3,007 matches
-
dar ignorînd cu totul romanele despre care este vorba aici. Și Eugen Barbu și G. M. Zamfirescu și Radu Aldulescu devin pretexte livrești în vederea unui eseu pe marginea mahalalei românești. Ce scriu ei e literatură de cîrtiță, adică descriere fatal mediocră și obscenă, dar ce se poate scrie pe marginea literaturii de cîrtiță e altceva. Mai întîi, constatăm că mahalaua, ca lume năclăită de unsoarea unor ființe decăzute, nu reprezintă o comunitate autonomă, avînd mereu nevoie de o urbe în marginea
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
de a-l plagia. Pur și simplu vei fi predispus a-i împrumuta, dacă nu ideile, măcar fervoarea lexicală al cărei martor ai fost. Se subînțelege că posibilitatea contaminării e direct proporțională cu vâna autorului. Cu cât gînditorul e mai mediocru, cu atât gradul de molipsire scade, și asta fiindcă lipsește vraja dată de frumusețea exemplului. Ceea ce-i totuna cu a spune că mimetismul de cronicar cere o excelență stilistică la care râvnești prin chiar dorința de a scrie la fel
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
Cristina Alexandrescu O ipoteză incredibilă a fost lansată privind ascensiunea fulminantă a lui Adolf Hitler și maleficitatea acestuia. Mult timp istoricii s-au întrebat cum a reușit un om mediocru, precum Adolf Hitler, să ajungă unul dintre cei mai cruzi dictatori din lume. Se pare că în spatele lui Hitler s-a aflat un pact pe care acesta l-a făcut cu Diavolul. Nu ar fi vorba de un pact oarecare
Explicația incredibilă cu privire la răutatea lui Hitler. Cum a dobândit puterea by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63730_a_65055]
-
privit-o ca pe un ideal menit să provoace metamorfoze spectaculoase și un alt statut în ochii celorlalți. Deodată, pentru Jenny, tot ceea ce există în afara cercului hedonist, boem, al lui David apare complet lipsit de strălucire, banalizat până la tristețe, sec, mediocru, demonetizat. Alienarea de universul de preocupări școlare merge mână în mână cu amplitudinea pe care dragostea o ia, dragostea este expresia plenară a vârstei, prin ea se filtrează toate celelalte plăceri care ajung să constituie o sferă privilegiată, un corp
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
îi părăsește Cei ce acum petrecem, pomenim alții Trecuți: de noi cu vremea vor pomeni alții..." Miron Costin scria aceste versuri în Viața lumii - contemporan cu prima Ceartă a secolului de la Academia nemuritoare a Franței, -, Charles Perrault citise un poem (mediocru, de alt fel) închinat lui Ludovic al XIV-lea - al „delicateții de spirit" împotriva autorilor clasici și care „Ceartă" avea să fie reluată secole mai târziu... De precizat, anul 1668... Din epoca homerică și mai de din coace... Tibul, Propertiu
Modern ești cât nu devii clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6097_a_7422]
-
Perrault, care punea pe Maman Gâscă să povestească naiv și cu bătrânul filozof Fontenelle, care, înainte de a relativiza, în spirit modernist, cu „Discuțiile asupra pluralității lumilor" scrisese Amorul înecat și Elegia rîului către o pajiște. Este foarte ciudat cum această mediocră mișcare artistică a moderniștilor de la 1687, acest „anti clasicism" practicat cu mijloace uneori ridicole se lupta cu un Boileau, La Bruyère, Racine... Această dereglare a simțurilor va da, după ce disputa dintre clasici se va aprinde din nou, la 1830, cu
Modern ești cât nu devii clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6097_a_7422]
-
creează comicul trist al nuvelei lui Groșan; inteligență scriitorului de a creiona inefabile, ezitări, accente subtile, eboșe nostalgice din stereotipii și lirisme conjuncturale, mixing memory and deșire, îi scăpa printre degete. În loc de aceasta, regizorul face din nuvelă un film tezist, mediocru, unde fiecare personaj se încadrează la stânga sau la dreapta, bun sau rău. Realizez cu filmul lui Titus Muntean că în mod ironic ceea ce nu a reușit să defecteze prin cenzură și alte obstrucțiuni regimul comunist în privința unor prozatori intratabili, reușește
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
la dreapta, bun sau rău. Realizez cu filmul lui Titus Muntean că în mod ironic ceea ce nu a reușit să defecteze prin cenzură și alte obstrucțiuni regimul comunist în privința unor prozatori intratabili, reușește în contextul unei depline libertăți un regizor mediocru întorcând mânușa ideologiei pe dos, transformând în alb și negru un tablou social complex. Un alt fapt care face că filmul să pară sărac ține de jocul total neperformant al actorilor, poate cu excepția lui Pistă (Eduard Cârlan), mai ales în
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
