668 matches
-
Să bem ! repetă, deși era limpede, câtă vreme strângea gâtul sticlei doar pentru el, îndemnul către ceilalți era zadarnic. Să bem în amintirea numelor noastre... — Eu, dacă v-aș spune cum mă chema, n-o să vă vină să credeți, spuse Marchiza, în timp ce- și băga mâna pe sub bluză, ca să-și așeze sânii mozoliți de amușinările călugărești. — Ba io, adăugă și Bunelu, nici nu-mi mai aduc aminte. Poa’ să mă duc odată pe-acolo pe unde m-am născut, să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
astfel de o povară, Iadeș se așeză, ghemuindu-și genunchii la piept. — Oare în ce zi suntem astăzi ? întrebă, dovedind că doar ședea. Calu, din ce în ce mai prietenos, mai ales după ce pusese să-i buzunărească, râse, dezvelindu-și dinții. — Să mor io, Marchiză, dacă am auzit vreodată o întrebare mai tâmpită ca asta ! Ce importanță are dacă e joi sau duminică ? Pentru noi săptămâna are șapte mii de zile și în fiecare zi e duminică. Important e să nu plouă și să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu suntem cerșetori ! i-o întoarse acesta. — Da’ cine zice că cerșim ? necheză Calu. La teatru te duci și plătești. Aicea plătești numai dacă-ți place. Nu dai banii înainte... — Ba io zic c-ar fi mai bine așa, sări Marchiza. — Zi-i una de inimă albastră, interveni Bunelu. Faraon strânse de câteva ori burduful acordeonului, trecându-și cu iscusință degetele peste clape. — Bibilica ! se auziră strigăte din audiență. Ritmul fu însoțit de aplauze. Faraon intră, pe ritmul bașilor, cu un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
puli, puleaaaa... Și tot așa, până când, împiedicați în pulpanele peticite, amețiți de spirturile amestecate și istoviți, dansatorii se lăsară să cadă unul după altul. Faraon își lăsă acordeonul și se îndreptă din șale. — Tu ! își aminti brusc Calu, arătând spre Marchiză. Nu ți-am văzut mersu’ pe faleză ! Tu ce ne arăți ? — Eu ? zise, mai degrabă veselă, Marchiza. Eu... fac cinste ! — O-ho-ho ! slobozi Calu un boncăluit. Sări ca ars și, înșfăcând-o de după umeri, o îmbrânci în tufișuri. — Vezi că e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se lăsară să cadă unul după altul. Faraon își lăsă acordeonul și se îndreptă din șale. — Tu ! își aminti brusc Calu, arătând spre Marchiză. Nu ți-am văzut mersu’ pe faleză ! Tu ce ne arăți ? — Eu ? zise, mai degrabă veselă, Marchiza. Eu... fac cinste ! — O-ho-ho ! slobozi Calu un boncăluit. Sări ca ars și, înșfăcând-o de după umeri, o îmbrânci în tufișuri. — Vezi că e simțitoare cu inima, strigă după el Isaia, chicotind. — O să-i ocolesc inima... veni din tufișuri răspunsul. Tăcură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Păi, dacă te uiți, interveni Chisăliță, care tocmai asta făcea, nu cred să existe în oraș vreun bloc mai înalt ca mormanul ăsta. — Nici nu e, întări Bunelu. Dacă mai pui la socoteală și macaraua ruginită... Tufișurile foșniră. Întâi ieși Marchiza, cu pași împleticiți, scuturându-și poalele fustei. În spatele ei, cu pieptul înainte și nările fremătând, cu mersul satisfăcut și crăcănat, venea Calu. — Ce ai, femeie, de bălăngăni așa din cap ? întrebă Bunelu, singurul care privea scena cu detașare. — Mi-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scuturându-și poalele fustei. În spatele ei, cu pieptul înainte și nările fremătând, cu mersul satisfăcut și crăcănat, venea Calu. — Ce ai, femeie, de bălăngăni așa din cap ? întrebă Bunelu, singurul care privea scena cu detașare. — Mi-a înțepenit gâtul, bodogăni Marchiza. — Ziceam să nu-i cauzezi la inimă, îl admonestă Isaia, da’ văd că e mai rău de-atât... Calu se bosumflă brusc. Îl apucase tristețea de după. Ridică ochii spre muntele de gunoi, apoi trecu peste toți, așezați cum erau în jurul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și-l scutură, încât Mierlă renunță la gândul sinuciderii, spre care îl împingeau numeroasele luminițe ce-i jucau prin fața ochilor. Iadeș începu să le numere, dar zadarnic, erau multe ca stelele de pe cer, pâlpâiau la fel și asta îl înduioșă. Marchizei îi plăcu cel mai mult. Orașul părea o sală imensă de bal în care luminițele umblau în spirală, precum puzderiile Căii Lactee. — Epitafu’... reluă Isaia, cu buzele umezite în spirtul îndulcit. Cum scrie la morți. Trebuie să-l scoatem și să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dat fiind că limbile înțepenite ale cadranului arătau ceasurile nouă. Apoi venea Iadeș, ținând o farfurie de tablă pe care fumegau doi tăciuni stropiți cu țuică, ai căror aburi răspândeau o mireasmă îmbietoare. Urmau Isaia și, în spate, restul credincioșilor. Marchiza își trase fusta cât putu peste genunchi și găsi un petic de dantelă îngălbenită pe care și-o puse pe cap, în chip de mironosiță. Să cântăm ! îi îndemnă Isaia. — Sik șukran ! tresări Faraon. Ieși din convoi și se repezi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
