1,400 matches
-
ca și cum sătenii l-ar fi făcut special așa. O vreme s-a lăsat purtat de gânduri paranoice. Numai când, întorcându-se la ei a patra oară și i s-a întins un urcior cu ceva, un sediment verde-maroniu, cu ceva maroniu solid plutind la suprafață, a întrebat prin intermediul unui interpret, dacă aveau vreun motiv să-i dea așa ceva. Gofo a fost răspunsul. I-au trebuit câteva ore de discuție, ca să înțeleagă ce însemna cuvântul. Treptat, săptămână după săptămână, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Călătorim spre nord, pe jos de-a lungul Marelui Canal, deoarece nu avem bani să închiriem o barcă. Picioarele-mi sunt acoperite de bășici. Priveliștea, de ambele laturi ale potecii, este sumbră. Apa din canal e puțin adâncă și e maronie de la mâl. Dincolo de el sunt dealuri golașe, care se întind milă după milă. Nu există decât foarte puține hanuri. Cele pe care le-am întâlnit erau năpădite de păduchi. — Ar fi bine să ne plătiți, sau va trebui să cărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nou învăluită în întuneric, iar nefericirea mi se strecoară în suflet, precum umezeala în anotimpul ploios. Când deschid din nou cutia cu viermi de mătase, descopăr că fluturii au dispărut. În locul lor, peste tot pe paie, sunt sute de puncte maronii. — Copilașii! Copilașii fluturilor! strig eu ca o femeie nebună. Trece încă o săptămână și veștile întârzie să apară. Și nici nu mă vizitează nimeni. Tăcerea din palatul meu devine din ce în ce mai apăsătoare. Când Zăpada vine la mine în brațe sunt mișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acesta și florile sunt scuturate. Petale albe acoperă pământul, și parfumul lor e atât de puternic, încât îmi umple camera. Rădăcinile bujorilor mei sunt înecate de ploile care țin toată ziua și încep să putrezească. Tufele sunt bolnave, au pete maronii pe toată suprafața frunzelor. Peste tot sunt băltoace. Renunț să mă mai plimb pe afară după ce An-te-hai calcă pe un scorpion de apă. Călcâiul lui s-a umflat cât o ceapă. Petrec fiecare zi după aceeași rutină. Mă machiez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aceea din vechime se Înfiora, Închipuindu-și-o ca pe un sânge negru și greu, purtător de moarte și semn al izbânzii morții asupra unui prăpădit de om fără vină. Încercase, Într-un târziu, să guste din zeama acrișoară și maronie care nu se mai găsea, de vreme destulă, decât În dughenele dintr-un orășel ars de soare de la malul mării. Băuse puțin și stomacul i se Încrâncenase nu din pricina poveștii mincinoase care Încerca să dezlege taina fabricării de bragă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acela, care arăta atât de Îmbietor. ― Îmi place, am recunoscut când am intrat. Înăuntru era un spațiu micuț, dar foarte bine organizat, Într-un decor vintage de care m-am Îndrăgostit pe loc. Pe unul din pereți scria cu litere maronii „ Cafeneaua viselor” și totul era Încadrat Într-o ramă de tablou. Nu știu de ce, dar numele mi se părea drăguț și amuzant totodată. Am mai aruncat o privire În jur și am decis că Adi chiar avea gusturi bune. ― Stăm
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
convorbire telefonică. Purta un sacou de velur violet, îmi amintesc, cu o batistă de mătase multicoloră care îi țâșnea din buzunarul de la piept, din stânga. Batistuța era ca o floare tropicală rară, o inflorescență care îți atrăgea imediat atenția în mediul maroniu, cenușiu al încăperii cu pereții acoperiți cu cărți. Restul detaliilor vestimentare îmi scapă acum, dar nu mă interesa atât îmbrăcămintea lui, cât să-i cercetez chipul larg și fălcos, ochii neobișnuit de rotunzi, puțin bulbucați, și configurația curioasă a dinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Rachel evident îngrijorată, draga de ea, privea cu o expresie îngrozită pe chip, conștientă că era răspunzătoare pentru tulburarea atent pregătitei petreceri a mamei ei. Am scos elefantul din casă și l-am întors cu fundul în sus pe iarba maronie de toamnă. Nici nu-mi amintesc câte scule diferite am scos din garaj, dar nici una nu a funcționat. Nici coada de la greblă, nici șurubelnița, nici sula sau ciocanul - nimic. Iar aparatul de ras continua să bâzâie, interpretându-și interminabila arie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu. A plecat, pur și simplu. — Mi se pare o reacție cam exagerată, ție nu ? Vreau să spun, el ți-a dezvăluit public absolut toate secretele. Iar tu nu ai vorbit decât despre... — Nu Înțelegi. Rămân cu ochii la mocheta maronie uzată. Lucrul de care mi-a vorbit nu e deloc ceva lipsit de importanță. E ceva extrem de prețios pentru el. Și a venit până aici ca să-mi spună despre lucrul ăsta. Să-mi arate că are Încredere În mine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
