632 matches
-
Sfanțului Roque" (din biserică Sf. Roque, Lisabona) este prima compoziție portugheză de azulejo(1584). Această lucrare este opera lui Francisco de Matos, probabil nepotul și discipolul lui Marçal de Matos. Ambii s-au inspirat din picturile Renașterii și a le Manierismului cât și din gravurile din Italia și Flandra. Acest fapt a avut o importanță repercusiune în industria ceramicii, ducând la policromia țiglelor din tablourile ce vor aparține stilului renascentist ("azulejo renascentista"), așa cum este Biserică S. Roque din Lisabona, iar mai
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
Maritza" a avut premiera la 16 decembrie 1967 pe versiunea în limba română a libretului de V. Timuș și M. Păun. Opereta reia schema și tipul din opereta Silvia ("Die Csardasfürstin"). Inventivitatea compozitorului pare să se fi cristalizat într-un manierism fericit care, în timp - îndeosebi sub influența americană - va deveni din ce în ce mai evident. Că Emmerich Kálmán era un maestru al operetei vieneze devine evident din chiar vasta uvertură - o piesă minunată, al cărei gen de orchestrație va fi preluat și de
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
un profund misticism. Datorită stilului său auster și sumbru, precum și folosirii tehnicei de ""clarobscur"", a fost denumit "Caravaggio al Spaniei". Cu timpul stilul său evoluează, compozițiile se clarifică în tonuri mai acide, pentru a se apropia de maeștrii italieni ai manierismului târziu. s-a născut pe 6 noiembrie 1598 la Fuente de Cantos, în Extremadura. Tatăl - Luis de Zurbarán - era un negustor bogat dintr-o familie aristocratică din Țara Bascilor, iar mama - Isabel Marquez - era originară din Estremadura. În ianuarie 1614
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
lui Pedro Diaz de Villanuevo. La începutul secolului al XVII-lea, Sevilla este cel mai important oraș din Spania. În ultimele decenii, bunăstarea a atras aici numeroși artiști din întraga Europă. În peisajul artistic un rol de frunte îl joacă manierismul târziu, al cărui reprezentant strălucit este Francisco Pacheco (1564-1654), maestrul lui Velázquez, dar și realismul tenebros, în care exceleazü remarcabilul "caravaggist" spaniol, Francisco Ribalta (1565-1628). Cei trei ani pe care îi petrece în capitala Andaluziei vor fi decisivi pentru viitorul
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
la Madrid, respectiv după anul 1634, Zurbarán modelează formele în straturi de vopsea mai subțiri, în timp ce trăsăturile de penel devin mult mai delicate, grație dispunerii gradate a culorilor, trecerile cromatice de la un registru la altul sunt mai puțin brutale. Din manierismul târziu preia aversiunea față de perspectiva cu un singur punct în care converg liniile. Zurbarán a pictat multe tablouri reprezentând pe Fecioara Maria. ""Imaculata Concepție"" era la Sevilla o temă preferată, întrucât era în plină dezbatere ceea ce avea să devină mai
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
pictat capela din catedrală cu admirata pictură "Israeliți strângând mana". După plecarea de la Roma, Reni a pictat în stiluri variate, fidel gustului eclectic al multor ucenici ai lui Carracci. De exemplu, piesa de altar "Samson Victorios" formulează posturi stilistice caracteristice manierismului. Crucificarea și "Atlanta și Hipomenes" prezintă însă o mișcare diagonală cuplată cu efecte de lumini și umbre care trădează influența lui Caravaggio. Turbulenta și violenta pictură "Massacrarea Inocenților" (Pinacoteca, Bologna) a fost realizată într-o manieră ce amintește de Raphael
Guido Reni () [Corola-website/Science/323434_a_324763]
-
