1,327 matches
-
întrerupte de haltele onirice), precum și o anumita înțelegere a fantasticului. „Era vorba de a obține sensuri noi prin aranjarea, după o logică proprie, a unor bucăți de real (adică de verosimil), fiecare, cum se întâmplă în vise, foarte exact în materialitatea să” - autodefiniție modestă, tocmai stufoșenia baroc-onirică făcând meritul scrierilor lui. În orice caz, scriitorul a recalibrat în maniera personală harnașamentul teoretic al onirismului estetic, speculându-l îndeosebi în sensul dilatării fantasticului și al foșgăielii viziunilor. Pe de altă parte, Ț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
ci o sumă de texte, parcurse, revăzute și încrucișate după bunul plac, pentru plăcerea jocului. Vi-l închipuiți cumva pe Elpi luând loc pe un divan, precum proletarul lui Bernard Muldworf? În mod sigur, Luca Pițu era mai interesat de materialitatea/materializarea dorinței decât de o "teorie materialistă a dorinței"88. Se poate replica, eventual, invocându-se pertinența biografiei: Crizele existențiale sunt momente de mare mobilitate afectivă care apar la încrucișarea istoriei individuale și a istorie colective, într-o relație reciprocă
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de zi cu zi nu se poate consola. În acest sens, chipul boem al artistului aduce neliniște banalului social care dorește ca furtuna de spirit a unei entități individuale să nu aducă cutremurare și înălțare generală, extaz al purificării de materialitatea pragmaticului. Asemeni iubirii insuflate de tandrețea Erosului și tensiunea creației artistice rămâne neînțeleasă vulgului dinamicii cotidiene care nefiind capabilă să o anihileze încearcă integrarea de suprafață a prezenței sale enigmatice. Asistăm aici la aparența unei investiții ocrotitoare a mundanului social
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
învățat din tradiția eclezială a primului mileniu creștin. În filozofie, metoda radical-dubitativă de gândire aspiră la nimic mai mult decât autofondarea metafizică a subiectului (René Descartes). Cunoașterea tehnică și gândirea calculatoare - de fapt, tot ceea ce are de-a face cu materialitatea - sunt învestite cu atributele tari ale cunoașterii. Nu putem vorbi despre adevăr fără o metodă. Cunoașterea lipsită de garanția unei prezențe empirice imediate nu poate fi serios luată în calcul. Dacă Francis Bacon (†1626) susținea, nu fără pertinență, legitimitatea ocultării
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
treceri, petreceri și sufluri” 1. Doar două pagini mai jos, la critica gnosticismului 2 Patapievici adaugă o apologie aparent dochetistă a Duhului. Este un text ce respiră un aer non-confesional și care sugerează posibilitatea unei relații cu Dumnezeu în absența materialității sacramentale 3. În afara unei referințe infrapaginale la taina Euharistiei 4 - menționată ca argument al prezenței egale a lui Dumnezeu în istorie -, creștinismul înfățișat de H.-R. Patapievici are puține contururi sau este chiar desubstanțializat 5. Ne putem întreba atunci: de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
limbajului și a interpretării. Pentru Origen, de pildă, este foarte clar modul în care, înaintea căderii, Adam poseda o „intuiție” directă asupra naturii lucrurilor (onomathesia). Grigorie de Nyssa concepe limbajul ca pură invenție (prin convenție), implicând conjuncția finitudinii creaturale cu materialitatea semiopacă a lumii de după cădere. Această recunoaștere a „insuficienței” limbajului îi conferă acestuia, pentru prima oară cu claritate, atributele necesare ale apofatismului. Între subiectul performanței lingvistice și obiectul său nici o fuziune nu avea loc „fără rest”. Cunoașterea se consumă asimptotic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Așa cum adepții alegoriei vor intui, limitele autorității lui Hristos sunt „limitele” dumnezeirii Sale. Numai Cuvântul poate depăși, în Duhul, litera Scripturii, fără a o contrazice 2. El domnește peste ziua sabatului încă dinaintea instaurării legii. „Hristos nu se opune deloc materialității literei (precum exegeții ziși liberali care refuză, de la Marcion încoace, fragmentele judecate de către ei inconvenabile și rău venite). El pune în chestiune autoritatea textului intangibil: sau, mai curând, El deplasează centrul de greutate - centrul de autoritate, am putea spune - al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sunt probe istorice care demonstrează suveranitatea Cuvântului lui Dumnezeu față de limbile mijite din ruinele turnului Babel. Evangheliștii nu s-au temut să traducă cuvintele lui Iisus din aramaică într-o greacă koiny lipsită de excelența literară a dialectului atic. Nu materialitatea silabelor este ceea ce dă greutate cuvintelor Domnului, ci suflarea Duhului. Cuvântul menține nu doar unitatea Vechiului și Noului Testament, ci și posibilitatea comunicării prin intermediul limbilor dezbinate, „nici una fără înțelesul ei” (I Corinteni 14, 10). Are Scriptura un text original la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