palmele spre pământ. Nu înțeleseră de la început, dar, în cele din urmă, după pilda călugărului fără schit, îngenuncheară. La fel făcură și purtătorii de epitaf. Calu redeveni centaur și se lăsă în coate și genunchi. Îmi vine să plâng, suspină Marchiza. — Plângi... o mângâie Bunelu pe dantela care fusese odată albă. De- aia merge lumea la biserică... — Trebuie să mă și spovedesc ? susură iar Marchiza. Isaia, care se reculegea înainte de a intra în cele trei stări ale Prohodului, se întoarse și-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
epitaf. Calu redeveni centaur și se lăsă în coate și genunchi. Îmi vine să plâng, suspină Marchiza. — Plângi... o mângâie Bunelu pe dantela care fusese odată albă. De- aia merge lumea la biserică... — Trebuie să mă și spovedesc ? susură iar Marchiza. Isaia, care se reculegea înainte de a intra în cele trei stări ale Prohodului, se întoarse și-și țuguie buzele în semn de tăcere. Dar Bunelu, care își luase în serios rolul de țârcovnic, se simți dator cu o explicație. Se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
reculegea înainte de a intra în cele trei stări ale Prohodului, se întoarse și-și țuguie buzele în semn de tăcere. Dar Bunelu, care își luase în serios rolul de țârcovnic, se simți dator cu o explicație. Se aplecă la urechea Marchizei : — Nu trebuie să te împărtășești... Noi, în mare, știm. Poate, doar, puțină smerenie... — Să cer mai puțin ? făcu Marchiza din buze, privind cu teamă la Isaia. Dar, prinși asupra faptului, amuțiră, lăsând neelucidată dimensiunea smereniei. În schimb, Isaia, după o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tăcere. Dar Bunelu, care își luase în serios rolul de țârcovnic, se simți dator cu o explicație. Se aplecă la urechea Marchizei : — Nu trebuie să te împărtășești... Noi, în mare, știm. Poate, doar, puțină smerenie... — Să cer mai puțin ? făcu Marchiza din buze, privind cu teamă la Isaia. Dar, prinși asupra faptului, amuțiră, lăsând neelucidată dimensiunea smereniei. În schimb, Isaia, după o adâncă reculegere, porni. În mormânt ai fost pus, Iisuse, psalmodie, privind cu evlavie la ceasornicul cu pendul, pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
De ce vii din iad, Hristoase ? Cu îngroparea ta ai zdrobit tot iadul. Grăbește-te, înviază ! Cerurile zvâcniră, coborî o boare de vânt. În dreptul clopotniței, niște table ruginite se loviră una de alta, ca niște chepenguri săltate. — Mi-e frică... șopti Marchiza, dar ceilalți, cu fețele alungite de luminile făcliilor, n-o luară în seamă. Le înțepeniseră genunchii și se mutau de pe unul pe altul. Magdalena se întinsese pe pământ, cuibărindu-se ca în pân tecul mamei. Lucică îi mângâia șuvițele lipite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strigă iar, însă răspunsul fu doar cercul care se lărgi cu doi coți. Vreți să știți cum arată moartea ? Își apăsă batista peste obraji. Cârpa însângerată lăsă dâre pe pomeții secătuiți și pe maxilarele care îi clănțăneau mărunt, din cauza febrei. Marchiza își duse, fără să vrea, palma spre fardurile de pe obraji, atât de groase, că stăteau să crape. — Uite-așa arată moartea ! șuieră Magdalena printre dinții subțiați. De ce vă e frică, ce altceva v-a mai rămas ? N-ați vrut milostenie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ultimele puteri. Bărbații nu îndrăzniră să se apropie. Lucică ezită, după ce fusese respins de două ori. Luna se rotunjise și caninii lui păreau mai lungi ca oricând, Magdalena era atât de vlăguită, încât înfățișarea ei nu-l ispiti. Veni însă Marchiza. Ea se strecură sub lemnul greu și îl săltă, până când Magdalena își mai trase sufletul. E crucea ei, oftă Isaia, n-ai ce-i face. Și Marchiza o lăsă să primească din nou stâlpul vertical peste șira aproape frântă. Ceilalți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Magdalena era atât de vlăguită, încât înfățișarea ei nu-l ispiti. Veni însă Marchiza. Ea se strecură sub lemnul greu și îl săltă, până când Magdalena își mai trase sufletul. E crucea ei, oftă Isaia, n-ai ce-i face. Și Marchiza o lăsă să primească din nou stâlpul vertical peste șira aproape frântă. Ceilalți nu se grăbeau, drumul crucii nu era încă al lor. Priveau cu un amestec