anterioare, Bono prezintă un stil cu laringele coborât, pe care mulți critici l-au etichetat drept „pasional”. "Spin" consideră că explorarea muzicii folk de către formație a avut ca efect extinderea stilului lui Bono, afirmând că el „stăpânește întreaga gamă de manierisme blues, de la șoaptă la strigăt”. Bono atribuie această maturizare „relaxării” și „descoperirii de alte voci”, și unui stil de cântat mai reținut. Vocea sa a devenit, în cuvintele lui Thom Duffy, mai „dinamică” decât pe discurile anterioare. Pe „Where the
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
1884, Livorno - d. 24 ianuarie 1920, Paris) a fost un pictor și sculptor italian stabilit în Franța, reprezentant al "Școlii Pariziene" (""École de Paris""), evidențiat în scurta sa viață printr-o creație plină de eleganță și rafinament, care depășește granițele manierismului. Toată viața sa Modigliani este în căutarea frumuseții perfecte, ușor abstracte, care să reprezinte sinteza idealului visat cu concretul, reprezentat de model. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor și ale unor necunoscuți. se naște
Amedeo Modigliani () [Corola-website/Science/298252_a_299581]
-
arta manieristă cu diverse tendințe stilistice, în care - în contrast cu seninătatea clasică a perioadei precedente - repertoriul formelor devine exagerat, corpurile omenești apar șerpuitoare și crispate ("Figura serpentinata"), tablourile sunt încărcate cu multe elemente decorative, anunțând ivirea stilului "baroc". Reprezentanți valoroși ai manierismului sunt: În arhitectura Renașterii se pot deosebi două tendințe: Muzica din timpul Renașterii corespunde "vârstei de aur" a polifoniei. Genurile cele mai frecvente sunt "messele", "motettele", madrigalul și cântecele cu acompaniament instrumental. Din punct de vedere teoretic, importante sunt scrierile
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
În secolul al XVI-lea, pictorul oficial al curții regale spaniole este Tiziano, deși el, personal, nu a fost niciodată în Spania. Alonso Berruguete (1450-1504), cel mai important pictor spaniol din această perioadă, lucrează în special în Valladolid. Reprezentant al manierismului tardiv este El Greco (1541-1614), un discipol al lui Tintoretto. În jurul anului 1560 se construiește palatul ""El Escorial"" în apropiere de Madrid, important centru al Renașterii spaniole. Încă înainte de epoca Renașterii, Anglia a cunoscut o literatură înfloritoare, reprezentată prin: Sub denumirea
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
manieriști italieni și flamanzi pentru a decora palatele și bisericile din aceste insule, în special , ale cărui opere apar în și în din Valletta, și Filippo Paladini, care a fost activ în Malta din 1590 până în 1595. Pentru mulți ani, manierismul a continuat să informeze gusturile și idealurile artiștilor maltezi locali. Sosirea lui Caravaggio, care a pictat cel puțin șapte opere în timpul celor 15 luni de ședere pe aceste insule, a revoluționat și mai mult arta locală. Două din cele mai
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
arta manieristă cu diverse tendințe stilistice, în care - în contrast cu seninătatea clasică a perioadei precedente - repertoriul formelor devine exagerat, corpurile omenești apar șerpuitoare și crispate ("Figura serpentinata"), tablourile sunt încărcate cu multe elemente decorative, anunțând ivirea stilului "baroc". Reprezentanți valoroși ai manierismului sunt: În pictură se descoperă perspectiva și reprezentarea în spațiu. Barocul a apărut ca o reflectare în artă a principiilor Bisericii Catolice, consolidate în urma Conciliului de la Trento. Sunt realizate compoziții ample, cu multe personaje și sunt valorificate situațiile dramatice. Pictura
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
