1,390 matches
-
artizan și meseriaș, cum era încă privit în Evul Mediu (Claude Simon, Discours de Stockholm, Minuit, Paris, 1981). • Prestigiul dezinteresării S-a operat astfel o clasare socială (cu mizele ei) care, pe de o parte, îl caracterizează pe artizan prin materialitate, economie și nevoie, prin comanda exterioară a clientului sau a colecționarului, iar pe artist prin spontaneitatea inspirației, gratuitatea gestului și dorință, în lipsa clientelei. Această figură a fost aplicată în practică, iar studiile socioistorice o arată clar, sub figura "sfântului" (cazul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
afectuoasă a lui Bastiat, serviciile se schimbă pe servicii, se aseamănă până în punctul de a se confunda cu formula economiștilor, produsele se schimbă pe produse; teoria sa asupra valorii nu diferă decât în ceea ce privește expresia de cea a economiștilor, căci eroarea materialității valorii, pe care o combate pe bună dreptate, datează din copilăria științei, iar cea a utilității confundată cu valoarea nu a fost niciodată o eroare generalizată printre economiști, care au distins întotdeauna foarte bine între "valoarea de utilitate" și "valoarea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dificultății definirii unor elemente etc. Un asemenea termen este și cel pe care-l propunem. Dicționarele sunt decorative, nu te obligă să le citești, fascinează și înspăimântă, promit totalitatea, trezesc apetituri, captivează. Farmecul unui dicționar "clasic" constă în senzația de materialitate, de tactilitate, de olfacție a tiparului. Bucuria este satisfacția născută din imaginea unui lucru trecut, înregistrat împotriva în-doielilor noastre, exprimând o expansiune sufletească, o trecere a omului de la o mai mică la o mai mare desăvârșire. Altfel spus, bucuria este
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
să-i dezvolteze și să-i cultive inima; căci precum pe o vlăstare plăpândă un soare prea arzător este în stare să-o usuce; de asemenea și o societate tânără dîndu-i modele numai pur simțuale, o menține în starea de materialitate și-i corupe sufletul. Capitalul intelectual al actorilor ar fi putut să fie întrebuințat în studiarea altui teatru decât în a scenelor cu îndoite înțelesuri. [21 decembrie 1875] NEFERICITUL X Toți ascund scăpările lor din vedere după această nefericită literă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
iubiri.” - nota Etei Boeriu din G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 3. 604 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 22. 165 deoarece Boccaccio scrie într-o nouă epocă, în care tot ceea ce reprezintă omenesc este strâns legat de natură, de teluric, de materialitate. Il Filocolo încearcă să imite marii clasici ai literaturii antice (intervenții divine neașteptate, metamorfoze), face trimiteri la realități istorice cunoscute, conține numeroase digresiuni care trădează o erudiție a autorului legată de mitologia străveche, reușește chiar să explice formarea unor orașe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
una-i și aleasa-mi dragă.” 653. Personajul feminin pozitiv are de multe ori trăsături ce îl fac străin de lumea profană, comună, și îl ridică pe culmile idealizării, într-o sferă a visării și a intangibilului; femeia își pierde materialitatea concretă, devenind din ce în ce mai abstractă: „N-avea cosițe roș-văpaie,/ Nici castanii, și nici bălaie,/ Ci mi-au părut de-adevărat/ De aur că erau, curat.”654 Ca și în poezia de dragoste a lui Dante Alighieri, se insistă asupra imaginii ochilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
împărțirii bunurilor comune, ea se va face prin hotărâre judecătorească, de către instanța de judecată. Partajul bunurilor ce au format obiectul dreptului soților presupune, înainte de toate, stabilirea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia dintre ei și numai în funcție de aceasta, repartizarea bunurilor în materialitatea lor. Prin natura juridică, deosebită de aceea a acțiunii în revendicare, cererea de partaj are drept scop transformarea dreptului indiviz al părților într-un drept diviz și exclusiv asupra unor bunuri anume din cele supuse împărțelii". Comunitatea de bunuri a
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
arătat, stabilirea calității soților de copărtași, masa bunurilor ce fac obiectul partajului, a întinderii dreptului de proprietate al fiecăruia dintre soți asupra bunurilor supuse împărțelii, precum și stabilirea modalității în care urmează să se facă împărțeala cât și atribuirea bunurilor în materialitatea lor concretă fiecăruia dintre copartajanți în proporția cotelor părți pe care aceștia le au din dreptul de proprietate asupra bunurilor comune 135. Împărțeala bunurilor comune ale soților trebuie, în principiu, făcută în natură, potrivit dispozițiilor art.741 și 742 C.
