2,194 matches
-
în permanentă schimbare datorită încercărilor de adaptare la un sistem mondial dinamic. Crizele pe care acesta le cunoaște îi determină modificările și îi anunță sfârșitul. Ideile care schimbă lumea Antonio Gramsci reprezintă un punct de cotitură în evoluția intelectuală a marxismului, prin importanța pe care o acordă nu numai factorilor materiali, ci și ideilor. Gramsci constată că revoluția nu s-a produs în societățile dezvoltate și explică acest fapt nu numai prin controlul asupra instituțiilor de forță ale statului, ci și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
importantă, anunțând intrarea într-o epocă post-westfalică a guvernării (Hobden și Wyn Jones, 2001, pp. 215-216). Criticile aduse teoriilor marxiste Evoluția capitalismului Deși a influențat în mod decisiv evoluția tuturor științelor sociale din ultimii 140 de ani, dimensiunea fundamentală a marxismului este cea economică. Proprietatea asupra mijloacelor de producție determină relațiile de producție, structurarea societății, lupta de clasă și programul politic al actorilor sociali. Pornind de la critica pe care o face proprietății private și capitalismului, marxismul a evoluat în timp, putând
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de ani, dimensiunea fundamentală a marxismului este cea economică. Proprietatea asupra mijloacelor de producție determină relațiile de producție, structurarea societății, lupta de clasă și programul politic al actorilor sociali. Pornind de la critica pe care o face proprietății private și capitalismului, marxismul a evoluat în timp, putând fi considerat astăzi, în egală măsură, o filosofie, un program politic și un proiect de cercetare. Această capacitate de penetrare a unor domenii atât de diferite constituie și forța, dar și slăbiciunea sa. Pe ansamblu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
putând fi considerat astăzi, în egală măsură, o filosofie, un program politic și un proiect de cercetare. Această capacitate de penetrare a unor domenii atât de diferite constituie și forța, dar și slăbiciunea sa. Pe ansamblu, se poate spune că marxismul a eșuat, ca oricare altă încercare, în momentul în care a căutat să prezică evoluția socialului. Capitalismul nu s-a prăbușit ci, dimpotrivă, pare să fie pe punctul de a cuceri întreaga lume. Lupta finală dintre proletariat și burghezie nu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Capitalismul nu s-a prăbușit ci, dimpotrivă, pare să fie pe punctul de a cuceri întreaga lume. Lupta finală dintre proletariat și burghezie nu s-a produs, iar societatea comunistă nu a fost nicăieri proclamată. Dimensiunea sa deterministă a făcut marxismul incapabil să explice formidabila capacitate a societăților de a răspunde provocărilor. Prăbușirea regimurilor comuniste în Europa de Est și, mai ales, în Uniunea Sovietică dă motive temeinice pentru a afirma că experimentele de sorginte marxistă au eșuat definitv. La ora actuală, puținele
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
văzut. Până atunci, China a devenit în ultimele două decenii un gigant economic în continuă expansiune, ce bate la porțile organizației celei mai reprezentative pentru capitalismul universal - Organizația Mondială a Comerțului. Clasă și națiune De o importanță specială în discutarea marxismului pe planul politicii internaționale este modul în care acesta tratează problemele de ordin național. Marxismul privilegiază solidaritatea de clasă în fața celei naționale, iar apelul la grevă generală din ajunul primului război mondial a fost făcut potrivit acestei logici. Oamenii au
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
expansiune, ce bate la porțile organizației celei mai reprezentative pentru capitalismul universal - Organizația Mondială a Comerțului. Clasă și națiune De o importanță specială în discutarea marxismului pe planul politicii internaționale este modul în care acesta tratează problemele de ordin național. Marxismul privilegiază solidaritatea de clasă în fața celei naționale, iar apelul la grevă generală din ajunul primului război mondial a fost făcut potrivit acestei logici. Oamenii au ales însă să fie cetățeni mai înainte de a fi proletari, iar greva nu a mai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
acestei logici. Oamenii au ales însă să fie cetățeni mai înainte de a fi proletari, iar greva nu a mai avut loc. Prin apelul la solidaritate internațională adresat muncitorilor de un partid declarat marxist ajuns la putere și schimbarea orânduirii sociale, marxismul a înspăimântat restul lumii. La sfârșitul primului mare conflict armat al secolului XX, puterile de statu-quo au intervenit militar în Rusia și Ungaria împotriva regimurilor instituite de partidele bolșevice ajunse la guvernare, considerate revoluționare. Mai târziu, au constituit celebrul „cordon
