678 matches
-
se duse la garaj. Toată ziua lucrase cu sârg la mașină. Singur în tot parcul auto, repara camionul încercând să-l pună cât de cât la punct. Apoi, seară de seară după ce se întorcea din ultima cursă, rămânea să mai meșterească câte ceva. Pleca târziu, uneori după miezul nopții, târându-se cu greu spre casă unde mai prindea câteva ore de somn. Băiete, îi spusese într-o dimineață șeful de coloană, să nu crezi că lucrurile pot merge așa la nesfârșit! Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
efect. Nu, motorul nu voia și pace să prindă viață. Poate un gunoi trecuse de filtrele de motorină și înfundase jicloarele fine ale pompei de injecție? Puțin probabil dar nu era exclus. N-avea nici un chef să se apuce de meșterit la motor în mijlocul drumului dar se părea că nu are încotro. Se hotărî să mai încerce odată. Din nou, nici un rezultat, așa încât renunță. Știa că dacă se încăpățâna să continue așa, nu va face nimic altceva decât să descarce complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Tătucă, pe unde-ai umblat? Am mers pe la moș-tu Vasile. Masa-i gata? se stropși bărbatul, căutându-și nevasta. Noi am mâncat de mult! Dar mămuca ți-a păstrat mâncare caldă pe cuptor, spuse copilul, în timp ce se căznea să meșterească un băț pentru dobă. Da” ea pe unde i? Ia, spală țoalele supt Podu Burlacului, spuse copilul, luând-o la sănătoasa spre o liotă de copii, care-i făceau semne disperate să vină mai repede. Rămas singur, bărbatul își scutură
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe care le avea, unele nu-l plăceau iar cu altele cu care Începea o relație, nu stăteau decât câteva luni cu el. În căsuța mesageriei găsea tot felul de mesaje, de genul:“moșule, ce tânăr ești/ ce Învârți, ce meșterești/ ai bani, cu vârf și-ndesat/ să mă ai pe mine-n pat?” La Început a crezut că este o glumă, dar a mai primit niște mesaje de la altele mai tinere, până În 30 de ani, de care s-a minunat
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu urme rozalii era și în noaptea aceea a cutremurului, în ’77. Copiii eram toți adunați pe o bancă în fața blocului, acoperiți cu pături apucate în grabă de părinți când a început urgia. Abia venisem dintr-o vizită și tata meșterea ceva la televizor, când a și zburat de-acolo, n-am mai apucat să văd când a prins-o și pe aia mică de-o aripă. Mama m-a împins repede pe scări, acolo era întuneric și era hărmălaie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
caietul rămas deschis la o temă din primul semestru al anului parcurs. „În mod sigur mai sunt și alții care au citit, dar nu spun. Poate nu au înțeles ori nu au reținut, dar când e vorba de garagață, sunt meșteri mari! Trebuie să vorbesc cu Andrei, mai întâi. Să nu vorbim despre aceleași aspecte. El a fost acolo, știe mai bine. Eu doar am citit și am văzut câteva poze, dar ce adânc m-au impresionat!” Hai, Mariana! a strigat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ocupă cu purificarea dragostei, iar ramurile lui verzi de deasupra sunt nimic altceva decât dovada incontestabilă a dorului tău neostoit de prințul vieții tale, mierea zilelor tale, shangdi di liwu. nouă în al treilea loc: te întrebi cine o fi meșterit existența tuturor minunilor acestor ținuturi, uzina cărui suflețel o fi lucrat la armonia asta, cum o fi fost posibilă dezvoltarea regnului vegetal până să se ajungă la specia baobabului-bătrân-capricios, fără de care dragostea nu ar fi putut deveni pură, fără de care
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Băieți mai mari decât mine, dar de obicei nu cu mult, erau cei ce modelau, aplecați peste colile albe de hârtie, concentrați, și nu făceau niciun secret din mișcările lor. Le făceau pe față. Degetele băieților, sub privirile mele nesățioase, meștereau ingenioase, în timp ce eu îmi dădeam silința să nu uit nimic din succesiunea de îndoituri și de plieri ale colii de hârtie care desăvârșeau opera. Dar le memoram oare? Mă minunam doar că ei lucrau cu precizie și puneau în ceea ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Mă revăd în vacanța mare de pe terasă se zăresc, dimineață, dealurile de la marginea orașului, verzi sub un cer strălucitor, mama și cu mine trebăluim pe terasă, aproape spate în spate, fiecare cu ale lui. Ea se ocupă de