țară, ce Dumnezeu! Chiar așa. Oare Luke chiar nu știe absolut nimic despre viața la țară? Scoate bagajele din portbagaj, în timp ce eu mă apropii de un gard și mă uit cu mulțumire sufletească spre un câmp plin cu niște chestii galben‑maronii. Știți, cred că am o afinitate naturală cu peisajul rural. Am așa, o latură matern‑terestră, care s‑a dezvoltat în sufletul meu treptat, aproape fără să‑mi dau seama. De exemplu, zilele trecute m‑am trezit cumpărând un jerseu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sufrageria unde stăteam cu toții. Salariul de avocat al tatei, care refuzase să intre În NSDAP, la național-socialiști, ne ajungea tot mai greu, taxele pentru școlile noastre, logodna Klarei cu Hermann... Mâna tatei strânsă pe toarta cafetierei toarnă grijulie lichidul subțiat, maroniu. — ...Pune-ți azi lapte cât vrei, Christa! Prințul ne-a trimis trimis cadou două sticle... Cele cinci cești de porțelan așezate la distanțe egale, lângă felia subțire de pâine, cu miez umed. — Nu aruncați nici o firimitură, copii! Faceți economie... Gheata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În trenul sanitar, piciorul. Christa respiră adânc și Încearcă să Își destindă spatele crispat. Durerea s-a cuibărit deasupra feselor, un animal triunghiular care o mușcă fără oprire. Dar ea ține mai departe mâna cu pielea uscată, Împestrițată de pete maronii, pe volan și se uită În oglinda retrovizoare la mașina care vine din spate. Nu neg spiritul meu de aventură, draga mea! Însă, dacă aș fi considerat că există cuadevărat un risc, fii sigură că nu te-aș fi invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
își îndemnă calul spre locul în care căzuse potârnichea. Șoimul o aștepta acolo cu capul ridicat și ghearele înfipte în ghemul de pene și carne. Ciocul și zăpada din jur erau stropite cu sângele prăzii, un bărbătuș cu o pată maronie pe albul pieptului. Marioritza descălecă și fluieră de două ori scurt. Șoimul părăsi imediat prada și zbură lin spre mâna ei înmănușată. Além făcuse o treabă bună. Mulțumită, mângâie capul, pieptul și aripile șoimului. Dar se gândea și la prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dintr-odată, dacă vreți, în plină zi, scoaseră țipete de revoltă și se năpustiră înspre copac să-l ajute pe Sampath să apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă într-o stare de indignare, arătându-și gingiile roșii și dinții maronii, aproape că îl făcură pe fotograful care deja se clătina să cadă direct în cap. Îmi pare rău, domnule, spuse bietul fotograf tânăr, nou în meseria sa. Nu pot să fac așa ceva. Mamei nu i-ar plăcea să fac așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
guava, un singur fruct care era mult, mult mai mare decât celelalte; mai rotund, cu baza în formă de stea, uscat... Era înconjurat de maimuțele argintii, care îl priveau cu fețele lor de cărbune. Pe o parte avea un semn maroniu, mai mult un semn din naștere... — Stai, chirăi Ammaji. Dă-mi fructul ăla. Stai! Sampath! Sampath! Dar Maimuța de la Cinema ridicase ea însăși fructul înainte ca altcineva să apuce să-l mute și, cu ochi liniștiți și înțelpți, ținându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lui Fernando, taurul cel cuminte, când adulmecă petalele florilor. Teribil îmi plac desenele animate. Pe axa principală, care lega Gara de Nord cu Piața Operei, mesele înguste erau acoperite cu hârtie albă, iar pe hârtie rămâneau pete verzui de muștar și sticle maronii de bere. Se defila de-a lungul axei principale, prin fața tribunei de piatră albă, vizavi de Parcul Central. Noi ne adunam totdeauna în dreapta ei și treceam către stânga. La tribună stăteau tovarășii importanți, deasupra lor steagurile fluturau cu putere, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
