11,720 matches
-
necesar să opereze, cu asprime chiar, dar nu în sensul polițist de "curățire a terenului" pe care i-l dă dr. docent Al. Piru. După cîte știu domnia sa nu suportă deloc săgețile critice". Sau despre condescendența lui Adrian Marino: "A. Marino, acest infatigabil vînturător de fișe critice mereu juste (de altfel) - grăiește cu netulburată superioritate (în Cronica) despre Pompiliu Constantinescu pe care "personal" îl socotește mai prejos decît pe Vladimir Streinu. Deși se vede cît de colo că nu-l prețuiește
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
aprecia că volumul lui Panofsky de la Editura Anastasia poate fi așezat - cu orgoliu, dar și pentru a sta la îndemână - pe rândul din față al oricărei biblioteci cu pretenții. Erwin Panofsky, Arhitectură gotică și gândirea scolastică, traducere și note de Marina Vazaca, postfață de Sorin Dumitrescu, în colecția "Impasuri și semne" coordonată de Christos Yannaras, Editura Anastasia, București, 1999, 155 de pagini, preț nemenționat.
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
Enciclopedia nenăscută și ideile luministe aflate abia en herbe nu reprezentau încă un pericol pentru ordinea de stat. Scriitorii sînt relativ cuminți. în aer nu plutește, dinspre ei, nici o amenințare vădită. Exista, desigur, cenzura. O documentată cărticică a lui Adrian Marino, abia ieșită de sub tipar (Cenzura în România. Schiță istorică introductivă, Ed. Aius), atrage atenția asupra vigilenței și virulenței cenzurii în Franța de acum două sute cincizeci de ani. Să fi lucrat Joseph d'Hémery pentru a furniza cenzurii materia primă și
Polițistul și literații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16887_a_18212]
-
pentru Comedia umană. Darnton socotește că rapoartele nu sînt "sursă de date solide" și că mai degrabă subiectivitatea din ele le face valoarea decît caracterul științific, sociologic de pildă. Așadar, tot latura literară. Parcurgînd schița despre cenzură a d-lui Marino, după ce am citit și studiile pe aceeași temă care o preced, la noi, m-a frapat, în toate, convingerea că cenzura, ca și prostituția, e de cînd lumea și că aceea comunistă a fost doar forma desăvîrșită a unei instituții
Polițistul și literații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16887_a_18212]
-
Marina Constantinescu Zilele acestea, Teatrul Național din Craiova a sărbătorit 150 de ani de existență. Un moment important, cu greutate, dar nu doar acesta ne-a făcut să ne oprim la Craiova. După acest eveniment, organizat cu tot tam-tam-ul festivist, directorul
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
autorul nu se mai află printre noi. Revenind la Regman (după ce am privit fotomontajul Zaciu, nu fără emoție), iată o succintă autocaracterizare din interviu: "Am apărat cronica literară, gen de tradiție la noi, împotriva unicului adversar înverșunat al acesteia [...]: Adrian Marino. Niște culegeri de cronici literare sînt cele mai multe dintre cărțile mele, cronici care - cum bine s-a observat - se situează mai aproape de înțelegerea genului așa cum s-a practicat de către criticii din generația anterioară, nu Ș. Cioculescu, de pildă: mai aproape de studiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16939_a_18264]
-
Marina Constantinescu Cu două excepții, am văzut toate spectacolele puse în scenă de Felix Alexa, de la Pe cheiul de Vest de Koltès, în 1991, la "Casandra" (pentru care a luat și Premiul UNITER pentru debut), la Vizita bătrînei doamne de Dürrenmatt
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
Marina Constantinescu Un proiect mai vechi al regizorului Mihai Măniuțiu, realizat de altfel și acum cîțiva ani cu scenografa Doina Levința în Marea Britanie, capătă alte contururi zilele astea pe scena Toma Caragiu a Teatrului Bulandra. Este vorba despre spumoasa comedie moralizatoare
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
ale vieții culturale românești se pronunțaseră în temă, parcă pretinzând antologarea: G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, Paul Zarifopol, Mihai Ralea, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Al. Philippide, iar din generațiile pe atunci tinere, Nicolae Manolescu, Al. Paleologu, Ion Negoițescu, Adrian Marino, Nicolae Balotă, Alexandru George, Marin Preda. Lăsate la o parte, dintr-un vast repertoriu, au fost texte de factură repetitivă, aflătoare în alte culegeri sau victime ale unui spațiu îngrădit: Perpessicius (căruia în antologie i se dă numai răspunsul lui