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a puterii: naționalizarea industriei, cooperativizarea agriculturii etc. Pe plan extern, ele au beneficiat, de regulă, de sprijinul sovieticilor și au păstrat o atitudine cel puțin binevoitoare față de Moscova în timpul „războiului rece”. Indiferent de motivațiile sale în desfășurarea evenimentelor, fluiditatea relației marxismului cu naționalismul a blocat formularea unei perspective unitare; iar această lipsă de claritate împiedică, afirmă criticii, posibilitatea ca teoriile marxiste să fie aplicate în mod convingător în explicarea multor procese și fenomene contemporane. Concluzii Datorită multitudinii atât a teoriilor de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cea a emancipării globale despre care vorbesc adepții teoriilor critice sunt prea multe diferențe pentru a putea fi tratate într-un mod unitar. Dincolo de interpretările, generalizările și previziunile - de multe ori greșite - ale adepților acestor curente, se poate spune că marxismele reprezintă una dintre cele mai importante provocări intelectuale aduse liberalismului triumfător. Falsa profeție nu este apanajul unei anume perspective - după cât se pare, Istoria nu s-a sfârșit, după cum afirma un neoliberal marcant precum Francis Fukuyama, după încetarea „războiului rece”. Politicul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
afirma un neoliberal marcant precum Francis Fukuyama, după încetarea „războiului rece”. Politicul nu poate fi gândit ca un moment înghețat. În probleme precum relațiile Nord-Sud în condițiile globalizării sau relațiile cetățeanului cu un stat din ce în ce mai restrâns în manifestarea suveranității sale, marxismele se pot dovedi în continuare un teren fertil pentru formularea temelor de reflecție și a problemelor. Influența teoriilor marxiste în științele sociale este greu de estimat - dar împreună compun, în mod cert, una dintre cele mai bogate și prolifice curente
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Guide to Theory, Pinter, Londra. Lind, Michael (1992), „The Catalytic State”, The National Interest, primăvara; reprodus în Weiss (2002, p. 257). Linklater, Andrew (1996), „Rationalism”, în Scott Burchill, Andrew Linklater, Theories of International Relations, Macmillan, New York - Londra. Linklater, Andrew (2001), „Marxism”, în Scott Burchill et al., Theories of International Relations, ed. a II-a, Palgrave, Londra. Lipset, Seymour M. (1994), „The Social Requisits of Democracy Revisited”, American Sociological Review, 59. Little, Richard (2001), „International Regimes”, în John Baylis și Steve Smith
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mulțumesc și pe această cale. Este de la sine înțeles că responsabilitatea pentru orice eroare îmi revine în totalitate. Pentru o explicare succintă a concepției marxiste asupra bazei și suprastructurii, vezi, de exemplu, Țăranu (2005, pp. 65-67). O teză centrală a marxismului este că „istoria tuturor societăților este istoria luptelor de clasă” - este chiar prima afirmație a celebrului Manifest al Partidului Comunist din 1848 (Marx și Engels, 1958, p. 466). Pentru elementele comune teoriilor marxiste, vezi Hobden și Wyn Jones (2001, pp.
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de exemplu, Shapcott (2004, pp. 278-279). Comentarii pertinente asupra teoriei critice, cu un accent pe contribuțiile lui Linklater - dintre care cele mai cunoscute titluri sunt Men and Citizens în the Theory of International Relations, Macmillan, Londra, 1990; Beyond Realism and Marxism: Critical Theory and International Relations, Macmillan, Londra, 1990; și The Transformation of Political Community, Polity Press, Cambridge, 1998 -, pot fi găsite în Devetak (2001, pp. 155-180). Titlul este o parafrază la lucrarea lui Waltz din 1979, Theory of International Politics
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ceva ce-mi pare greu de admis. Un alt prieten care se declară critic marxist, și în buna lui conștiință este (în intenție cel puțin), scria recent - în numele „libertății gustului” - că Albert Camus este repudiabil din cauza relei sale credințe față de marxism. Camus nu; este marxist, sigur. Dar tot atât de sigur este că el s-a apropiat mult de marxism și într-un spirit incontestabil de stânga. Procesele pe care le-a făcut el nu sunt de natură doctrinară și nici politică. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
