2,098 matches
-
forță a Romei!). Dar tu, Valeriane, care față de slujitorii lui Dumnezeu ți-ai dat în vileag aceeași sete de sânge: și la tine s-a văzut până la urmă aceeași necruțătoare judecată când, prins în luptă și dus legat (cu toată mantia ta de purpură și celelalte însemne ale demnității împărătești), Sapor-regele perșilor- a poruncit să fii jupuit (de viu) și îmbălsămat, spre a le fi (altora) de-a pururi pildă! Până la urmă tu însuți, Aureliane (tu, para-de-foc a tuturor fărădelegilor!), n-
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
întâmpină cu pâine și sare. În fața bisericii domnești, mitropolitul Teoctist îi unse fruntea cu mirul sfințit ... Cu mitră pe creștet, călare pe un cal încărcat de valtrapuri de mătase și de purpură vișinie, cu frâiele de argint aurit, cu o mantie de postav ușor tivit cu hermină, Roman primi ovațiile mulțimii, apoi intră în palat.” Domniile la acest sfârșit de veac, al XIV-lea, sunt scurte în Țara Moldovei și de multe ori sfârșesc tragic. După ce cade în captivitate la leși
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
unui început de succes, devin prea entuziaști și continuă să scrie furibund, generând mai apoi lucrări de valoare îndoielnică, din cauza cărora cad în derizoriu și în quasianonimat. „Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare și în dăruire pentru cei din jur.” (Părintele N. Steinhardt). Se știe că muza nu șoptește oricând și oriunde. Câteodată trec perioade lungi de timp până revine. Despre aceasta Nichita
LITERATURA ÎNTRE CALITATE ŞI CANTITATE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353402_a_354731]
-
ochii triști prin cer, strângând în brațe stâlpul prispei. Deodată, apăru la orizont, plutind prin cer pe calul său înaripat, Soare-Împărat. Ateriză în mijlocul uliței, spre uimirea femeilor care alergaseră la garduri să privească minunea de bărbat în armura aurie și mantia purpurie, cu globul de aur în mână, cu fața zâmbitoare. Văzându-l, Speranța a strigat: - Nu mai plânge, mamă! A venit și Soarele meu! Gâtuită de emoție, Speranța a alergat spre poartă cu brațele întinse. Soare-Împărat alergă și el spre
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
doisprezece porumbei de argint. Slujitorii și soldații din garda căpitanului Zefir, în frunte cu acesta, îi urmară călări pe caii lor înaripați. Alaiul avea în frunte pe Nor Alb, cu ceata sa de voinici, și pe Rază de Vis, cu mantia sa strălucitoare în mii de nuanțe. Ca de obicei, alaiul Primăverii era urmat de o mulțime uriașă de păsări, fluturi, roiuri de albine, milioane de gângănii, căprioare, iepuri și multe alte vietăți. Era o revărsare în iureș de cântec și
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ABSURDUL ILUZIILOR Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1375 din 06 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Ești fericit? Acea văpaie stranie pe care tot o simți, în jurul tău și parcă îmbrăcată cu mantia unor sfinți, care tot caută să fie conturul unui Om sau spaimă ca solie, din pacea unui pom. Dar umbra orbitoare se furișează-ades în care doar oftatul e calea de-nțeles. Printre perdele în nesfârșitul nopții eu prizonier stingher al
ABSURDUL ILUZIILOR de PETRU JIPA în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353056_a_354385]
-
Acasă > Poeme > Emoție > AMURG DE VISE Autor: Lăură Isabelle Nicolae Publicat în: Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului AMURG DE VISE Din nou lumină amurgului de toamnă Se contopește strâns în mantia ruginita a frunzelor de astă vară. Că într-un dans nebun, se învârtesc în horă, foșnesc, scrâșnesc, aleargă... Frunze dezlănțuite, scăpate din îmbrățișarea verde a pomilor stăpâni. Se adună într-un covor multicolor... Mânate de la spate de vântul sec și
AMURG DE VISE de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354263_a_355592]
-
mă uit înapoi. Pășesc fără cuvinte, dar tăcerea “țipă” în noi. Frunzele uscate sunt tot ce-am iubit în trecut ! Se lasă strivite sub pasul meu, nehotărât. Și toamnă ce-apasa greoi peste pleoapele mele...~ ! Lăsându-și amurgul, ca o mantie rece Îmi șoptește plângând la ureche: “....tu știi, că TOTUL TRECE....!” Liz Referință Bibliografica: AMURG DE VISE / Lăură Isabelle Nicolae : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2125, Anul VI, 25 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lăură Isabelle Nicolae
AMURG DE VISE de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354263_a_355592]
-
o cheamă ?Eu pot să fiu și Mare și Deșert,... XVII. AMURG DE VISE, de Lăură Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016. AMURG DE VISE Din nou lumină amurgului de toamnă Se contopește strâns în mantia ruginita a frunzelor de astă vară. Ca într-un dans nebun, se învârtesc în horă, foșnesc, scrâșnesc, aleargă... Frunze dezlănțuite, scăpate din îmbrățișarea verde a pomilor stăpâni. Se adună într-un covor multicolor... Mânate de la spate de vântul sec și
