1,626 matches
-
-mă la vești de suflet, după ora 18 merg la finii mei și aflu că, pe lângă rândurile proprii ce-mi adresează, bunul meu consătean îmi trimite și o amplă scrisoare - analiză a cărților mele ce au ajuns la d-na Margareta Șerban din Constanța și care i se adresează cu mulțumiri pentru cărțile din creația proprie pe care i le-a trimis, stăruind pe trei sferturi din această amplă scrisoare asupra scrisului meu. M-a impresionat profund analiza făcută de cineva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
evitând un război civil urmat de dezastrul ce ar fi urmat. La „Nașul”, Băsescu e dinamic, comunicativ-optimist. Un loc aparte în cuprinsul volumului de față îl are un schimb de scrisori dintre dl. I.N. Oprea cu mine și d-na Margareta Șerban din Constanța. Dl. Oprea expediază din Iași unele volume proprii la care adaugă și cele două volume ale mele cu vădită intenție de a-mi populariza încercările mele literare. Doamna Șerban răspunde la Iași printr-o scrisoare în care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ninge spornic. Chiar îmi place aspectul general al iernii, cu un strat de zăpadă apreciabil. În atmosferă e multă lumină ce vine din imensitatea albului imaculat... Revenim la iernile de altădată? Poate... Din Constanța primesc un telefon de la d-na Margareta Șerban care mi-a vorbit mult despre colegul normalist și de facultate Iancu Coleasa, adevărat profesionist cu vocație. Și el, la Constanța, a avut aceleași împotriviri ca și mine la Bârlad. Adversarii lui nu sau lăsat până nu l-au
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Împroșcat pe grîul călcat În picioare, au ascultat tăcerea tainică a amurgului În cîmpul peste care trecuseră vijelios În zori mii de cizme, au privit tufișurile de la hotarul cîmpiei plecate spre drumul prăfos, peticele dezordonate de iarbă aspră și de margarete arse și uscate de la marginea drumului, albia presărată cu pietre strălucitoare a pîrÎului și umbra plăcută și răcoroasă a copacilor de dincolo de rîu. Apoi s-au oprit la capul podului și au privit apa. Apoi au văzut golul rămas la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fi pigmeu Într-o lume de pigmei este cu totul altceva. Căci atunci cînd toți avem dimensiuni măsurabile În centimetri, statura fiecăruia se măsoară proporțional. Trăim În vecinătatea spiridușilor, aproape de nivelul pămîntului și cercetăm disperați jungla tropicală a cîmpului cu margarete, pe cînd zburătoare monstruoase - uriașe muște care zumzăie și albine care bîzÎie și fluturi care se clatină În mers - plutesc pe deasupra noastră desfășurîndu-și Întinsele pînze de catifea ale aripilor lor zimțate. Credem că sîntem la fel de Înalți, de mari și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de golf. Alergă de-a lungul șenalelor cu o exaltare și un sentiment de vinovăție intense, pînă ajunse într-un loc în care copacii creșteau din iarba moale de lângă pagoda unei fîntîni ornamentale. Pajiștile cenușii, cu galaxiile lor întunecate de margarete, siluetele copacilor și fîntîna erau neverosimil de diferite de cele pe care le văzuse cu cîteva ore înainte, cînd se întorsese de la școală. Pășind peste o plăcuță cu „Nu călcați iarba“, se duse la un copac în care dorise întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
începusem să mă refac, a venit să mă vadă o domnișoară de la Catedra de Filologie Clasică a Universității din București, ținea la mine, m-a găsit ultrajegărit, cu burta umflată de cartofi, am ieșit amândoi la plimbare, pe câmp, printre margarete și maci, până la iarba atât de verde, încât părea udă, discutam despre una și despre alta, chestiuni mai mult clasice, îmi adusese niște cărți de citit, abia mă țineam pe picioare, dar conversam ca un inteligent și un țanțoș, îmi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ajute, nu știa cum, dar mi-a trecut curând și ne-am continuat plimbarea ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, ba chiar cred că i s-au părut plăcute acele ore petrecute cu un pohet, pe un câmp cu margarete și cu maci. 16. Scăpaseră tehnicile, își făceau de cap într-o haotică goană; ne înmulțeam pe rupte, n-a existat secol mai sălbatic și mai minunat, doamne ! (aceasta e o expresie ca oricare alta) și ce-o să mai fie
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