gătit, eu meșteresc la vechiul nostru primus încercând să-l repun în funcțiune. Primusul a fost depozitat la vechituri încă din prima zi după ce ne-am mutat în această casă, unde avem gaze; deci primusul nu mai folosește la nimic. Dar chiar nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pentru piept, am și croit bucățile de carton, și urma numai să le cos și să le lipesc, o treabă de vreo jumătate de zi, însă tocmai mi se terminase lipiciul, așa că până la urmă n-am mai făcut-o. În timp ce meșteream la armura mea, mă gândeam la declarația de război, la porumbelul decapitat și la faptul că ce-i acum, nu mai e joacă, e război adevărat, sângeros, și de câte ori mă gândeam la porumbelul decapitat, mi se strângea inima, și cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
uit peste lecții, să merg și să nu protestez, deși nici prin cap nu-mi trecuse să protestez, fiindcă vroiam să văd dacă soldatului de plumb, de care făcusem rost la școală, îi vine sau nu armura pe care o meșterisem cu o săptămână înainte dintr-o bucată de tinichea găsită printre gunoaie, tare mult aș fi vrut să se potrivească, pentru că numai eu aveam un comandant adevărat în jocul nostru de-a războiul, pe care obișnuiam să-l jucăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
clasă, pe la zece-unsprezece ani. Mi-au amintit de copilăria mea. În afară de lucrările de pe pereți, ceea ce m-a făcut praf, din tot ce mi-a arătat Felix, au fost vreo cinci păpuși foarte speciale, de vreo șaizeci de centimetri ca mărime, meșterite de Klee pentru băiețelul lui în timpul războ iului, la Berlin. Apoi în multe dintre pânzele lui îmi recu noșteam propriul suflet. Am fost teribil de tulburată... Pe de altă parte, când Felix Klee a văzut câteva guașe pe care le
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cu atenție la cele din jur. Cât despre ceea ce se petrece pe vreme de război, aflu doar din auzite. Scriu, scriu, scriu. Cetatea e cuprinsă de liniște. O tihnă aparentă, în dosul căreia oamenii își duc viața așa cum știu ei. Meșterind, cultivând ogorul de dincolo de ziduri, făcând un pic de negoț, iubind, suferind, petrecând; pregătind viitorul război. Locuința mea, clădită din banii publici, este izolată, lângă unul din ziduri, pentru a nu fi abătut de la munca pe care o împlinesc de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
străinătate; unul bătea ora dintr-un pavilion al postăvarilor, celălalt din turnul cazărmii. Mai mari și chiar mai arătoase - și nimeni nu mai discutase atâtea despre ele. Cât despre timp, îl măsurau destul de precis. Atunci, de ce atâta zarvă pentru ceasul meșterit de Pitpalac? Că va fi cu trei-patru secunde mai exact decît altele? Cu zece? Pentru oamenii locului, obișnuiți să aproximeze ora cu cinci minute în plus sau în minus, nu însemna prea mult... Nu erau împovărați de munci care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cutii muzicale. Cel venit, burlac, nu ieșea niciodată la plimbare, nu mergea la birt, la tutungerie, la nunți, la popicărie ori la înmormântări. Când - într-un târziu - își luase nevastă, se știe cum se isprăvise povestea. Din zori până-n seară, meșterea arcuri și rotițe; în răstimpuri, ieșea în curte pentru a-și admira hulubii ori se urca în pod, unde aceștia își aveau cuiburile. Cam țicnit și fudul; credea că dacă a făcut ditai ceasul, o să-i dea gata; o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
un preot bătrân. Și el, la întoarcerea din Aegyptus, după povestea cu Cleopatra, avea mintea cu totul schimbată... S-a auzit apoi că dincolo de Aricia, pe malul lacului aflat deasupra unui vulcan stins, se deschisese un șantier misterios. Veneau acolo meșteri tâmplari din munți, dulgheri de la Misenum, Tarentum, ba chiar de la Alexandria; se descărcau sute de bârne, nenumărate trunchiuri de coloane, munți de țigle. Nimeni nu avea voie să coboare până la lac, dar de pe povârnișul colinelor, dacă te ascundeai după copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
priză cu ajutorul unei șurubelnițe pe care o găsi jos, lângă o pompă. Oameni gospodari, aveau două pompe; una de rezervă când se defecta cealaltă. Probabil că se arseseră cărbunii de la pompa care fusese scoasă din fântână și George a meșterit la ea. Apoi îl așeză la orizontală, îi ascultă inima, îi luă pulsul, îi făcu respirație artificială și respirație gură la gură. Nimic. Era rece și nu se simțea a avea suflu. Nu știa ce să mai facă. Îl târî
