1,879 matches
-
în stânga, se vedea lanțul vulcanic Nasu. — Nu termini odată cu mâncatul? Tomoe și-a ridicat ochii de pe revistă și l-a privit cu dispreț. Răspunsul său a fost un mârâit. Takamori și-a întors fața spre fereastră, continuând să-și miște maxilarele. Nici el, nici Tomoe nu mai fuseseră în prefectura Tōhoku. Când erau copii, au fost o dată sau de două ori în sud, în Kagoshima, unde locuiau bunicii, dar acum călătoreau pentru prima oară spre nord. Pe cerul albastru se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
departe se afla un sat distrus de flăcări. De departe, Cividale părea neatins, dar, pe măsură ce ne apropiam, ruinele deveneau tot mai fățișe. Eșafoade la tot pasul: cel puțin o sută de leșuri înfipte în țăruși ascuțiți ce le ieșeau prin maxilarul inferior, iar pe fiecare fusese pus înscrisul Mea culpa. Am oprit un țăran mai în vârstă, care mergea cu capul în jos, și l-am întrebat, arătând spre furci: - Ce s-a întâmplat? M-a privit cu ură și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Fortunato, ei fiind obișnuiți ca nimeni să nu se atingă de slujitorii crucii. Cipriano m-a văzut și, fără urmă de teamă, m-a întrebat: - Ce intenții aveți? Se apropia de șaptezeci de ani, dar avea o voce puternică; maxilarul de jos, lătăreț, ieșit în afară și buza scurtă ce-i dezvăluia dinții îi dădeau o expresie de câine rău chiar și atunci când surâdea; nasul îi era turtit, probabil spart. Mi-am măsurat cuvintele. - Doar o lecție. Tu și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu un longobard adevărat, chiar dacă înfățișarea lui te poate înșela. Michele a dorit să-i examinez îmbrăcămintea, scramasaxul, barba și părul. M-am amuzat s-o fac, atrăgându-i atenția că părul îi era prea lung, depășind cu trei degete maxilarul. Mi-a mulțumit, spunându-mi că va avea grijă să-și scurteze părul chiar a doua zi. Deși discreți, am ghicit că Michele și Giuliano erau amanți. Încă de la sosire, Flaviano, cel mai vestit actor și scenograf al Bizanțului, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
anului Domnului 635. L-am găsit stând pe pat. Cu el mai era una dintre concubine, care îi punea feșe de in cald pe brațe. Slăbise mult și era albit la față. Înfățișarea îi era tot severă, și își încleșta maxilarele ca să nu dea la iveală durerile care îl chinuiau. - Ce anume pot face pentru tine? l-am întrebat. Vorbea cu o ușoară gâfâială. - Am auzit că tu cunoști un călugăr, cineva care îți e prieten și care este și mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cam cincizeci de ani sau chiar mai puțin. Peste tunica albă purta un stihar maroniu-deschis și un patrafir alb; pe cap n-avea nimic, nici coroana și nici altceva. Craniul îi era complet ras, fața netedă, nasul mic teșit și maxilarul pătrat de o paloare care scotea în relief doi ochi rotunzi și negri. Am îngenuncheat ca să-i sărut picioarele, și el mi-a spus, cu glas șoptit și răgușit: - La fel ar fi făcut și marele rege Rotari? Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
seama când ajunsese în spatele meu, m-a strâns cu putere, l-am auzit spunându-mi să stau locului, că mă face zob, și să-mi deschid imediat gura, cu o mână mă ținea de ceafă, am simțit cum îmi apucă maxilarul între degetul mare și arătător, forțându-mă să casc gura, scuturam din cap, încercând să-l mușc, dar mă strângea prea tare, apoi am auzit cum unul din muncitori îi strigă, nu așa, Traiane, ține-l de nas, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
absorbantă pe care un bătrîn și-ar fi pus-o pe obraz să curme curgerea sîngelui după o tăietură produsă de brici, și care ar fi alunecat. O prinse delicat cu vîrful unghiei, simți rezistență și, Îndepărtînd buzele victimei, apoi maxilarele, extirpă treptat tot petecul, făcut ghemotoc. Desfăcu hîrtia umedă de salivă cu multă precauție. Pentru Marie, Cel de Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. Marie... Întoarse automat ochii spre zidul scund și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
