În cazul reprezentării stereotipe a unor cuvinte sau fraze se vorbește de „verbigerație”. 11) Manierismul reprezintă o serie de simptome motorii disparate care au comun caracterul unei impresii exterioare că „bolnavul este manierat” în gesturi, mimică etc. 12) Ecopraxia constă în repetarea identică de către bolnav prin imitarea interlocutorului său asemenea unui ecou, a gesturilor, acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
formă și conținut). A. Hesnard și A. Porot au descris chiar „sindroamele expresionale” în psihopatologie. Acestea sunt, în primul rând aspecte fiziologice sau mimice și de limbaj, care frapează la bolnavii psihici, prin următoarele aspecte: exces, discordanță, sărăcie, lentoare, stereotipie, manierism sau bizarerie. A. Hesnard și A. Porot notează ca fiind cele mai frecvente și importante tulburări ale expresiei în psihopatologie, următoarele: - sindroamele mimice ale stuporii și inerției; - sindroamele expresive ale puerilismului mintal sau manierismului; - sindroamele mimice din cursul stărilor confuzionale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aspecte: exces, discordanță, sărăcie, lentoare, stereotipie, manierism sau bizarerie. A. Hesnard și A. Porot notează ca fiind cele mai frecvente și importante tulburări ale expresiei în psihopatologie, următoarele: - sindroamele mimice ale stuporii și inerției; - sindroamele expresive ale puerilismului mintal sau manierismului; - sindroamele mimice din cursul stărilor confuzionale sau pseudoconfuzionale; - sindroamele expresive ale simulării sau suprasimulării. 1) Tulburările expresiei mimice Mimica este definită ca reprezentând ansamblul de jocuri ale fizionomiei, atitudinile și gesturile prin care sunt exprimate în exterior stări afective sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Mimica discordantă sau paramimia este expresia neconcordanței dintre starea psihică și atitudinile expresive ale bolnavului. Ea poate fi întâlnită în următoarele situații psihopatologice sub diferite aspecte: - apraxii, agnozii sau afazii; - grimase; - ticuri și spasme; - în schizofrenie sub formă de grimase, manierisme sau stereotipii; - mimica din cursul simulării unor afecțiuni psihice sau somatice; - mimica de tip histrionic-spectacular, pasională, convulsiv-cataleptică sau extatică din cursul isteriei; - economia și ecokinezia, ca forme de expresie care reproduc atitudinile și gesturile interlocutorilor bolnavilor psihici. 2) Tulburările de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exista și situații în care este posibilă mobilizarea pasivă a unor segmente corporale care, datorită hipotoniei musculare de data aceasta, dau impresia unei „flexibilități ceroase”. Se mai notează în cadrul simptomatologiei acestui sindrom, stereotipii de atitudine, gestică, mimică și limbaj, grimase, manierisme etc. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul catatonic, are două forme clinice de manifestare: stupoarea catatonică și agitația catatonică. Le vom prezenta în continuare. a) Stupoarea catatonică se caracterizează din punct de vedere psihopatologic prin următoarele manifestări: imobilitatea bolnavului, hipertonie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
regulă reunite în sindromul catatonic și ele constau din următoarele: stupoarea catatonică, rigiditatea catatonică, postura catatonică și negativismul motor. 8) Tulburările de personalitate ale bolnavilor schizofrenici sunt constante și specifice. Ele au un mare polimorfism și constau din următoarele: - grimase, manierisme, bizarerii, - dedublarea personalității cu tulburări de imagine corporală și de identitate a Eului personal, - fenomene de tranzitivism, - halucinații autoscopice externe, - heautoscopia sau impresia unei imagini „a dublului său” în afară, - halucinații endoscopice, - transitivism. Formele clinice Clasificarea formelor clinico-psihiatrice ale schizofreniei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în minus (depresie) sau cu caracter bizar, discordant (ambivalență, disforie, inversiune afectivă); tulburări în sfera intelectuală de tipul ideilor sau a interpretărilor delirante asociate cu tulburări de percepție de tipul halucinațiilor; regresiune globală a personalității la forme anterioare de dezvoltare (manierisme, bizarerii, puerilism etc.); tulburări ale conștiinței, imaginii de sine, a capacității de reprezentare și evaluare a realității precum și a propriei sale persoane. Aceste aspecte caracterizează psihozele individuale, așa cum sunt ele întâlnite și etichetate drept tablouri clinice în psihiatrie. Se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nimic, flux verbal adesea incoerent și dezordonat, specific excitației maniacale. Manie: tulburare psihică autonomă caracterizată printr-o stare de excitație psihomotorie, dispoziție euforică, fugă de idei, logoree, dezinhibiție moriatică putând ajunge la forme de agitație coleroasă cu manifestări violente antisociale. Manierism: formă de expresie și conduită patologică (mimică, limbaj, ținută, comportament, gesturi) cu caracter afectat, lipsită de simplitate și naturalețe. Masochism: perversiune sexuală cu caracter pasiv care asociază plăcerea erotică cu durerea fizică. Este opusul sadismului. Mânie: stare de afect de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