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
mei au dispărut demult Și vântul a spulberat poteca ce-o știam. Ma-ndrept spre “înainte”, fără să mă uit înapoi. Pășesc fără cuvinte, dar tăcerea ... Citește mai mult AMURG DE VISEDin nou lumină amurgului de toamnaSe contopește strâns în mantia ruginita a frunzelor de astă vara.Ca într-un dans nebun, se învârtesc în horă, foșnesc, scrâșnesc, aleargă...Frunze dezlănțuite, scăpate din îmbrățișarea verde a pomilor stapani.Se adună într-un covor multicolor...Mânate de la spate de vântul sec și
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
Poezie > Amprente > VIS SPRE LUNĂ Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Avusei un vis prelung, Se făcea că merg spre lună, Drumul era tare lung, Iar eu alergam nebună. Și-n mantia-i argintie, Sta a nopților regină, Ce visele mi le îmbie, Cu lumina ei divină. Eram tare curioasă, S-o văd din apropiere, Pe a soarelui mireasă, Luna, plină de mistere. Dar, când vrusei să pun pasul Pe-ntinderea selenară
VIS SPRE LUNĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354493_a_355822]
-
Irineu Popa - Mitropolitul Olteniei, IPS Părinte Varsanufie Gegescu - Arhiepiscopul Râmnicului, PS Părinte Nicodim Nicolaescu - Episcopul Severinului și Strehaiei și PS Părinte Emilian Lovișteanul - Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. Părintele Stareț Arhim. Neonil Ștefana fost înmormântat potrivit rânduielii călugărești, învestmântat în mantia să, fără cosciug, lângă biserică din cimitirul mănăstirii. La slujba au participat peste o mie de credincioși, dornici să primească binecuvântarea părintelui și să-i dea sărutarea cea mai de pe urma. Vrednic urmaș al stareților din vechime, Părintele Arhim. Neonil Ștefan
CÂTEVA CUVINTE DESPRE LAVRA “ATHOSULUI ROMÂNESC” – SFÂNTA MĂNĂSTIRE FRĂSINEI ŞI DESPRE VENERABILUL EI STAREŢ, TRECUT DECURÂND LA VENICELE LĂCAŞURI, PĂRINTELE ARHIM. NEONIL ŞTEFAN… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/354475_a_355804]
-
Publicat în: Ediția nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Iubindu-te, am înțeles natura În ochii-ți plini cu flori de primăvară, În glasu-ți cristalin săltând prin vară, În toamna care-ți colorează gura. Mi-ai arătat mantia iernii-n seară, Cu voal de-argint învăluind făptura Și tremurând ușor pe cuvertura Ce moale-ți învelea la piept comoară. Am învățat, când pătrundeai sub valuri, Cât de frumoasă este apa mării, Ce scumpe sunt cascadele-n șiraguri. Prin
ÎŢI AMINTEŞTI? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354538_a_355867]
-
Acasă > Poezie > Cântec > PĂPUȘARUL Autor: Ionică Baicu Publicat în: Ediția nr. 1187 din 01 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Mă înfășoară timpul În mantia-i de plumb Și îmi pictează visul Cu aripi de mormânt. O noapte grea mă-ngheață, Tăceri negre mă-ngroapă Și parcă-s o paiața De-un păpușar purtată. În jocul lui sunt prinsă, Cu șfori de ghimpi mă ține
PĂPUŞARUL de IONICA BAICU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354026_a_355355]
-
al pescărușul și el caută firimiturile de azimă în palmele bucuriei. Se mai naște un țărm, o casă, o plajă, un copac... Răstălmăcite cuvinte se adună în jurul focului de tabără al omului învelit până în aurul negru al sufletului său în mantia căutărilor. Liniștea inimii îi este metafora scâncind ca un sugar, când biberonul sânului vieții îi atinge buzele roșu-pur, fragile hotare între pământ și cer. Între ele, peștera sunetelor tace. Scâncetul devine cântec înmugurit în primăvara ființei, într-o rugă nesfârșită
DRUM CURAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354064_a_355393]
-
Stihuri > Semne > TOAMNĂ RECE ȘI PLOIOASĂ Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1377 din 08 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamnă rece și ploioasă, adu-mi bucurie-n casă, cu belșug de poamă deasă și miros de tămâioasă! Cu mantie de aramă și cu aromă de poamă umple mesele din cramă! Ca o generoasă doamnă. Că vremea e friguroasă, adu zgribuliți în casă! Pune vinul fiert pe masă, lângă mâncare gustoasă! Că sufletul mi se frânge, când frunza-n izvoare
TOAMNĂ RECE ŞI PLOIOASĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353048_a_354377]
-
Ca pasărea să își învețe zborul... POVESTEA DIN POVESTE Nostalgic mă privește cuvântul printre gene Și lacrima-i răzbate prin colțul îndoit, Dar nu-nțeleg cum poate să-mi picure în vene Chemarea dezgropată de tocul ruginit. Spirale sângerânde, sub mantia albastră, Visează începutul și zborul absolut; Foșniri de aripi albe, o pasăre măiastră, Toiege de lumină și brațele de lut... Mi-am ascultat chemarea - înfiorări celeste, Dar arsă e tăcerea cu lacrima de foc Și simt cum iar deșiră-n