reușit foarte bine cu fabrica de faianță, dar ceva o să-ți lipsească Întotdeauna... - Un castel de rahat și slugi? - Clasa, doamnă Le Bihan. N-ai pic de clasă, iar asta nu se cumpără. O simți că devine rigidă, Îi văzu maxilarele Încleștîndu-se, dar nimic mai mult nu dovedi că lovitura nimerise. CÎnd se Întoarse la hotel, fără să fi izbutit să scoată nimic de la Yvonne, se opri În fața ușii de la camera Mariei. Auzi suspine. Șovăi, răsuci ușor butonul ușii, dar aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rupte. Bătrînul dormea după beție Într-un colț. Ea m-a dus la bătrînul Pérec s ămă Îngrijească și m-a pus să jur că n-am să vorbesc niciodată despre cele Întîmplate pe faleză. - În schimbul a ce? Al lingourilor? Maxilarele skipperului se crispară la auzul jignirii. - În schimbul lui Anne. N-avea decît trei ani. Yvonne a amenințat că-l va denunța pe tata serviciilor sociale, că mă va trimite la casa de corecție, a spus că Anne va merge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un țipăt tăcut. Se sufoca. Cu respirația tăiată, cu pieptul parcă strîns de o gheară, se Îndreptă greoi spre noptiera de la căpătîiul patului, scotoci febril prin sertar, scăpă pe jos cîteva pastile pînă ce izbuti să-și strecoare una printre maxilarele Încleștate, apucă cu greu carafa pentru noapte, udă din plin măsuța Încercînd să-și toarne un pahar cu apă pe care-l bău cu lăcomie pentru a face să alunece pilula. Anxioliticul Își va face efectul În cîteva minute, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vara, pe pajiști. Are un diametru de circa doi milimetri, corpul solid, cărnos, foarte bombat, de un roșu viu. Își Înfige rostrul În pielea mamiferelor, provocând mâncărimi insuportabile. Linguatula rhinaria, sau linguatula, trăiește În fosele nazale, În sinusurile frontale sau maxilare ale câinelui, uneori și În ale omului. Embrionul este oval, cu o coadă la spate; gura posedă un aparat perforant. Două perechi de apendice (sau cioturi) sunt Înzestrate cu gheare lungi. Adultul este alb, lanceolat, cu o lungime Între 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aruncă o privire plină de reproș. — Ba nu ! răspund, după care Îmi dau seama că am fost un pic cam prea rea. Cred doar că nu ajută la nimic să discutăm despre asta. — Tot aflu pînă la urmă. Își Încordează maxilarul. N-o să-mi ia chiar atît de mult. — Connor, te rog frumos. Chiar nu cred că... — Emma, nu sînt un tîmpit, să știi. Mă măsoară din priviri. Te cunosc mai bine decît crezi că te cunoști chiar tu. Mă trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tot; undele telecomenzii răzbăteau cu greu până la receptorul mic și roșiatic al videoului încorporat, după cum descoperi și Samuel, care voia să închidă înregistrarea. În loc să se stingă, ecranul afișă semnul tăcerii și tinerii însurăței nu mai rostiră «da», ci mișcară muțește maxilarele. După ce fură declarați căsătoriți, se întoarseră unul către altul și se sărutară, iar camera începu să se miște în jurul lor, dezvăluindu-i pe toți cei prezenți la ceremonie; invitații aplaudau și chiuiau fără să scoată un sunet. Samuel lăsă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rotundă, fină, prin care se ghiceau niște dinți mărunți. Saliva începu să curgă prin canalele create de crâmpoțirea continuă ca în așteptarea unui sărut, în timp ce un minuscul puf auriu se răspândi de sub buza inferioară spre bărbie și de acolo spre maxilarul ce se crea tot acum. Urechile se născură odată cu părul castaniu, care le acoperi imediat și nu lăsă vederii decât niște pavilioane albe gata străpunse pentru purtarea cerceilor - și figura primei neveste aleatoare fu gata. Admirarea conceperii corpului aduse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-se după șold. Mama e veselă și se uită într-o parte. Părul ei negru, strâns în coadă, contrastează cu fața luminoasă, iar zâmbetul larg, ca răspuns probabil la o glumă făcută de Mama Mare, îi evidențiază volumul și proporțiile maxilarului. În ceea ce o privește pe Mama Mare, ea privește drept în aparat, cu ochii mari și cu o schiță de zâmbet, care aduce mai mult a surpriză decât a încercare de a plăcea. Nici un rid nu străbate obrazul vreuneia, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