așternut între ei, iar pe el ouă, carne, roșii, aduse de acasă, din gospodărie. Rareori îi vedeai stând de vorbă. Astăzi erau aici mai multe familii ale soldaților ca de obicei. Aveau liber de la cazarmă. Bătrânii ședeau lângă bastoanele lor maronii, unii hrăneau porumbeii. Căci porumbei aveam destui. Arșița creștea și totul părea inundat de lumină. Mi-am încetinit pașii, în fața monumentului m-am oprit și am privit în toate direcțiile. În stânga erau niște trepte, iar dincolo de ele și de stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
alge pluteau purtate de curent și mai erau cîteva păsĂri, nu multe, care-și căutau de mîncare. Am stat o vreme acolo sus, pe copertină, și m-am uitat În jur, da’ n-am văzut pești, În afară de Ăia mici și maronii care apar În jurul algelor. Frățioare, să nu-l crezi pe Ăla care ți-o spune că nu-i mare golful dintre Havana și Key West. Eu abia eram la Început. După un timp am coborît Înapoi În carlingă și - de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
atunci tre’ să-l vedem curînd. Ori Sand Key, ori vadu’ american. După scurt timp observă că era un petrolier, și nu o clădire, iar apoi, În mai puțin de o oră, văzu farul din Sand Key, drept, subțire și maroniu, ridicîndu-se din apele mării exact În locul În care trebuia să fie. — Trebuie să ai Încredere cînd cîrmești, Îi spuse negrului. — Am Încredere. Da’ după cum a mers drumu’ Ăsta, nu mai am deloc. — Cum mai e picioru’? — MĂ doare-ntruna. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spuse negrul. BĂrbatul stătea Întins liniștit, În carlingă, cu capul rezemat de un sac. Crengile mangrovelor intrau În cabină și-i făceau umbră. Auzea vîntul bătÎnd și, dacă se uita-n sus la cerul Înalt și rece, vedea norii subțiri, maronii, care veneau dinspre nord. „Nu iese nimeni pe vîntu’ Ăsta“, se gîndi. „Nu ne caută ei pe-așa vînt.“ — Crezi c-o să iasă? Întrebă negrul. — Sigur. De ce nu? — Bate prea tare. — Ne caută. — Nu cînd i-așa. De ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să ridice Încet sacii cu băutură și să-i arunce-n apă. În timp făcea asta, auzi un motor, cînd Își ridică privirea zări o barcă ce se Îndrepta spre ei, venind dinspre canal. Era o barcă albă cu carlinga maronie și cu parbriz. — Vine-o barcă. Ridică-te, Wesley. — Nu pot. — O să te țin eu minte. Înainte nu erai așa. — Bine, ține-mă minte. Nici eu n-o să uit. Grăbindu-se, cu transpirația curgîndu-i șiroaie pe față, fărĂ să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apară acum aici, indiferent de ce motive o avea, asta e o tîmpenie foarte mare. Da’ a fost mereu un tip foarte curajos și foarte tîmpit. — Arată-mi-l. — Acolo, la masa aia cu aviatori. — Care-i el? — Cel cu fața maronie. Cu șapca așezată Într-o parte. Ăla care rîde acum. — Și e fascist? — Da. — N-am mai văzut un fascist atît de aproape de cînd cu Fuentes del Ebro. Este mulți fascist aici? — Mai apar cîțiva din cînd În cînd. — Bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apoi am ieșit Împreună cu John. În drum spre ieșire m-am uitat la masa lui Luis Delgado. Își mai luase un gin tonic și toți cei de la masă rîdeau la o glumă pe care tocmai o făcuse. Avea un chip maroniu, foarte vesel, și ochi de pușcaș; m-am Întrebat sub ce identitate circula. Fusese un prost pentru că intrase la Chicote. Dar era exact genu’ de lucru pe care l-ar fi făcut cineva ca să aibă cu ce se lăuda cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
poți să bîrfești urlînd, după-amiaza la Chicote se arăta a fi foarte plictisitoare, așa că m-am hotărÎt să plec imediat după ce voi fi dat și eu un rînd. Chiar În clipa aia a Început totul. Un civil Într-un costum maroniu, cu o cămașă albă și cravată neagră, cu părul pieptănat lins peste cap și cu o frunte destul de Înaltă, care făcuse pînĂ atunci circ pe la mese, Îl stropi pe unul dintre chelneri cu un pistol cu apă. RÎseră cu toții, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Acum urmează partea bună de drum. Acum, În locul soarelui arzător din locurile În care se tăiaseră buștenii, dădură de umbra marilor copaci. Locurile golașe se-ntindeau pînĂ pe o culme și puțin după, dar apoi Începea pădurea. Mergeau pe pămÎntul maroniu, și-l simțeau răcoros sub tălpi. Nu erau tufișuri, iar crengile copacilor Începeau abia de la optișpe metri Înălțime. Era răcoare la umbră, și sus, printre vîrfurile copacilor, Nick auzea foșnetul unui vînt tot mai puternic. Nici o rază de soare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]