de nepăsare și curiozitate, nepăsarea venea din lipsa oricărei compasiuni, iar curiozitatea îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru fiecare jumătate a sa, o percepție diferită asupra morții. Iaca mortu’ ! — Nu pare a fi un loc cu verdeață și odihnă, se aplecă Isaia, cercetând îndeaproape mâna desfăcută. — Parcă e pe vrutelea ? suspină Lucică, mângâind gâtul lung al Magdalenei. Marchiza, care se lecuise de sila față de orice atingere, îngenunche și-și puse palma stângă peste cea încolțită dintre gunoaie. — E de bărbat, socoti. Mâna dreaptă. — Cine-o fi ? întrebă Chisăliță. — N-auzi... veni și Iadeș. O fi tocmai mortu’ nostru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
O fi tocmai mortu’ nostru... Isaia își făcu trei cruci largi : — El moare pentru noi în fiecare duminică, pe altar... repetă. — Nu mai e mult până duminică, socoti Chisăliță, numa’ azi nu e. — O fi având și el familie, socoti Marchiza, obișnuită să audă de la bărbați tot felul de povești. L-o fi căutând și pe el cineva. Nu vedeți, cum stă cu mâna desfăcută, parcă cere ceva... — Ce-am putea noi să-i dăm ? interveni și Pârnaie, cu mâinile înfundate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sinucigaș ? — Care sinucigaș se îngroapă singur, după ce o mierlește ? stărui Chisăliță, însoțit de voltele aprobatoare ale omuluipasăre. — Îi trebuie certificat de deces, se încăpățână și Isaia. Nu poți să-ngropi pe cineva fără certificat. Nimeni nu moare de capul lui. Marchiza, care putea cunoaște orice bărbat dintr-o singură bucățică din trup, se aplecă din nou. Pârnaie, care până atunci stătuse deoparte și, spre deosebire de ceilalți, știa el ce știa în privința cadavrelor găsite te miri unde și a necazurilor pe care pot
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
capul rezemat de acordeon, la fiecare mișcare, burduful lăsa să-i scape un vaier din slobozeniile trecute, ca o boare uscată ce fluieră prin streșini. Vorbind aceeași limbă amestecată, acordeonul visa pentru el. Isaia dormea împăcat, cu capul în poala Marchizei, mâna pipăindu-i zadarnic prin iarbă după sticlă și resemnându-se, apoi, să cotrobăie printre pulpele ei, pe sub fustă. Cum visa bucurie și milostenie, o visă și pe Marchiză și o iertă de păcate. Iar ea părea pe măsura visului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acordeonul visa pentru el. Isaia dormea împăcat, cu capul în poala Marchizei, mâna pipăindu-i zadarnic prin iarbă după sticlă și resemnându-se, apoi, să cotrobăie printre pulpele ei, pe sub fustă. Cum visa bucurie și milostenie, o visă și pe Marchiză și o iertă de păcate. Iar ea părea pe măsura visului său. Neprihănită, plângea în somn fără istov, până ce lacrimile îi spălară pomezile de pe obraji, iar alunița desenată cu migală se prefăcu într-o buburuză și-și luă zborul de pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se recurgă la măsura extremă propusă de mine mai înainte, adică să se pustiască Moldova și Valahia, să fie duși de acolo toți locuitorii în granițele ruse”. Toate punțile pacificării păreau tăiate. La 2 octombrie 1772, Maria Tereza îi scria marchizei d’Herzelle că „mizeria este extremă peste tot. Nu vă spun nimic nici despre Polonia, nici despre turci. Ambele mă mâhnesc și mă ucid”. Așa-zisul congres de la Focșani are însă pentru istoria țării noastre o semnificație particulară. Revendicările politice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fapta ofensatoare. În această situație, dacă nu vrea să se vadă târât prin tribunale, amorezului prins în flagrant nu-i rămâne decât să o ia de soție sau să răscumpere cu bani ocara adusă tinerei persoane. Așa a pățit, povestește marchiza de San Carlos, un milionar din America de Sud, care a fost nevoit să plătească 200 000 de franci unei domnișoare zglobii care sucise capul fiului său. Un spițer, care fusese și el prins în capcana flirtului, a fost silit să-și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
floare-albastră Un ochi minunat de admiri E floare-albastră Cuvinte de nu poți să-nșiri E floare-albastră, e floare-albastră, e floare-albastră La o 'ntâlnire de te-aventurezi E floare-albastră Un cântec trist de fredonezi E floare-albastră " Toate-s foarte bune, Doamnă Marchiză..". Mii de tineri și mai puțin tineri fredonează aceste refrene odată cu Trenet, lăsându-se legănați de un val de optimism. Totul merge bine... "toate-s foarte bune, Doamnă Marchiză", așa cum cântă Ray Ventura într-un alt șlagăr rămas celebru. La
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]