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
iubiri.” - nota Etei Boeriu din G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 3. 604 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 22. 165 deoarece Boccaccio scrie într-o nouă epocă, în care tot ceea ce reprezintă omenesc este strâns legat de natură, de teluric, de materialitate. Il Filocolo încearcă să imite marii clasici ai literaturii antice (intervenții divine neașteptate, metamorfoze), face trimiteri la realități istorice cunoscute, conține numeroase digresiuni care trădează o erudiție a autorului legată de mitologia străveche, reușește chiar să explice formarea unor orașe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
una-i și aleasa-mi dragă.” 653. Personajul feminin pozitiv are de multe ori trăsături ce îl fac străin de lumea profană, comună, și îl ridică pe culmile idealizării, într-o sferă a visării și a intangibilului; femeia își pierde materialitatea concretă, devenind din ce în ce mai abstractă: „N-avea cosițe roș-văpaie,/ Nici castanii, și nici bălaie,/ Ci mi-au părut de-adevărat/ De aur că erau, curat.”654 Ca și în poezia de dragoste a lui Dante Alighieri, se insistă asupra imaginii ochilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în care informațiile sunt strâns legate.” [6] „Cibernetica nu tratează lucruri ci modalități de comportament. Nu întreabă, „Ce este acest lucru?” ci „Ce face?”... Astfel, este în esență funcțională și Capitolul 2. Definirea ciberneticii ca știință. Obiectul ciberneticii economice comportamentală...Materialitatea este irelevantă, și așa este și exploatația sau nu a dreptului comun al fizicii.” [7] „Tratează toate formele de comportament, în măsura în care acestea sunt regulate, determinate, sau de reprodus” [8] „Constă în mașina reală electronică, mecanică, neuronală, sau economică la fel de mult
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
să se Întindă la nesfârșit. Avantajul jurnalului intim, spre deosebire de șevalet, constă În faptul că el nu acoperă nuanțele, trăsăturile ori formele abia schițate, pentru a le Înlocui cu altele mai ferme: În jurnalul intim, acumularea orizontală privilegiază instituirea senzației de materialitate și de mișcare paralelă la realitate. Ceea ce pictorul ascunde prin reveniri succesive asupra aceleiași părți din tablou, scriitorul se vede condamnat să lase expus privirii. Acest refuz al palimpsestului condamnă jurnalul intim la acumularea și exhibarea unui număr practic infinit
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de căutarea unei identități, plutește În aburii unei alterități la rândul ei vagă, informă și inconsistentă. Luând În discuție problema identității materiale a jurnalului intim, va trebui să coborâm dincolo de informalul simplei percepții intuitive. Vom fi obligați să regresăm până la materialitatea foii de hârtie. Și chiar dincolo de ea: la banda magnetică sau video, ba chiar la scena pictată ori la compoziția plastică mai amplă. Firește, e greu să pui un semn al egalității Între creația umană (În latura ei de strictă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a nu fi, jurnalul Își relevă condiția hamletiană printr-o permanentă pendulare Între planurile sus-menționate. Copie a fantasmei creatoare ori a activității strict planificate, jurnalul depune mărturie atât despre prea-plinul, cât și despre neputința autorului. El se proiectează Într-o materialitate care, Înainte de a fi a paginii scrise, e a spiritului. O putem denumi etapa fantasmatică a spiritului creator, oscilând la granița dintre imaginar și realitate - ori, În terminologia lui de Biasi, „studiul activităților proiective”. Imaginarul funcționează asemeni unui spațiu matricial
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În care se pot Încheia jurnalele intime: sfârșitul scurt (de obicei, la finele unui an) și sfârșitul definitiv (jurnalele Încheiate odată cu moartea autorului). Celelalte se Încheie mai mult sau mai puțin accidental. Fantasma psihanalitică În procesul evoluției, Însemnarea fulgurantă capătă materialitate, devenind, În nu puține cazuri, carte. E o altă formă a metamorfozării actului ficțional În realitate. Astfel se stabilizează și tehnica pur retorică a strategiilor trecerii unului În multiplu. Mărturisindu-se, eul părăsește ipostaza de ficțiune, de fantasmă psihanalitică și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
tot adevărul (cel neplăcut, desigur) dacă știe că, odată și odată, el va fi cunoscut de persoanele implicate. Într-un sens mai general, legătura dintre realitate și ficțiune se rezolvă prin Însăși existența jurnalului intim: jurnalul se adaugă realității prin materialitatea sa, pe când realitatea se transformă În ficțiune, topindu-se sub influența subiectivității creatorului. Din acest du-te-vino, din această permanentă Încălcare de competențe rezultă enigma și, poate, chiar vitalitatea jurnalului intim. E greu de spus În ce măsură ficțiunea se metamorfozează În realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Fiecare, În felul său, contribuie la instituirea unei tensiuni temporale În interiorul jurnalului intim. A unui pact cu ziua de azi, cu ziua de ieri. Contragerea În fragment Jurnalul intim rezolvă și tensiunea Întreținută de memorie. Organizându-se ca discurs, ca materialitate și coerență În jurul ideii de iluzie a vieții 67, memoria dobândește unitatea dintre sine și lume, deschizând drum apariției textului, permițând transcrierea tensiunii invizibile, a nevăzutului ce organizează subteranele discursului confesiv. Supusă presiunii timpului, memoria se modifică prin mărturisire. Intrând