e legal, și oricum, în afară de veverițe nu cred că mai avea ce să vâneze. Acum că aflasem cum stăteau lucrurile îmi restructuram amintirile și zâmbeam. Când am privit-o pe Mama Mare părea din nou cufundată în meditație. Mișca imperceptibil maxilarul și iar m-am simțit stingherit. În mod normal lumea se scoate din astfel de situații împingând lucrurile către bășcălie, moment care reclamă izbucnirea în râs. Aici n-aveam ce să fac decât să-i zic „gata, Mama Mare, prinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se rupsese arcul, m-am pomenit cu el înfipt exact în șale. Au! Căcat! M-am răsucit și l-am măsurat pe inspector din cap până-n picioare. Nu era nici pe departe un tip bine, avea o față lată, cu maxilar de bătăuș și un nas care fusese spart cel puțin o dată. Nici una din trăsături nu se prea potriveau, dar alăturarea lor era ciudat de atractivă, iar ochii săi aveau o nuanță plăcută de albastru. Chef de una mică? zisei eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ziarul smotocit și a început să cerceteze, din nou, ideea lipsei lui de sentimente; cu toate că, totuși, exista un sentiment copleșitor pe care-l resimțea de la momentul nașterii încoace. Asta dacă nu lua în considerare durerea pricinuită de contactul pe care maxilarul lui îl avusese cu linoleumul spitalului. Sentimentul cel copleșitor era acela că avea nevoie de o băutură țeapănă. Hugo știa că spitalul Cavendish punea la dispoziție și un bar cu băuturi gratis. Văzuse încă de la sosire salonul enorm de la parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tot timpul din lume. Sincer vorbind, habar n-avea ce norocoasă era. — Ar cam trebui să mă îmbrac, a oftat Amanda. N-am vreme să lenevesc. Mă așteaptă o după-amiază grea. —Ce-o să faci? a întrebat-o Laura nesesizând apropoul. Maxilarul bine hidratat și ușor bronzat mastica cu seriozitate somonul cu orez. Am o ședință foto cu Theo, a gemut ea. O să fie epuizant. —O ședință foto? Sună distractiv, i-a replicat Laura geloasă. Nu, sună a muncă grea, a corectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care trebuie să tacă sau să vorbească. Până să decid căreia să-i dau curs, Dana a scos un strigăt de uimire : — Dumnezeule, ce ai pe obraz ? m-am uitat În oglindă. o vânătaie de toată frumusețea se Întindea de la maxilarul meu drept superior În jos pe Întreaga falcă. i-am cerut Danei niște gheață. Gheață nu avea, dar mi-a dat o sticlă de bere rece din frigider. Cu sticla la falcă, i-am povestit toată aventura mea cu Jean-Claude
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care trebuie să tacă sau să vorbească. Până să decid căreia să-i dau curs, Dana a scos un strigăt de uimire : — Dumnezeule, ce ai pe obraz ? M-am uitat în oglindă. O vânătaie de toată frumusețea se întindea de la maxilarul meu drept superior în jos pe întreaga falcă. I-am cerut Danei niște gheață. Gheață nu avea, dar mi-a dat o sticlă de bere rece din frigider. Cu sticla la falcă, i-am povestit toată aventura mea cu Jean-Claude
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
plângând înăbușit. Ferind cablurile și firele, a lunecat curând în genunchi. Își striga fratele în șoapte sacadate, pline de durere, mângâindu-i fruntea cu o mână. În mijlocul salonului, Ofelia își ștergea lacrimile. Doctorii fixau podeaua cu privirile, strângându-și puternic maxilarele pentru a se abține să nu plângă. Nu se aflau pentru prima oară în fața unei scene de acest fel, dar fata aceasta, cu întreaga ei manifestare, îi impresionase puternic. Când a considerat că s-a mai liniștit, doctorul Eugen Tomescu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a mai ajuns să se poată prinde și trupul s-a prăvălit în gol... În cădere, Iustin a văzut hăul în care pătrundea și s-a înspăimântat de întunericul în care se adâncea amețitor de repede. A închis ochii și maxilarele i s-au încleștat de la sine. Urechile recepționau trecerea prin aer. Era un vâjâit puternic ce se pierdea progresiv până când s-a transformat în ceva plăcut ce îi amintea de fâlfâitul unor aripi de pasăre ce-i atingeau obrajii ca
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Taie ancora cu care blocul meu era legat de pământ Și blocul începe să se înalțe în văzduh... urmat de sufletul meu Lăsând... în depărtare zilele în care viața mea căra gunoi cu spinarea..." Când însă Gabi cel Norocos întredeschise maxilarele pentru a pentru a numi exact întîmplarea ce le adusese celor încolțiți salvarea, maxilarele le deschise, dar de la locul său din dreptul portbagajului, necunoscutul avu un imperceptibil gest de nerăbdare. Străinul își pocni degetele. 66 DANIEL BĂNULESCU rondului de flori
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]