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
criticului ca iluminând un paradox: " În sfârșit, un roman de specia celor pe care G. Călinescu le consemna sarcastic în perioada anilor '30". La capătul îmbelșugatului excurs ce nu l-a neglijat pe G. Călinescu critic al literaturii universale (Adrian Marino), pe poet (Ștefan Augustin Doinaș), pe dramaturg, publicist, un departament se dedică opiniilor generale ("gânduri") despre G. Călinescu, de fapt capitolele VIII-IX, unde citim și o directă implicare memorialistică a lui Dinu Pillat, reflexiuni despre om, cu girul maximei onestități
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
Marina Constantinescu De două luni de zile teatrul românesc este cutremurat de conflicte de tot felul, majore cum este cel de la Nottara. Dezamăgirea, tristețea și neputința au coborît adînc în sufletele oamenilor de teatru. Totuși, pe ici, pe colo ies spectacole
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
Marina Constantinescu De o lună de zile, teatrul românesc este măcinat de o serie de conflicte ce au depășit cu mult spațiul esteticului. O situație internă dintr-un teatru, este vorba de Nottara, nerezolvată la timp, amînată într-un mod iresponsabil
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
Gheorghe Grigurcu Inaugurîndu-și activitatea sub auspiciile lui G. Călinescu, Adrian Marino s-a disociat treptat de autorul Principiilor de estetică, în raport cu care ne putem da seama cu ușurință că prezintă mai multe disonanțe decît consonanțe, începînd cu un articol din 1945, intitulat Destinul criticului tînăr, nu înainte de-a fi elaborat
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
a fi elaborat Viața lui Alexandru Macedonski și Opera aceluiași (publicate în 1966 și 1967), care pot fi socotite un fel de urmare la cunoscutele cărți călinesciene consacrate lui Eminescu. Spre deosebire de, bunăoară, Al. Piru, coechipierul d-sale din tinerețe, dl Marino n-a acceptat, de la un punct, o participare pur decorativă la o succesiune la care structura d-sale intelectuală, ca și genul de interese derivînd din aceasta, nu l-ar fi îndrituit în substanță. Tot a rămas însă ceva din
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
literară (1968) și Dicționarul de idei literare (I, 1973), un soi de hermeneutică în care ideile sînt tratate substitutiv, ca "opere" și "personalități" sui-generis, în temeiul unor ample analize și incursiuni în istorie, cu o frenezie informativă copleșitoare. Neîndoios, Adrian Marino e cel mai de seamă teoretician literar pe care l-a avut literatura română, un constructor în această direcție și o personalitate cu meritate ecouri universale. Drept care ni s-a părut mai mult decît surprinzătoare cotitura d-sale de după 1989
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
chemare, care nu-l exprima: "nu eram un om de litere...". Ca și: Nu eram pur și simplu "literat", dar trebuia să fac o astfel de figură, să simulez, să pot supraviețui". Așa încît răsturnarea dictaturii a corespuns pentru dl Marino unui simțămînt de specifică ușuare: Am putut deci, după '89, să îmi afirm neaderența la literatură". Inevitabil, gîndul ni se îndreaptă spre profesiile slujite fără credință, precum în cazul unui sacerdot ateu. Cum a fost cu putință o activitate de
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
unui sacerdot ateu. Cum a fost cu putință o activitate de asemenea proporții fără o lăuntrică aderență la obiectul său, care, dincolo de "ideile literare", este, orice s-ar zice, "literatura", chiar așa bagatelizată, persiflată, pusă între ghilimele, cum procedează Adrian Marino? E unul din cele mai incitante mistere ale vieții noastre literare actuale. Oare ar fi putut lua naștere "ideile literare" fără "literatură"? Oare putem iubi ouăle și detesta găinile? Stupoarea noastră sporește pe măsură ce aflăm că ultradoctul Adrian Marino e dispus
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