idei Gatism Glischroidie Halucinație Heautoscopie Hiperestezie Hiperstenia Hipnagogice Hipnapompice Hipoestezia Hipomanie Hipostenia Homosexualitate Iatrogenie Idee fixă Identitate Iluzie Imaginea de sine Imaturitate Impulsiune Incest Incoerență Indiferență Inhibiție Insatabilitate psihomotorie Involuție Ipohondria Isterie Iterație Îndoială Lesbianism Licantropia Lipemanie Logoclonie Logoree Manie Manierism Masochism Mânie Megalomanie Melancolie Menopauză Mentismul Mitomania Mongolism Monomanie Moria Mutism Narcisism Narcolepsie Narcomanie Negativism Neologism Nevroză Nimfomania Normalitate Nozofobie Obsesie Obtuzie Oligofrenie Onirism Oniroidie Onomatomanie Opoziție Palilalie Panică Pantofobie Paralizie Pasivitate Pederastie Pedofilie Persecuție Perseverare Perversitate Perversiuni sexuale Piromanie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
scutură cerul frunzele tăcerii” sau „M-aș vrea-n cătunul meu cu porumbei/ S-adun în piept căpițe mari de soare”. Alunecarea în artificiu („Vulpea serii/ A intrat în cortul zilei/ Și-n gingiile tăcerii/ Sparge sâmburii luminii”) și în manierism diminuează totuși mult efectul scontat. O înnoire e încercată și în placheta Poeme cu livezi. Inadecvat intitulată, ea însumează declarațiile, spovedania și testamentul haiducului Stoica; acesta, rănit în luptă cu potera, agonizează timp de o săptămână. Episodul are încărcătură dramatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
de ce, va trebui să mai privim o dată materialul. S-ar putea ca șeful sau auditoriul să reacționeze identic. Sugestiile corectorului vor fi cu atât mai valoroase cu cât ele vor ataca probleme specifice: construcții de cuvinte, fraze greoaie, gramatică slabă, manierism și așa mai departe. Unica modalitate de a asigura un feedback obiectiv este aceea de a accepta orice critică adusă lucrării. Rolul corectorului nu este numai acela de a ne face un serviciu personal, dar și de a fi reprezentantul
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
țara sa. Este vorba probabil despre pictorul spaniol Juan de Borgoña (sfârșitul sec. XV-1526), care, În 1510, a pictat la Barcelona catapeteasma dispărută a bisericii el desaparecido Pi și scuturile de pe scaunele corului din catedrală (1519). Operele sale denotă un manierism anterior marii epoci a manierismului internațional. Pictorul spaniol Mariano Fortuny (1838-1874) a călătorit În 1860 În Africa, pentru a face schițe din campania militară spaniolă. Interesându-se și de pitorescul arab, a exclus din opera sa marile formate, neputând astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
despre pictorul spaniol Juan de Borgoña (sfârșitul sec. XV-1526), care, În 1510, a pictat la Barcelona catapeteasma dispărută a bisericii el desaparecido Pi și scuturile de pe scaunele corului din catedrală (1519). Operele sale denotă un manierism anterior marii epoci a manierismului internațional. Pictorul spaniol Mariano Fortuny (1838-1874) a călătorit În 1860 În Africa, pentru a face schițe din campania militară spaniolă. Interesându-se și de pitorescul arab, a exclus din opera sa marile formate, neputând astfel să-și termine marele tablou
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
exprimare orală și scrisă. Stimați participanți, mă adresez dumneavoastră și pe această cale, cu mesajul cultivării limbii, în sensul de a-i respecta structura, expresivitatea, armonia și muzicalitatea, atât prin elemente prozodice, cât și printr-un vocabular ales, înlăturând vulgaritățile, manierismele (limba de lemn), aceasta fiind o îndatorire cetățenească și patriotică din punct de vedere al românității, nu numai a specialiștilor în domeniu, ci a tuturor celor care, într-un fel sau altul iau parte la dezvoltarea vieții spirituale românești, la
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
notă expresionistă (motivul „urletului” revine obsedant). Un amplu poem, Mama (1948), caută să creeze un simbol al suferinței și al resemnării universale și, pe alocuri, al posibilității de regenerare morală, sprijinindu-se și pe o prozodie zbuciumată și stranie în manierismul ei. O tentativă de înnoire, de abandonare a tonurilor întunecate și a imaginilor sumbre, se remarcă în volumul Pe drumuri însorite (1944), însă în versuri descriptive și grăbite. Un oarecare renume și-a dobândit B. în epocă prin romanul Periferie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
în care tocmai ne plîngem de absența tot mai clară și nocivă a unei critici teoretice de anvergură, care să permită cernerea unei producții agresive și eterogene; incredibil, îndeosebi, venind din partea unui grup care predică abandonul romanescului psihologic și al manierismelor culturale în beneficiul trăirii personale, pledînd pentru o "multiplicitate a textelor" și identităților! Cu alte cuvinte, paradigma lipsei de model permisivitate discutabilă în abstract, dar lăudabilă în ceea ce privește acceptarea programatică a totalei libertăți creatoare. Și atunci, cu atît mai surprinzătoare ne