nu excepția, în învățământul românesc (chiar și în cel umanist!), e comod, e simplu, ești pe gustul galeriei dacă declari ritos că te-ai săturat de marile valori și că e cazul să-i punem în prim-plan pe meșterii mediocri, dar onești. Adică să înlocuim excepționalismul accidentului biografic și creator cu „excepționalismul" de bandă rulantă, accesibil fără bătăi de cap. Această perspectivă îți conferă ție, chiorul, motive de superioritate în lumea orbilor. E o viziune care-ți dă frisoane. A
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
și genialitatea, și mediocritatea -pentru că astfel de valori sunt chiar valorile vieții. Intelectualii „vigilenți" vând pe post de certitudine o fraudă. Ei pretind că niște dascăli deprofesionalizați, incapabili să înțeleagă profunzimea geniului, sunt, totuși, capabili să predea un scriitor mediocru. Profundă eroare: o nulitate e o nulitate, indiferent de contextul în care o plasezi. Marea problemă nu sunt valorile culturale - așa cum ne comunică obraznic și extremist corecții politici. Marea problemă sunt servitorii școlii. Ce trebuie eliminat nu e excelența culturală
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
are Eugen Negrici când vorbește pe ultima copertă de locul pe care ar trebui să-l ocupe Constantin Mateescu într-o istorie onestă a literaturii române. (Căci într-una infinit discutabilă, a lui Marian Popa, e deja prezent, în capitolul Mediocri multilaterali.) Cert e că Mateescu e un meseriaș al scrisului. Știe să construiască. Și când spun asta mă gândesc în primul rând la construcția pe hârtie, la instinctul colajului și al trecerilor de nivel. Față de acestea, talentul de povestitor e
Stilistica eschivei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6419_a_7744]
-
Gavrilovici s-a împușcat." Cea mai degradantă dintre experiențele sfârșitului de drum fusese legătura cu Pegreen, fiica unor prieteni actori, cu un sfert de veac mai tânără decât el. Din totdeauna lesbiană, Pegreen (femeie lipsită de calități notabile, percepută ca mediocră și de Axler) trăia o mare dezamăgire: partenera ei își schimbase sexul și, în noua ei condiție de bărbat, nu mai prezenta niciun interes pentru ea. După ce „talentullui murise" și după ce tratamentul psihiatric îl scosese din hăul depresiei, Axler s-
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
caz particular al lui. Cazul în care nu vorbim de formare, ci de deformare. Băieții răi constituie un contramodel tocmai fiindcă imitarea lor nu-i ajută pe tineri să tindă spre un ideal adevărat de viață (fie și limitat sau mediocru în sine), ci spre un ideal fals, primejdios deopotrivă pentru cel care îl urmărește, ca și pentru societate. Altfel spus, modelul este un exemplu bun și demn de urmat, iar contramodelul este un exemplu rău și nedemn de a fi
Modele și contramodele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6446_a_7771]
-
poezie germană joacă deci pentru a doua oară, după Eminescu, rol titular în formarea unui poet român de anvergură. Există un Iosif - poet ardelean și colaborator la «Sămănătorul»; multe bucăți se revendică din această zonă a creației lui, aproape toate mediocre ori previzibile, deoarece antologicul Șt. O. Iosif trebuie căutat în altă parte, acolo unde prima moștenire se află epuizată și apoi depășită. În vastul teritoriu ardelean-semănătorist, poetul pleacă de multe ori de la topos-ul satului lăsat în urmă, al depărtării
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
antichitatea greacă, de aici intenția pe care o declară de la început: să evite clișeele care ne-au tăiat pofta de a-i mai frecventa pe cei vechi. Potrivit autorului, există trei poncife care au acoperit universul elin cu patina unei mediocre înțelegeri istorice. Primul stă în idealizarea Greciei sub forma unui tărîm diafan în care cetăți precum Olynthos, Teba, Sparta sau Atena reprezentau lăcașul unei vieți de luxură: un pritaneu extins la scara întregii agore, cu cetățeni rafinați în alegerea deliciilor
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
a cere de la toată lumea ce mi s-a dat mie: să mă bucur de performanțele celor care îmi sunt superiori. Mediocritatea nu e în exclusivă dependență de puterea minții. Cunosc oameni mai inteligenți decât mine care mi se par mai mediocri, și oameni cu mai puțină minte, dar mai înzestrați. Afară de asta, mediocritatea e fluctuantă. Rar oameni care să nu fie mediocri în anumite zone, ori perioade, ale vieții lor. Anna Ahmatova: „În acel moment, un zâmbet fugar păru că străbate
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4754_a_6079]
-