procedează Adrian Marino? E unul din cele mai incitante mistere ale vieții noastre literare actuale. Oare ar fi putut lua naștere "ideile literare" fără "literatură"? Oare putem iubi ouăle și detesta găinile? Stupoarea noastră sporește pe măsură ce aflăm că ultradoctul Adrian Marino e dispus, numai spre a înjosi bestia neagră care e, pentru d-sa, "literatura", a încălca demarcația ce separă, în chip elementar, ficțiunea care stă la baza creației artistice, de realitatea firesc de altă natură decît aceasta: Pentru a încheia
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
poezie". Sinceritatea dramatică a unei atari confesiuni e unica scuză a ceea ce altminteri s-ar putea considera o școlărească eroare de ortografie estetică. Nu credem că ar fi lipsită de interes reconstituirea autoportretului moral ale cărui trăsături le diseminează Adrian Marino în cartea d-sale de dialoguri cu Sorin Antohi, de care ne ocupăm în prezentul comentariu. D-sa preferă a se situa într-un "punct zero" al reliefului uman, într-o "platitudine" ce-i îngăduie afectarea modestiei. O anume "modestie
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
cultura de tip guru, nu sînt adeptul misticii de tip upanișadic. A confunda munții din jurul Sibiului cu Himalaia este ridicol. Sînt, după cum vezi, un personaj cu totul și cu totul "mediocru", "mediu"". Să remarcăm că nici măcar în acest moment, dl Marino nu se poate abține de a trimite săgeți împotriva unor autori din altă clasă (Unamuno, Cioran), ilustrînd parcă o vorbă a lui Villiers de L'Isle-Adam, pe care o citează: "Je m'estime peu quand je m'examine, beaucoup quand
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
grammata = literae, pînă la următorii două mii de ani de istorie. Cine a mai scris așa-ceva? Este prima istorie completă a ideii de literatură. Deci, ca "români", nu avem nici un motiv de complexare, de umilință". Aidoma unui poet simbolist, Adrian Marino se îmbată de un simțămînt al circulației exotice: "Recent, după reuniunea traducătorilor străini de literatură română, m-am întîlnit cu Laurențiu Ulici, care mi-a spus următorul: un vietnamez a citit versiunea japoneză a cărții mele și a "întrebat" de
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
să le evit. Vreau să fiu lăsat în pace. De ce nu sînt lăsat în pace?". Și chiar pus în situația de a refuza cele mai înalte onoruri (ceea ce nu știam pînă acum, protestînd, în articolele noastre, împotriva faptului că dl Marino nu este academician, precum împotriva unei nedreptăți!): Mi s-a propus de trei ori să fiu membru al Academiei Române; am refuzat". Rezultă de aci un voluntarism picant, o autoapreciere tot timpul cabrată, care au fost puse uneori în relație cu
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
precum împotriva unei nedreptăți!): Mi s-a propus de trei ori să fiu membru al Academiei Române; am refuzat". Rezultă de aci un voluntarism picant, o autoapreciere tot timpul cabrată, care au fost puse uneori în relație cu egolatria macedonskiană (Adrian Marino însuși caracterizează macedonskianismul drept o "categorie morală"), însă ni se pare că nu întrutotul motivat. Căci, pe cînd bardul Nopții de mai era un himeric, nesatisfăcut de doza de idealitate a existenței, Adrian Marino ni se înfățișează ca un pragmatic
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
în relație cu egolatria macedonskiană (Adrian Marino însuși caracterizează macedonskianismul drept o "categorie morală"), însă ni se pare că nu întrutotul motivat. Căci, pe cînd bardul Nopții de mai era un himeric, nesatisfăcut de doza de idealitate a existenței, Adrian Marino ni se înfățișează ca un pragmatic decepționat de doza de raționalitate insuficientă a idealității. Problema d-sale nu e visul, viziunea corectivă, ci, dimpotrivă, raportul nemijlocit cu un real abordat în datele sale intrinseci, expurgat de toate ingredientele "literaturii". Mentalul
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
corectivă, ci, dimpotrivă, raportul nemijlocit cu un real abordat în datele sale intrinseci, expurgat de toate ingredientele "literaturii". Mentalul d-sale realist este, așa cum singur recunoaște, incompatibil cu orice formă de "poezie". Să revenim însă la evoluția ideilor lui Adrian Marino, după divorțul d-sale de "literatură" (inclusiv de "ideile literare"!). Dorind a se implica în dezbaterea privitoare la situația României postdecembriste, mai exact a propune un program de acțiune politic-socială, pleacă de la paradigma iluministă, adică de la acel cult al rațiunii
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]