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a avea însă influența acestuia din urmă), Magistrul - cum a fost supranumit - are un vag aer de familie cu poezia unor cerchiști precum I. Negoițescu sau Ștefan Aug. Doinaș, baladistul. Asemănările nu pot fi împinse prea departe: U. nu are manierismul de tip pastișă, lipsit de ironie, al primului, nici vocația epico-didactică a celui de-al doilea. El e un neoexpresionist ironist, al cărui imaginar, cu planul de referință în goticul romantismului german sau de aiurea (poemul Doar dinții speculează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
și consolidarea ei e, de altfel, unul din trucurile și farmecele constante ale autorului. Egale între ele atât ca mecanism poetic, cât și ca valoare, versurile din volumele lui U. păstrează maniera fără a o sărăci prin autopastișă sau epuizare: manierism, atemporalitate, repertoriu retro, neoexpresionism relativizat prin punerea în perspectivă, bonomie, ironism, predispoziție către retorizare, obscuritate semantică. Unul din punctele de vârf, Poemul de purpură, ilustrare în zece pași neconsecutivi narativ, decupați după o indeterminare variabilă, a temei sângelui, poate fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
puținele note realiste sunt puerile și vulgare. Cosmin are în cursul acțiunii două turburări stomacale, iar devotamentul Sașei se vădește mai ales când îl doare "vreo măsea". Proza delavranciană e patetică, stilizată într-un chip ce devine nota esențială și manierismul scriitorului, nu fără ecou din Hasdeu. Dialogul e sacadat, artificial, sau plin de afectare, de simetrii verbale, de reticențe teatrale și de dulcegării. Propozițiile sunt așezate în scară, mecanice ca niște cozi de pendul ("Îmi dădea mâna. - Mă îngrijea. - Se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este retorica întoarsă, adică sfărâmarea până la anarhie a solemnității, simulîndu-se pierderea șirului ideilor, pretenția de filozofie, declarația absurdă, intervenția prozaică. Această simulație dă naștere unui fel de ermetism care în poeziile din urmă, din exces de naivitate, duc la un manierism insuportabil: . - O! corb!Ce rost mai are-un suflet orb... . Ce vine singur în pustiu - . Când anii trec cum nu mai știu, . O, corb! . Ce rost mai are-un suflet orb... . . - Chiar! Cu toate acestea poetul e capabil de reânnoire
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de îngeri, în spate cu securi" să i le taie. Sau vrea să fie grâu ca să-l culeagă un înger, să-l îmblătească, să-l macine la moară, să dea făina Domnului. În general poezia lui V. Voiculescu suferă de manierism. PAUL STERIAN ȘI ALȚII Paul Sterian parodiază ortodoxismul în versuri dadaiste, nu fără talent, uneori, prin repetiția litanică, chiar cu exaltări convingătoare: Aruncu-mi straiele, Arhanghele Gavriile Gol stau în fața ta, Aștept să mă iei. Aruncu-mi trupul, Arhanghele Mihaile, Gol stau
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Herbert există referințe la Bunavestire de Breban, cât și la alt etalon literar, Moarte la Veneția de Thomas Mann. Dincolo de aceste raportări, este vorba despre un prozator inventiv, original, neconvențional și mai ales inteligent, care nu cade deloc în gratuitatea manierismului și în artificiul facil. Boala lui Herbert - cel care are pasiunea lucrurilor vetuste de genul „păpușă mecanică” - este plictisul, nefericirea de a fi „ca și mort”. El ratează toate experiențele, într-un fel de pseudobildungsroman. Personajele se târăsc, complet golite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
și Avram Iancu: „Iancule, Măria Ta, / Când treceam la Baia dealul, / Priponit de un gorun, / Ți-am văzut, mărite, calul.” Prețuite în lumea literară sunt parodiile lui M., ce refac sclipitor stilurile multor poeți contemporani, reliefând particularități care semnalează excesul, manierismul. Este, de altfel, cea mai originală parte a poeziei sale, situată într-o descendență ilustră, de la G. Topîrceanu la Marin Sorescu. Spirit ludic prin excelență, parodistul se și autoparodiază, recompunându-și tonalitatea dominantă în notă comică: „Să adormim, e ceasul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
din asidua activitate de prozator ideolog din paginile Flăcării dar și prin opera sa de debut, Euridice, culegere de «proze» (Ă) mărturii ale unui robust talent (Ă) dar prea mult atras de broderia lirică a cuvintelor care-l ducea la manierism, la formă goală. Nimic din apucăturile Începuturilor sale nu a rămas În nuvela de proporții Dușmănie În care Înfățișează concret antagonismul de clasă din mediul rural. E vorba de crima unui chiabur Înnebunit de ură, Eftimie care-l Înjunghie pe
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]