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
-Hai, și tu! Bine, pe tine! Și pe tine! În acest fel, pe lunci și pe câmpuri se așternu un covor de verdeață uriaș,smălțuit cu milioane de floricele de diferite culori și nuanțe, prin care se jucau gâze cu mantii multicolore, sidefate. Păsările din urma alaiului începură să țipe de bucurie, să cârâie, să se zbenguie și să alerge de colo-acolo. În marșul lor victorios, vestitorii Primăverii intrară în pădure, unde le pieriră cântecul, când văzură ce dezastru făcuseră
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
a trupului/ coborâtor/ din 'naltul fumegând/ al Crucii.”, o speranță, care, pentru autoare, este credința. Aluzivă sau tangențială la fapte petrecute cu mii de ani înainte, autoarea se exprimă parcimonios, folosind cuvinte atent alese în favoarea ideeilor, învăluindu-se într-o mantie de mister. Este un poem care urmărește cititorul, din paginile cărții, arătând, atemporal, pilda datoriei. ... ... ... ... ... „Cine a stârnit vijelia aceea/ nimeni nu știe./ Bătrânii caiși și-au clătinat/ cu-nfricoșare/ pletele albe,/ și-au sfâșiat pleoapele melcii/ de pereții fântânii./ Argintul
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
făceau mai multă treabă ca mine! La final, toate piesele puzzle-ului au fost rearanjate; fata murise, eu picasem în genunchi, ca și cum mă îmbrățișa o umbră străină pentru mintea mea, dar foarte apropiată de inima mea... Mă acoperea ca o mantie călduță, deși simțeam fiori reci, de parcă îmi era jenă de modestia de care am dat dovadă în această operație. *ascultând Sam Smith Leave your lover* O fixam cu privirea. Plângeam, deși nu o cunoșteam. Energia dispăruse, ca semn că nu
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
adus din Cezareea Maritima, și alte obiecte printre care și coiful său aurit, un galeea strălucitor, împodobit cu pene roșii de struț. Alături, pe un cuier, era atârnată armura de piept, lorica segmentata, din aramă aurită, acoperită pe jumătate de mantia sa de procurator, albă și tivită cu fir de aur. Doar sabia numită gladius era agățată în neorânduială, de cingătoare, pe spătarul unui jilț pe a cărui spetează era încrustată aquila romană, simbolul imperial al cuceririi și stăpânirii omnipotente. Pe
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
blînd cu aripi rupte, De zborul greu împătimit, Căzuse în durerea unei lupte Cu viața, care aprig l-a rănit! Am văzut un înger care se ruga Cu patos, la lăsarea serii... Privind spre ceru'-nalt, se închina, Oblăduit în mantia durerii ! Am văzut un înger ce se odihnea, Pe banca amintirilor pierdute, Se uita duios și parcă mă chema Să-i vindec rana aripilor frînte! Referință Bibliografică: Am văzut un înger / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1169
AM VĂZUT UN ÎNGER de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353634_a_354963]
-
atâta râvnă în derâdere l-au luat... Ei nu l-au priceput fiind bieți neștiutori... Dorința i se taie odată cu răsuflul risipit...Și moaaare! * Cortegiul dinspre viață în vaiet îl petrece. Un soare la crepuscul degrabă se scoboară și-n mantie întunecată pământul învelește... Un plânset în cutremur se dilată, pământul în durere zguduind... Prăpăd domnește-n templu... coloane cad în geamăt icnind... catapeteasma se frânge cu zgomot de urgie... e zbucium... și e groază... e durereee!!! Iudeii se încurcă vrând
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
Sora lui, Mușcata, rebelă și plină de personalitate, fugise în lume cu sălbaticul Mac, hipnotizată de puterea lui de seducție. Vântul adia ușor. Se făcea simțit, aducând cu el reinnoirea primăvăratecă a vegetației. Diafană, Crăiasa Florilor a apărut învăluită în mantia de albăstrele, frezii și narcise. Florile de câmp îi țineau trena din viorele. -Bine v-am regăsit, dragii mei! A sosit vremea să împrospătam pământul. A împrăștiat semințele magice, animând atmosfera. Nuanțele crude ale anotimpului au pastelat gama de culori
POVESTE DE PRIMĂVARĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354617_a_355946]
-
Acasă > Versuri > Spiritual > BUNĂVESTIRE Autor: Elenă Armenescu Publicat în: Ediția nr. 450 din 25 martie 2012 Toate Articolele Autorului Puritatea sălășuia în casa Mariei acoperind-o că o mantie albă, imaculata în vise și rugăciuni aleasă fecioara gândul înaltă spre Cel Prea Înalt seară de seară. Liniște sacra se așternea Peste sufletul ei bun și iubitor fericită, măi rostea o rugăciune cu foc, arzător murmurând-o adormea... Într-o
BUNAVESTIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354700_a_356029]