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nu ardea așa de puternic. Avea un radio scos pe verandă și asculta muzică. Nu a simțit când mam apropiat încet, am luat firul electric care alimenta pompa și l-am băgat în priză pe când era aplecat peste pompă și meșterea la ea. Am fugit imediat. - Criminalule! De ce a trebuit să-mi spui mie toate acestea? Nu îți este teamă ca te-aș putea denunța la poliție? Petre nu mai avea lacrimi în ochi, rânjea, pur și simplu: - Nu, pentru că tu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cleștișor lucios, argintiu, și o șurubelniță, atât de curate și de ascuțite, că ar putea fi folosite pe masa de operație. Deschide ușa unui șifonier imens, sculptat și lustruit, și zice: — Țineți-o nemișcată, vă rog. Țin de ușă, în timp ce meșterește un moment pe interiorul ei, iar broasca și mânerul ușii se desprind și-mi cad la picioare. În câteva clipe a luat mânerele și ornamentele de alamă aurită, tot ce e metalic, în afară de balamale, și le-a pus în poșetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un cântec care îți rămâne în cap. La fel ca stafiile care bântuie o casă. La fel ca un microb care te infectează. La fel ca Fratele cel Mare care îți ocupă atenția. Dom’ sergent, Helen, se ridică în picioare. Meșterește ceva la tocul armei și scoate pistolul. Ținându-l cu ambele mâini, îl îndreaptă spre mine și zice: — Acum ia-ți hainele din sac și pune-le pe tine. Dom’ sergent își trage lacrimile pe nas și expediază sacul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
văzuse de ani de zile: unchi și mătuși, veri și verișoare, dar și mulți cunoscuți de prin sat, rude și prieteni de familie. În ciuda vitregiei timpurilor, fu o înmormântare după toate rânduielile creștinești. În sicriul simplu, din lemn de brad, meșterit de un bătrân tâmplar al satului, în hainele-i de îngropăciune, pe care și le pregătise din vreme, Elvira avea pe chip o expresie parcă de mulțumire, de liniște și de împăcare cu soarta și cu lumea. Tot zbuciumul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
putință și constată că putea să se descurce într-un mod onorabil. Nu se putea compara cu viața dinainte, dar putea totuși trăi fără să depindă de nimeni. Când zăpezile se topiră, pe la sfârșitul lui martie, se gândi să își meșterească un geamlâc în fața camerei sale de dormit și se apucă fără zăbavă de lucru, aducându-și materialele și uneltele în chioșcul de vară, pe care îl transformă într-un veritabil atelier de tâmplărie. Ce te-ai mai apucat să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Mitică al lui Caloianu plecase cu căruța în căutarea lui Culae și că nu se întorsese. O să-l găsească, se arătă el optimist, apoi se apucă să dea la rindea, pe masa din chioșc, niște scânduri, din care voia să meșterească o ferestruică pentru paravanul din fața bucătăriei. 6 În timp ce lucra, se auzi clopotul bătând la biserică, întâi mai încet, apoi tot mai tare și mai stăruitor. Mirat, lăsă rindeaua din mână și o apucă spre poarta de la drum, să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
reveni în curtea casei în maiou și cu picioarele goale. În zilele următoare el se apucă din proprie inițiativă să facă diferite treburi prin gospodărie. Se urcă mai întâi pe acoperișul casei, ca să curețe de funingine coșurile cu o prăjină meșterită dintr-o creangă lungă de salcâm, făcu și o scară nouă, tăie cu ferăstrăul niște lemne, repară niște uluci rupte de la gardul din fundul curții și îi propuse lui Stelian să înlocuiască împreună cartonul asfaltat de pe chioșc cu foi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de crescut, ce dumnezeu! se apucă Norica să-i spună, bucuroasă că lucrurile păreau să-și afle o rezolvare discretă și amiabilă, fără să fie nevoiți să ia în cârcă mari riscuri. Nu știu cât e prietenie și cât interes, replică Sever, meșterind la o mașinuță stricată de copii. Ce tot spui, frate? tresări Norica. Ce interes? A, nimic special. Vorbeam așa, în principiu, îi explică Sever. Că azi toate sunt pe interes... Dar în fine! Să vedem ce-o să mai fie... Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]