propria lui încercare de a deveni conștient nu poate fi decît o luptă visătoare în care orice sfîrșit conduce spre opusul său." În continuare, sînt făcute aprecieri asupra religiei naturale a indienilor (p. 158): "Una din extremele religiei indienilor este materialitatea acestei religii, faptul că ea este o religie naturală, care invocă adorarea obiectelor din natura imediată. Dintre acestea, primul este soarele. Rugăciunea principală a brahmanilor, pe care ei trebuie să o spună de mai multe ori pe zi și pe
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
retorică, ci păstrându-și altitudinea zborului. Elegii, bocete, ritualuri incantatorii ale trecerii, toate acestea filtrate prin drama personală, versurile din ultimele două volume alcătuiesc totodată o artă poetică: poezia ca mijloc al mântuirii. După ce a epurat lumea/existența de zgura materialității, poezia acestui mallarmean se autoclaustrează în „fiordul ei de lacrimi”, ca „o lungă ezitare între sens/și sunet”, ca un joc de oglinzi paralele, luând „un chip al cuvântului/sau un chip de înger / sau amândouă la un loc”. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
o succesiune logică a stadiilor cunoscute în Univers. De la ce elemente ați pornit în organizarea tematicii? Am considerat că în etapa actuală nu ne putem rezuma la descrierea ilustrată a structurii universului astral, ci, dimpotrivă, trebuie să punem în evidență materialitatea și complexitatea lumii, permanenta evoluție a materiei. De aceea, pornind de la formele fundamentale ale materiei - substanță, energie radiantă, câmpuri -, am prezentat, într-o succesiune 17 logică, diferitele sale stadii de organizare, evoluția feluriților aștri și categorii de aștri. În acest
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
în cugetări deșirate" la "Bună seară!" dialog nemijlocit.Chiar și atunci când o va vedea și asculta fără echivoc, Dan va auzi gândirile umbrei ca și când ar fi propriile lui cugetări. Să urmărim al treilea episod și ultimul al schimbului de identitate/materialitate dintre Dan și umbră. (H2c) Dan văzu clar despărțirea ființei lui într-o parte eternă și una trecătoare. Cartea lui Zoroastru era proprietatea lui dreaptă. El întoarse șepte foi și umbra prinse conturele unui bas-relief, mai întoarse încă șepte și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
număr de producții verbale sau non-verbale [..] despre care nu știm întotdeauna dacă îi aparțin sau nu, dar care îl înconjoară și, în orice caz, îl prelungesc, tocmai pentru a-l prezenta [...], pentru a-l face prezent, pentru a-i asigura materialitatea, "receptarea" și consumul, sub formă de carte (din fericire încă, astăzi). Această prelungire, de amploare și de formă variabilă, constituie ceea ce am numit deja [Palimpsestes, 1982] [...] paratextul operei. Prin urmare, paratextul reprezintă pentru noi ceea ce face ca textul să devină
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
permit lui G. Genette să distingă două părți de constituire a paratextului: peritextul (în jurul textului) și epitextul (în jurul cărții). Fie formula următoare: Paratext = Peritext + Epitext. Peritextul desemnează genurile discursive care înconjoară textul în spațiul aceluiași volum: peritextul editorial (colecțiile, coperta, materialitatea cărții), numele autorului, titlurile, textul de prezentare, dedicațiile, epigrafele, prefețele, intertitlurile și notele. Epitextul desemnează producțiile care înconjoară cartea și se situează la exteriorul ei: epitextul public (epitext editorial, interviuri, dialoguri), epitextul privat (corespondența, jurnalul intim). G. Genette folosește termenul
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
foarte provizoriu pentru cercetarea pe care o fac: presupun că, în orice societate, producția discursivă este controlată, selecționată, organizată și redistribuită de un anumit număr de proceduri care vizează invocarea puterilor și pericolelor, stăpînirea evenimentului aleatoriu, eschivarea grelei și redutabilei materialități (1971, pp.10-11). Prin urmare, la Bahtin "genurile discursului" vor avea o dimensiune socială și vor fi analizate în rețele instituționalizate ale diferitelor grupuri sociale pe care "enunțarea discursivă le presupune și le face posibile", după D. Maingueneau (1984, p.