nu e în exclusivă dependență de puterea minții. Cunosc oameni mai inteligenți decât mine care mi se par mai mediocri, și oameni cu mai puțină minte, dar mai înzestrați. Afară de asta, mediocritatea e fluctuantă. Rar oameni care să nu fie mediocri în anumite zone, ori perioade, ale vieții lor. Anna Ahmatova: „În acel moment, un zâmbet fugar păru că străbate ceea ce fusese cândva chipul ei.” Nu e nevoie de mai mult ca să înțelegi cum s-a trăit în comunism. Numai să
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4754_a_6079]
-
de mâna a doua, pretinzând că cea de mâna întâi e expirată, nu e suficient de „progresistă” și corectă politic, la ce să te aștepți? Al doilea motiv: la un moment dat devine extrem de plictisitor să citești aproape numai literatură mediocră, în speranța că vei da peste pepitele de aur ale capodoperei, sau măcar ale cărții solide. Or, cărțile bune sunt mai rare decât câștigătorii lozului cel mare la loto. Poate că de vină ești și tu, criticul, ale cărui gusturi
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
lumea mea poetică, în care mă simt cel mai sigur. Traduc, cu predilecție, versuri care sunt în armonie cu firea mea. Nu pot întinde mâna către un autor care îmi este pe deplin străin. Da, este posibil ca un vers mediocru să devină mai bun după traducere. Însă, mai des se întâmplă invers. Și, în general, poezia este acel ceva care, chiar și în limba în care a fost creat, nu are o echivalentă exactă și nu dispune de alte mijloace
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
așteaptă de ani și ani să iasă din starea lor de ulițe amorțite, sătești, medievale, fără asfalt, fără canalizare... În rest, risipă de floricele și spectacole pe gratis. Jocuri de culise și glisări amețitoare pe scena politică ale unor personaje mediocre care, lipsite de convingeri ideologice proprii, nu sunt mânate în luptă decât de interesul personal și de lipsa de caracter. Dacă acum, de dragul voturilor, tot se face într-o lună ce nu s-a făcut în ani de zile, semnalăm
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4683_a_6008]
-
care un chip este o fereastră spre viață interioară a modelului. În ultima sală, cea dedicată artei venețiene, o altă absență marcantă: portretul strălucitor al dogelui Leonardo Loredan realizat de Giovanni Bellini în 1501. Regăsești însă, printre alte lucrări destul de mediocre, un alt remarcabil tablou al aceluiași pictor: „Fra Teodoro da Urbino în chip de Sfânt Dominic” (1515). Portretul poate fi privit ca un răspuns simetric la bustul sfântului Rossore văzut la începutul periplului printre portretele renascentiste. Dacă Donatello transformă relicvariul
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
Mircea Geoană, apreciază că România nu poate reveni la o creștere economică pe "modelul economic al ultimilor 20 de ani", iar guvernanții nu se pot baza că economia va mai fi "tractată" de cele occidentale, care vor "crește în ritmuri mediocre". Geoană a declarat că sarcina social-democraților de a da o nouă direcție României nu a fost niciodată mai grea în ultimii 20 de ani. Nu am crezut în urmă cu câțiva ani, când ne pregăteam să intrăm în Europa, că
Geoană nu admite dependenţa economică a României de Occident () [Corola-journal/Journalistic/49882_a_51207]
-
și Elveției, uneori cîntă jazz în cluburi de noapte și, în situațiilimită, face chiar pe dansatorul în localuri deocheate. Pe scurt, un vîntură-lume aflat la pragul detracării sociale, dar din care, cu puțin noroc, ar fi putut ieși un inginer mediocru, cu o leafă sigură la una din antreprizele epocii. Dar în 1938 se întîmplă metamorfoza: Celibidache pleacă în Germania, dă examen de admitere la Hochschule für Musik din Berlin, reușește cu brio, și pentru a-și răscumpăra parcă deriziunea vieții
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
împlinești, cu alte cuvinte. Pe pămînt, asta nu este tocmai simplu. Sînt ispitele tale ca să te abați de la cale, sînt obstacolele nenumărate și tentațiile fel de fel ale celorlalți care te paralizează, care te îndeamnă să lîncezești, să trăiești banal, mediocru, neînsemnat, ca majoritatea copleșitoare a oamenilor. Cîți dintre noi rezistă în spiritul profund al dat-ului interior? Cei aleși, ar fi răspunsul meu. „Singura călătorie din care nu te întorci întotdeauna cu mîinile goale este cea din tine. În mine
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
dă nume din zona exemplelor negative, probabil în epocă aceste titluri și autorii respectivi erau cunoscuți de toată lumea. Cum articolul se adresează editorilor, Al. Piru nu se sfiește chiar să accentueze: „De ce se încurajează prostul gust, reeditîndu-se mereu aceiași scriitori mediocri din trecut, cu tiraje de masă, în colecții și în afara colecțiilor? De ce nu se reeditează cărțile bune, al căror tiraj, oricît de mare, s-a epuizat în cîteva zile?”. Iar cum se știe bine că editorii nu erau o categorie
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4640_a_5965]