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a funcționării semnice ("Ar fi dificil, dacă nu chiar imposibil să cităm un caz de indice absolut pur sau să găsim un semn lipsit de calitatea indicială" (C.P. 2.306). Tipuri de indicialitate Actualizare Cod Raport referențial oral scris homo materialitate hetero-ma-terialitate LINGVISTICA paralingvistică intonație + + propriu-zisă deixis-ul + + + FIGURATIVĂ săgeți, vectori + + OSTENSIVĂ primară obiectul real + gestul indicării + secundară urme, amprente, simptome, urme fotografiate + + + + + + + Ca și iconicitatea, indicialitatea cunoaște o gradație în raportul față de referent (așa cum o mică fotografie în alb și negru
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lui, porți spre lumi imaginare arhaice sau cotidiene, moderne sau mondene, publice sau personale, urbane sau rurale, arhitecturale, vestimentare, ornamentale, de anumite dimensiuni, cu anumite forme, cu o anumită durată și transformând o anume materie. Se valorifică ideea că orice materialitate este potrivită pentru poveștile lumii, că narațiunea poate fi comunicată deopotrivă în limbajul scris sau vorbit, în imagini fixe sau mobile sau prin amestecul ordonat al tuturor acestor substanțe, prezente în mit, legendă, fabulă, povestire, nuvelă, tragedie, dramă, comedie, pantomimă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
vitrină, țesăturile, oglinzile, tablourile și icoanele din pânzele lui Andreescu, Pallady, Petrașcu sau Ciucurencu, înseamnă a spune, împreună cu Roland Barthes , că poveștile lumii, nenumărate și de o mare varietate, sunt distribuite între substanțe diferite. Ca și cum omul ar considera că orice materialitate e potrivită pentru a-i încredința poveștile sale. Ca și cum povestea ar putea fi comunicată deopotrivă în limbajul vorbit sau scris, în imagini fixe sau mobile sau prin amestecul ordonat al tuturor acestor substanțe prezente în mit, legendă, fabulă, povestire, nuvelă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
a transmedialității. Ea devine însă un punct de interes în studiile comparative, studiile media și narațiune, domenii cu evoluții de multe ori comune care atrag atenția asupra faptului că modurile în care proprietățile media, ca suporturi materiale informative a căror materialitate contează, influențează studiile despre narațiune și nu mai pot fi ignorate. Expunerile prezentate în această cercetare constituie o tentativă de valorificare a unor concepte, metode și contribuții la descrierea și interpretarea imaginilor picturale. Legitimarea acestui demers ține de faptul că
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
media într-un cod secundar. Există teoreticieni care resping ideea de mediu transmisiv ca simplă imagine a unui canal prin care informația trece, fără a fi afectată de specificitatea lui. Se subliniază astfel o axiomă din teoriile media contemporane despre materialitatea mediului, despre afordanțele sau posibilitățile sale, care contează pentru sensurile codificate . Se recunoaște în acest fel faptul că forma și dimensiunea canalului impun unele condiții privitoare la genul de narațiuni care pot fi transmise, fără a refuza însă ideea că
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
și distinge familii media verbale, vizuale și auditive care corespund literaturii, picturii și muzicii, dar se extind și dincolo de valențele estetice, pentru că de exemplu, limbajul poate avea utilizări literare, dar și non-literare, imaginile pot fi artistice, dar și utilitare. Abordarea materialității sau tehnologiilor mediale distinge suporturile materiale brute, neprelucrate cum ar fi argila pentru arta ceramică, piatra pentru sculptură, corpul uman pentru dans, sau disponibilitățile vocale pentru muzică, de suporturile elaborate prin mijloace tehnologice. Ea disociază de asemenea, tehnologiile de reproducere
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
unei în-scrieri în general, literală sau nu, străină sau nu de ordinea vocii, adică scriitura cinematografică, coregrafică, picturală, muzicală, sculpturală, atletică, militară sau politică . O discuție despre așa-zisul teritoriu pictural al scriiturii ar putea porni de la unele observații despre materialitatea contorsionată a lumii. Obiectele acestei materialități au uneori o:. Formele acestor obiecte sunt, așa cum spune Rudolf Arnheim, urme ale forțelor fizice care le-au creat. Mișcarea, dilatarea, contracția, procesele de creștere, toate acestea se manifestă ca forme procesuale. Curba dinamică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
nu, străină sau nu de ordinea vocii, adică scriitura cinematografică, coregrafică, picturală, muzicală, sculpturală, atletică, militară sau politică . O discuție despre așa-zisul teritoriu pictural al scriiturii ar putea porni de la unele observații despre materialitatea contorsionată a lumii. Obiectele acestei materialități au uneori o:. Formele acestor obiecte sunt, așa cum spune Rudolf Arnheim, urme ale forțelor fizice care le-au creat. Mișcarea, dilatarea, contracția, procesele de creștere, toate acestea se manifestă ca forme procesuale. Curba dinamică a unui val oceanic este rezultatul
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]