între marile sale capodopere se numără "David", "Pietà", "Moise". Alți sculptori renascentiști au fost Lorenzo Ghiberti, Luca Della Robbia, Donatello, Filippo Brunelleschi, Andrea del Verrocchio. În secolele al XV-lea și al XVI-lea, a adus o artă stilizată denumită manierism. În locul compozițiilor echilibrate și al abordării raționale a perspectivei, care caracterizau arta de la începutul secolului al XVI-lea, manieriștii căutau instabilitate, artificiu și îndoială. Chipurile și gestica imperturbabile ale lui Piero della Francesca și liniștitele Fecioare ale lui Rafael sunt
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
reapare în interiorul edificilor; în timpul domniei lui Ludovic cel Sfânt, se dezvoltă la Paris un stil grațios numit Stilul Parizian. În siluetele elegant unduitoare, pe fețele fine, cu ochi migdalați, cu pomeți proeminenți, nas mic si surâs suav, apare un oarecare manierism. Acest stil se regăsește la "Îngerul surizând" din Catedrala din Reims, stil care evoluează pe durata întregului secol al XIII-lea, în arta statuară monumentală precum și în artele decorative. Statuile de devoțiune se multiplică, iar "Fecioara cu pruncul" devine o
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
se dezvoltă, se mută aici focarul renașterii europene. Perioada Renașterii se încheie la începutul secolului al XVII-lea, dar stilul sculpturilor sale este preluat de catolicism. Secolul al XVI-lea este marcat de trei mari curente care evoluează succesiv: renașterea, manierismul și barocul. Manierismul preia de la renaștere complexitatea și măiestria. Statuile sunt realizate însă cu mai multă virtuozitate și obligă privitorul în a le acorda mai multă atenție. Exemple ale sculpturii manieriste sunt creațiile, uneori bizare, ale sculptorilor Giambologna și Benvenuto
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
mută aici focarul renașterii europene. Perioada Renașterii se încheie la începutul secolului al XVII-lea, dar stilul sculpturilor sale este preluat de catolicism. Secolul al XVI-lea este marcat de trei mari curente care evoluează succesiv: renașterea, manierismul și barocul. Manierismul preia de la renaștere complexitatea și măiestria. Statuile sunt realizate însă cu mai multă virtuozitate și obligă privitorul în a le acorda mai multă atenție. Exemple ale sculpturii manieriste sunt creațiile, uneori bizare, ale sculptorilor Giambologna și Benvenuto Cellini. Barocul, apărut
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Poarta de Onoare a Colegiului Caius din Cambridge. Monumente valoroase ale arhitecturii renascentiste găsim și în estul Europei, în orașe ca Praga, Cracovia, chiar și pe teritoriul României (Sibiu, Oradea, Făgăraș). În secolul al XVI-lea, are loc trecerea la manierism și apoi la baroc, când se manifestă mari personalități ca: Bramante, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael. Printre marile realizări ale acestei perioade, putem enumera: Cupola Bisericii Sf. Petru, Piața Capitoliului din Roma. Secolul al XVII-lea, cunoscut și ca "secolul
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
fost François Mansart, un perfecționist neobosit, care se consideră a fi cel care a introdus în întregime barocul în Franța. În proiectul său pentru Maison-Laffitte (1642), Mansart a reușit să împace concepțiile academice și baroce, demonstrând totodată și respect pentru manierismul gotic francez moștenit. Maison-Laffitte ilustrează continua tranziție de la castelul post-medieval al secolului al XVI-lea la vila-casă de vacanță a secolului XVIII. Structura este simetrică, cu ordine diferite aplicate pe fiecare etaj, în general în forma pilaștrilor. Frontispiciul, acoperit cu
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
statuară. Caracteristice stilului baroc sunt liniile diagonale de compoziție, care conferă senzația de mișcare, și utilizarea clarobscurului. Ambele trăsături au creat un stil grandios, dramatic, apropiat spiritului vital al Contrareformei. Mulți dintre pictorii începutului secolului al XVII-lea părăsesc artificialitatea manierismului în încercarea de a se apropia tot mai mult de lumea naturală. În Italia perioadei baroce s-au afirmat o multitudine de artiști, toti înzestrați cu o deosebita forță novatoare. Annibale Carraci (1560 - 1609), Guido Reni (1575 - 1642), Guercino (Giovanni