marilor victime ale iubirii, de la Orfeu și Euridice la Atalanta și Milanion, la Daphnis, Iphis, Ceyx și Alcyone, la nedreptățita Medeea, la Ariadna, la Procris și Cephalus, la Hero și Leander, la Phyllis, Piram și Tisbe, la toate Julietele, Ofeliile, Margaretele și Kareninele cu tot neamul lor cel adormit pe scene sau prin cărți, în fine, întreaga cohortă a exemplarelor nefericite, ucise sau sinucise din dragoste. „Mai sunt și alții, cu duiumul, dar le-am uitat numele“, spunea. „Bătrânul susține că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-l făcea să își strângă pleoapele. Dacă îi mai plăcuse ceva în cutia în care urma să trăiască, era lipsa perdelelor și a oricărei piedici în fața luminii. Ziua începea lângă el, în pat, și îl făcea să deschidă ochii pe margaretele, macii și crizantemele strânse în mănunchiuri, în căni, pe homarul și brânza de pe câte o tipsie. Mai sus, spre tavan, se aflau tablouri pe care nu le deslușea foarte clar, dar hotărî ca într-o zi să se urce și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la Biroul Central de Avocatură, lipsa ei se- ntindea pe o zi întreagă. Renunțase și să vină la prânz, ca toate femeile. Omar mânca singur în bucătăria lăsată cu tot ce trebuie: furculiță și lingură, pe șervet de damasc, câteva margarete într-o vază de sticlă. Se simțea ca la restaurant și, în curând, schimbă casa cu un colț al bistroului de la Bagh-e Melli, unde se adunau toți mulah-ii și pasdar-ii orașului. Era singurul căruia nu i se umfla pântecul sub
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se destăinuise ca să o impresioneze. Și a izbutit. Când vorbea despre el îi străluceau ochii de mândrie. Ar fi luat-o poate și de nevastă. Oh, un accident cu adevărat nefericit! N-ai să uiți niciodată rochia aceea albastră cu margarete în care ai văzut-o ultima oară. Părea o madonă... Bătrâna se privi în oglindă. Capul cuminte răsărea dintre dantelele capotului. ― Spune-mi, draga mea, cum izbutești să nu te înșeli aproape niciodată? Sărută sticla argintată și roși brusc. Amenință
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
onomastică și a Marianei (Alexandra), deci cum s-ar spune, ne-am felicitat reciproc, dorindu-ne un spor de sănătate. între timp primesc telefoane de felicitare de la bunii mei prieteni din Iași, precum și un alt vibrant telefon de la d-na Margareta Șerban din Constanța. În cutia poștală găsesc volumul lansat recent de la dl. Fetescu, având ca titlu: „Testament”. Găsesc și o scrisoare cu rânduri scrise din inimă și cu promisiunea că va trimite către redacția „Academiei Bârlădene” aprecieri asupra volumului 3
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o mai pot reciti și, la două ore după aceasta, în cutia poștală găsesc volumul împricinat. Strașnică bucurie pentru care am mulțumit imediat telefonând la Pitești. În orele după-amiezii mă relaxez la T.V.R. cu emisiuni selective. O știre anunță decesul Margaretei Thatcher - Doamna de Fier - care a condus tip de 1011 ani politica și destinele Angliei. O boală necruțătoare și fatală, Alzheimer, a făcut-o neom în ultimii ani de chin pe care i-a îndurat. I s-au organizat funeralii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
niciodată nu mi s-a mulțumit pentru lucrurile bine făcute... Nimeni nu mi-a spus măcar o vorbă bună. Revenind la momentul actual, în completarea pozitivă a zilei respective, mai pot adăuga telefonul energizant primit din Constanța de la d-na Margareta Șerban, precum și convorbirea telefonică pe teme de creație cu prof. Vasile Fetescu - Iași, pe o durată de o jumătate de oră, ca și cum aș fi luat parte la o ședință de cenaclu literar. Pot remarca faptul că orice convorbire telefonică Fetescu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la pasul următor ori înaintăm ori cădem, vom începe să ne dăm seama ce ne așteaptă atunci când prima comandă va fi scoasă la vânzare, de atunci putem să sperăm că ne vor, mult, puțin, deloc, ca atunci când smulgi petalele unei margarete ca să vezi ce va fi, Viața seamănă cu smulgerea petalelor, observă Marta, Da, dar ce-am jucat în ani a început să se joace în săptămâni sau zile, viitorul a devenit deodată scurt, cred că am mai spus o dată ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar, până atunci, se va găsi o soluție, Nu-ți place casa, întrebă Marçal, E casa pe care o vom avea, n-are nici un rost să discutăm dacă ne place mult sau puțin sau deloc, parcă am smulge petalele unei margarete. Marçal se întoarse spre socru, cerându-i ajutor, n-a spus nimic, doar l-a fixat cu privirea, Trebuie să recunoaștem că nu arată rău deloc, spuse Cipriano Algor, casa