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
naturii, determinat de legile care guvernează în natură, de cele condiționate social-istoric. Thomas d'Aquino și alți scolastici catolici și pe urmă ortodocși au prelucrat teoria aristotelică despre suflet conform cu propria lor viziune teologică. Obiectivul lor a fost privarea de materialitate și substanțialitate organică a sufletului. Tomismul psihologic și-a fixat ca obiectiv explicarea naturii divine a sufletului, a intervenției întru credință a "experienței interioare". Pe această cale, conceptul își însușise însemnele reflectării conștiente, ca produs al divinității. Modul omenesc de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
delimitarea unui subiect pur. Respectivul subiect trebuia să fie purtător al conștiinței și nu un suflet (organism) capabil de gândire. Acesta a fost punctul de plecare al ontologiei sale. În sistemul lui Th. d'Aquino, obiectul de reflectat își pierde materialitatea și devine altceva. Aceasta pentru că "asemănatul poate fi cunoscut doar de asemănător". Spre deosebire de ceea ce susținea Aristotel că senzația este ceva care se produce în raport cu prezența nemijlocită a obiectului și este de nedespărțit de forma acestuia la Thomas d'Aquino, factorul
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și în țările românești, cu deosebire în Moldova, începând cu perioada următoare secolului al XI-lea, aducând un interes crescut pentru cunoașterea sufletului din perspectivă religioasă, creștină. Stările sufletești ale oamenilor au fost plasate pe principalele axe de confluență dintre materialitate și idealitate, cu accentul pus pe originea divină a lumii, a sufletului. Pe această linie s-a născut și fundamentat perspectiva teologică asupra vieții și sufletului, centrată pe sanctificarea naturii divine a omului, cu accentul pus pe modul de generare
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
perioade provine însă din altă parte, din faptul că a putut conferi valori sacre interiorizărilor practicate, a celor din ritualul rugăciunii, din ascezele de diferite feluri. A făcut-o prin așezarea stărilor sufletești rezultate pe principalele axe de confluență dintre materialitate și idealitatea lumii, cu sanctificarea lor din perspectivă teologică, a statuării unor "complexe de conștiință" cu un conținut subiectiv bogat din viața omului. Este vorba de cele legate de încheierea căsătoriilor, cu marcarea naturii divine a venirii omului pe lume
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
această alternativă? Cu siguranță nu gruparea seniorilor partidului, care de altfel îl susțineau pe Stoica, nici gruparea Patriciu, și nici cea a liberalilor-aperiști, care oricum își declaraseră neutralitatea în acest conflict. Nu mai rămânea decât soluția "omului-minune". Ea a căpătat materialitate cu ocazia ședinței Delegației Reprezentanților Naționali PNL din 5 iulie 2002, când Theodor Stolojan, cedând presiunilor la care era supus, a anunțat că ar putea candida la președinția PNL numai dacă statutul partidului va suferi modificări substanțiale pentru a evita
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
am privi lucrurile, situația Alianței "Dreptate și Adevăr" după un an și jumătate de lupte intestine. Dar sfârșitul Alianței devenea realitate într-un context politic excepțional care făcea din proaspăta Românie europeană teatrul unui război sui-generis. Parcă pentru a da materialitate, peste timp, filosofiei politice a lui Thomas Hobbes 224, conform căreia starea naturală a oamenilor este bellum omnium contra omnes, războiul din Alianță s-a extins la scara întregii vieți politice, combatanții din prima linie devenind, pe de-o parte
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
naturalistă sau reprezentațională și este dominată de motive și idei ce țin de viața religioasă, mitologie sau viața socială. Astfel, relația dintre obiectul real și pictură "nu poate fi experimentată în mod simplu și imediat, întrucât relația dintre reprezentare și materialitatea lor trebuie să apară, și trebuie să fie o parte a reprezentării"3. Stratificarea ontologică se aplică în cadrul picturii în mod disparat, acolo unde tropii ontologici și elementele exterioare duc la diversitatea operei picturale. Titlul unei picturi duce la identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sunt numai o entitate gânditoare, nu pot distinge în mine însumi nici un fel de părți, ci doar mă pot percepe pe mine însumi ca fiind unul și întreg"7. Iar raționamentul pe care se bazează argumentul exclude orice determinație de materialitate din caracterizarea minții tocmai în baza simplicității sale. Ceea ce nu are părți nu poate fi material, întrucât tot ceea ce este material are părți. Astfel, premisa intuitivă a acestei înlănțuiri demonstrative (teza că nu pot distinge părți în conștiința unificată (unitară
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de sine pe latura ei activă și de teribila irumpere a forțelor inconștiente în constelația imaginală a universului tematic al unui creator. Sau poate o esență spirituală supra-conștientă guvernează teritoriul extralingvistic și aduce un aer transcendent în câmpul supraîncărcat de materialitate al operei. Expresia autenticității și valorii unei creații artistice depinde poate și de aportul suprafiresc al unor determinări neîncadrabile, inefabile, supra-raționale. Ele coboară transfigurator în operă și întregesc armonic o alcătuire dispersată de incongruente articulări ale unei țesături tematice prea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
căruțele "au spart pietrele luminii", iar plămânul "sparge lumina" (După diluviu)2. În toate aceste situații, lumina nu semnifică mai mult decât arată: suprafața limpezită a lumii, dat al unei exteriorități preexistente, "naturale", chiar dacă uneori aceasta e resimțită fizic, în materialitatea sa fragilă, casantă. Or, lumina trebuie într-adevăr să se spargă, să se dezintegreze, să-și dezarticuleze această apariție de primă instanță pentru a putea prefigura o nouă dimensiune. (Supra)fața întinsă peste lucruri se destramă, făcând să se întrevadă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]