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
1480 - 1556) a fost un pictor, desenator și grafician renascentist italian, reprezentant al Școlii venețiene. A realizat în special portrete și picturi cu tematică religioasă. Prin stilul său excentric, marcat de o ușoară nervozitate și prin reprezentările sale distorsionate, prefigurează manierismul din secolul al XVI-lea. Viața sa este o continuă peregrinare: Născut la Veneția în jurul anului 1480, lucrează la Treviso în perioada 1503-1506, apoi în regiunea Marche între 1506 și 1508, ca următorii doi ani (1508 - 1510) să îi petreacă
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
lucrează prin mai multe orașe din regiunea Marche, pentru ca in 1540 să revină la Veneția. În anii '40, realizările sale sunt puse în umbră de cele ale contemporanilor mai tineri, cum ar fi Giorgio Văsari și Francesco Salviati, al căror manierism era apreciat. Căutând o viață mai liniștită, Lotto pleacă din Veneția. Locuiește o perioadă scurtă la un văr de-al său, ca apoi, în 1542, să se stabilească pentru trei ani la Treviso. Din nefericire, succesul îl ocolește și artistul
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
printr-o înclinație spre austeritate sau sobrietate: un nas și par care o scurtează, față se lățește și rămâne impasibilă, în timp ce se renunță la ochii îngustați și la surâsul caracteristic capului arhaic; pliurile veșmintelor sunt tratate fără nici un fel de manierism, în timp ce trupul este reprezentat cu precizie anatomică, fără a caută efectul decorativ, deosebindu-se piciorul de joc de piciorul de sprijin, permițând o ușoară legănare a soldurilor, care evota orice rigiditate. Metopele templului lui Zeus din Olimpia înfățișează muncile lui
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
și a tehnicii frescei dar și prin ingenioasele compoziții bazate pe iconografii alegorice și mitologice. Motivele decorative ale Renașterii, grotești, antrelacuri și putti, sunt frecvente ca și un anume grad de erotism. Siluetele sunt elegante și dovedesc influența tehnicilor proprii manierismului italian, lui Michelangelo, Rafael și în special lui Parmigianino. Primaticcio a fost însărcinat de rege cu copierea statuilor romane, ceea ce a făcut ca influența statuarei clasice să devină predominantă. Multe dintre operele lui Rosso, Primaticcio și dell'Abbate nu s-
Școala de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/315347_a_316676]
-
parte, în "Roboții de pe Aurora", Elijah Bailey și Daneel au un dialog amplu pe tema faptul că NICIUN Spațian nu ar putea confunda vreodată un robot umanoid de tipul lui Daniel cu un om adevărat, din cauza comportamentului mecanic și a manierismului robotului. Antologia din 1989 Prietenii Fundației a inclus următoarele povestiri despre roboți pozitronici: "Echilibru" de Mike Resnick, "Pata" de Hal Clement, "Pappi" de Sheila Finch, "Peștera lui Platon" de Poul Anderson, "A patra lege a roboticii" de Harry Harrison și
Seria Roboților () [Corola-website/Science/321430_a_322759]
-
geometria cu un realism mai mare, văzut în sculptură clasică din 480 î.Hr. Grecii se refereau la dependența observației vizuale că mimesis. Până la impresioniști, arta figurativa a fost caracterizată de încercări de a reconcilia aceste principii opuse. De la începutul Renașterii, manierismul și barocul din secolele al 18, 19 și 20 pictură arte figurative și-a extins în mod constant parametrii săi. Nicolas Poussin (1594-1665), un pictor francez al stilului clasic, a cărui opera prezintă în principal claritatea, logica și ordinea, si
Artă figurativă () [Corola-website/Science/326007_a_327336]