buna lui conștiință este (în intenție cel puțin), scria recent - în numele „libertății gustului” - că Albert Camus este repudiabil din cauza relei sale credințe față de marxism. Camus nu; este marxist, sigur. Dar tot atât de sigur este că el s-a apropiat mult de marxism și într-un spirit incontestabil de stânga. Procesele pe care le-a făcut el nu sunt de natură doctrinară și nici politică. Sunt niște confruntări în care e implicată conștiința omului contemporan. Dar cred că un critic marxist nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de natură doctrinară și nici politică. Sunt niște confruntări în care e implicată conștiința omului contemporan. Dar cred că un critic marxist nu-și poate întemeia judecățile despre opera unui scriitor pe atitudinile acestuia, într-un moment sau altul, față de marxism, ci face un examen marxist al operei acestuia. Forța marxismului e de a putea integra dialectic orice valoare autentică, oricare i-ar fi poziția aparentă și chiar, eventual, declarată. Așa putem admira și opera lui Ezra Pound, așa l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
care e implicată conștiința omului contemporan. Dar cred că un critic marxist nu-și poate întemeia judecățile despre opera unui scriitor pe atitudinile acestuia, într-un moment sau altul, față de marxism, ci face un examen marxist al operei acestuia. Forța marxismului e de a putea integra dialectic orice valoare autentică, oricare i-ar fi poziția aparentă și chiar, eventual, declarată. Așa putem admira și opera lui Ezra Pound, așa l-a prețuit Marx pe Balzac. Dar prietenul la care mă refer
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
descurajările noastre firești să rămână doar momentane! Hegel spunea că istoria nu e terenul fericirii. Nu, desigur, dar e al speranței. Aici trebuie să punem, așa cum trebuie, problema optimismului. Unii cred că a fi marxist înseamnă a fi negreșit optimist. Marxismul are o viziune optimistă ca finalitate, ca încredere în forța rațiunii, nicidecum el nu poate admite o teză ca aceea de care râdea Voltaire în Candide, „totul este cât se poate de bine, în cea mai bună lume posibilă”. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu poate admite o teză ca aceea de care râdea Voltaire în Candide, „totul este cât se poate de bine, în cea mai bună lume posibilă”. Un atare optimism tămâietor și satisfăcut e retrograd, e mincinos și e laș. Or, marxismul, socialismul, revoluția presupun, neapărat și esențial, luciditate, adevăr și curaj. A-ți fura căciula e o atitudine retrogradă, reacționară. Îmi spuneți mereu ce nu e marxismul. Puteți să-mi spuneți ce e? — Am procedat într-un fel ca teologia negativă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Un atare optimism tămâietor și satisfăcut e retrograd, e mincinos și e laș. Or, marxismul, socialismul, revoluția presupun, neapărat și esențial, luciditate, adevăr și curaj. A-ți fura căciula e o atitudine retrogradă, reacționară. Îmi spuneți mereu ce nu e marxismul. Puteți să-mi spuneți ce e? — Am procedat într-un fel ca teologia negativă care spune ce nu e Dumnezeu. Marxismul e o filozofie din tradiția marilor sisteme moniste. Călinescu, de pildă, vorbind despre atari sisteme, printre care la acea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
luciditate, adevăr și curaj. A-ți fura căciula e o atitudine retrogradă, reacționară. Îmi spuneți mereu ce nu e marxismul. Puteți să-mi spuneți ce e? — Am procedat într-un fel ca teologia negativă care spune ce nu e Dumnezeu. Marxismul e o filozofie din tradiția marilor sisteme moniste. Călinescu, de pildă, vorbind despre atari sisteme, printre care la acea dată nu plasa și materialismul dialectic, declara că ele presupun un anumit providențialism, deci un „amor fati”, și prin urmare un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Dovadă un Leonardo da Vinci, un Goethe, care au preconizat și practicat ideea de transformare a naturii, de captare a forțelor ei, de intervenție a omului asupra naturii (și deci și asupra societății). Noțiunea de praxis, pe care o postulează marxismul, ca element filozofic constitutiv al concepției sale, obligă la o filozofie activă, exclude chietudinea și fatalismul, chiar dacă afirmă caracterul legic al devenirii istorice. Într-un sens, ideea că libertatea e necesitatea înțeleasă poate fi considerată un „amor fati”, dar este
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
considerată un „amor fati”, dar este acel caz de „fatum” pe care ți-l faci, adică trebuie să discerni dintre virtualități pe cea mai pozitivă, pe cea mai fecundă, pe cea mai conformă rațiunii. — Sunteți un marxist? - Cred că da. Marxismul, care este, cum se știe, o doctrină radicală și revoluționară, are totodată o forță integratoare și conservativă (nu conservatoare) prin care e solidar cu toate valorile trecutului. In esență, nu cred că există valori negative. Tot ce e valoare este
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
e solidar cu toate valorile trecutului. In esență, nu cred că există valori negative. Tot ce e valoare este progresist, de multe ori chiar împotriva părerii celor ce o creează. În sensul acesta, mă întreb cum poate cineva, cunoscând bine marxismul, să-i fie realmente potrivnic? Adevărul e că nu numai mulți dintre cei care-l combat, dar și unii dintre cei care se reclamă de la el, nu cunosc decât o schemă, un catehism sumar și fixist, care nu e nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]