e nouă, mobila e dintr-un lemn bun, evident, mobilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ajută, vine ziua În care o să se mărite și fiică-mea, i-l voi da ei. Deschid cutia și mă mai uit o dată la cercei: un miez delicat și solitar, Înconjurat de petale de un oval alungit, care formează o margaretă perfectă. — Ești sigură? șoptesc eu, căci n-am mai văzut niciodată ceva atît de frumos În afara vitrinelor de la Cartier. Ești foarte sigură? — SÎnt extrem de sigură, confirmă Linda, iar delectarea pe care o simte făcîndu-mi acest dar e aproape palpabilă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prin cine știe ce minune printre dărâmăturile cine știe căror orașe, vom fi judecați după calitatea creațiilor noastre. Nimic altceva despre noi nu va mai conta. — Hm! am făcut eu. — Trebuie să te apuci iar de scris, mi-a spus el. Așa cum margaretele înfloresc tot margarete și trandafirii tot trandafiri - trebuie și tu să înflorești din nou ca scriitor și eu ca pictor. Orice altceva în legătură cu noi nu prezintă nici un interes. — De obicei morții nu scriu foarte bine, am spus eu. — Tu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
printre dărâmăturile cine știe căror orașe, vom fi judecați după calitatea creațiilor noastre. Nimic altceva despre noi nu va mai conta. — Hm! am făcut eu. — Trebuie să te apuci iar de scris, mi-a spus el. Așa cum margaretele înfloresc tot margarete și trandafirii tot trandafiri - trebuie și tu să înflorești din nou ca scriitor și eu ca pictor. Orice altceva în legătură cu noi nu prezintă nici un interes. — De obicei morții nu scriu foarte bine, am spus eu. — Tu n-ai murit. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ea până răgușise. Noroc că nu avusese pistolul la el, că cine știe ce s-ar mai fi întâmplat. Îl descărca în ea, mai mult ca sigur. Așa impertinență, oricât te-ar chinui amorul și setea neostoită de pițiroanca ei (și ce margaretă, înfoiată, nesătulă și nestropită desfăcea profesoara!) nu se poate admite. El, tată?! Să recunoască copilul ei?! El, care crescuse ca vai de capul lui, tocmai pentru că nu fusese recunoscut de propriul tată?! El, care se dăruise cu toate ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Vino să vezi dacă îți place. Margareta nu veni din primul moment. Își lăsa greutatea de pe un picior pe altul, indiferentă la chemarea lui, poate fiindcă nu auzise. Buzele îi fredonau un cântec, iar clătinarea ușoară a capului sugera ritmul. - Margareto, vii? întrebă răbdător Samuel, îndreptându-și spinarea. E gata... O cunoștea bine, știa că asemenea lucruri se mai întâmplă; ca de obicei, trebuia să ai puțină răbdare. Însă, pe neașteptate, Margareta se repezi la el și începu să-l mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
această ființă, să o modifice prin simpla sa prezență, fără a fi înarmat cu butoane și meniuri, să o învețe să respire regulat și să trăiască rațional. Atunci vine și marea satisfacție, necuantificabilă pentru nici un computer: viața adevărată. Începutul vieții Margaretei a fost un haos total. Samuel, simțind că distracțiile tinereții nu-l mai atrag și că are nevoie de ceva mai solid, a creat-o fără nici o însușire. Mângâindu-i capul perfect oval, lipsit de gură, ochi, nas și păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
solemn, fără să se gândească cum va proceda în situația în care Margareta se va defecta. Nava trecea liniștită prin zonele moarte Alphae, Nimphae, Centauri, Nausi, Grasele Galbene, și în acest timp Samuel dormea congelat sau își vedea de educația Margaretei, desfășurată într-un orășel minunat din secolul XXI, aflat la poalele unor munți calchiați după Apalași. La sutele de ani artificiali acumulați prin hibernare se adăugară pe nesimțite douăzeci de ani de căsnicie activă și ireal de fericită, aproape fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu zorzoane și sculpturi și înflorituride piatră cenușie; în imediata apropiere, un platan uriaș își întindea crăcile până la nori. Mai trebuie spus că în fiecare dimineață la ora șapte, din necesități estetice pe care Samuel le setase imediat după conceperea Margaretei, soarele răsărea deasupra bisericii și evidenția fiecare detaliu arhitectonic și vegetal într-o imagine demnă de o carte poștală: lumina aluneca printre garguii și turnurile catedralei, era preluată de frunzele fremătânde ale platanului, se încolăcea în rămuriș, țopăia din cracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]