1,001 matches
-
teatru plasat cândva în proximitatea orizontului metafizic al mitului, și coborât acum la nivelul mult mai pedestru, dar mai omenesc, al lucrurilor obișnuite 72. În melodramă, ca și în viață, comicul și tragicul se amestecă, deci, inextricabil. Apariția și succesul melodramei în Noul Regim e un fenomen similar, în esență, cu procesul descris de Mario Praz73 sau Virgil Nemoianu 74 pentru a explica "îmburghezirea" romantismului, adică metamorfoza romantismului înalt, vizionar, în romantism Biedermeier, prin cristalizarea unei culturi tipic burgheze în care
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Virgil Nemoianu 74 pentru a explica "îmburghezirea" romantismului, adică metamorfoza romantismului înalt, vizionar, în romantism Biedermeier, prin cristalizarea unei culturi tipic burgheze în care arta devenise și un mod de viață, fiind integrată organic în peisajul cotidian. Din acest unghi, melodrama ar putea fi apreciată drept simptomul caracteristic al sensibilității moderne, postrevoluționare, și al unui romantism psiho-social cu funcție civilizatoare, ce a indus în rândul oamenilor simpli gustul pentru frumos. Într-adevăr, popularitatea melodramei element-cheie în educația estetică și sentimentală a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
organic în peisajul cotidian. Din acest unghi, melodrama ar putea fi apreciată drept simptomul caracteristic al sensibilității moderne, postrevoluționare, și al unui romantism psiho-social cu funcție civilizatoare, ce a indus în rândul oamenilor simpli gustul pentru frumos. Într-adevăr, popularitatea melodramei element-cheie în educația estetică și sentimentală a clasei de mijloc pare să fi contribuit substanțial la rafinarea moravurilor, prin reabilitarea culturală a "sufletului" și a "iubirii".) De la aceleași ipoteze pleacă și Paul Cernat atunci când, într-un studiu recent 75, redescoperă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de la trecut, fără să înțeleagă de fapt că trecutul continuă să trăiască oricum, până și în cele mai "progresiste" forme de artă76. Prin urmare, modernismul "retro" se arată înclinat să reconfigureze polemic, pe lângă multe altele, însăși estetica presupus anacronică a melodramei, prin prisma unei sensibilități nostalgic-elegiace și a unei lucidități care se raportează la trecut ca la o dureroasă absență, dar și, compensativ, ca la o iluzie paradisiacă menită a camufla (făcând suportabile, prin transfigurare artistică) neantul, lipsa de sens. Și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
unei lucidități care se raportează la trecut ca la o dureroasă absență, dar și, compensativ, ca la o iluzie paradisiacă menită a camufla (făcând suportabile, prin transfigurare artistică) neantul, lipsa de sens. Și așa, procesul accelerat al modernizării transformă treptat melodrama dintr-un gen inițial nerespectabil, interzis ("outlaw") datorită caracterului său popular-subversiv (prin mesajul social tendențios), într-o formă de artă domestică, de expresie intimistă (în acord cu fenomenul subiacent al segregării individului de colectivitate), pentru a ajunge să încorporeze ulterior
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de artă domestică, de expresie intimistă (în acord cu fenomenul subiacent al segregării individului de colectivitate), pentru a ajunge să încorporeze ulterior toate trăsăturile ce definesc sensibilitatea estetică a secolului al XIX-lea. De aceea, probabil, a și fost înțeleasă melodrama ca un "gen-proces", ce se împlinește prin permanenta sa metamorfoză 77, ba chiar ca un gen experimental, plasat mereu în avangarda artei moderne ("kinetic new theatrical art form"78). Mutatis mutandis, chiar dacă umanizarea (și, implicit, dezeroizarea) artei aduce cu sine
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mereu în avangarda artei moderne ("kinetic new theatrical art form"78). Mutatis mutandis, chiar dacă umanizarea (și, implicit, dezeroizarea) artei aduce cu sine răsturnarea ierarhiei de valori consacrate în "vechiul regim", oricât de iconoclaști ar fi, adepții și admiratorii entuziaști ai melodramei n-aveau cum să accepte că lumea e golită de sens și lipsită de transcendență. În loc să fie refuzată pur și simplu, ideea de transcendență începe să fie "tradusă" acum în limbaj psihologic, iar psihologia, la rândul ei, să fie descifrată
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
golită de sens și lipsită de transcendență. În loc să fie refuzată pur și simplu, ideea de transcendență începe să fie "tradusă" acum în limbaj psihologic, iar psihologia, la rândul ei, să fie descifrată în limbajul simplificat al moralei ceea ce justifică definirea melodramei ("tragedie" populară, "decăzută") drept forma cea mai caracteristică de exprimare a pasiunilor omenești, cel puțin în modernitate. Evident, după cum am anticipat deja, originalitatea melodramei nu e de găsit în "adâncirea" psihologică a personajelor (modelate după un tipar actanțial), ci în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
iar psihologia, la rândul ei, să fie descifrată în limbajul simplificat al moralei ceea ce justifică definirea melodramei ("tragedie" populară, "decăzută") drept forma cea mai caracteristică de exprimare a pasiunilor omenești, cel puțin în modernitate. Evident, după cum am anticipat deja, originalitatea melodramei nu e de găsit în "adâncirea" psihologică a personajelor (modelate după un tipar actanțial), ci în elementele de intrigă capabile să mențină suspense-ul și, mai ales, în scenografia menită a impresiona prin montări fastuoase sensibilitatea publicului, deprins a recunoaște în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tipar actanțial), ci în elementele de intrigă capabile să mențină suspense-ul și, mai ales, în scenografia menită a impresiona prin montări fastuoase sensibilitatea publicului, deprins a recunoaște în orice spectacol eternul război dintre virtute și viciu. Într-adevăr, o dată cu apariția melodramei arta spectacolului cunoaște o dezvoltare fără precedent, cu butaforia și toate acele trucuri făcute să creeze iluzia stilizată a vieții, imortalizând prin emfază niște gesturi caracteristice și transformând scena într-un tablou plastic, mai elocvent decât orice discurs. Când însă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai elocvent decât orice discurs. Când însă triumful realismului a impus abandonarea "artificiilor" scenice (de tip "trompe l'oeil") sau narative (de tip "deus ex machina") în favoarea acelor procedee vizând adecvarea mimetică la realitatea ascunsă a sufletului individual, personajele specifice melodramei încep să câștige în complexitate și devin ambigue din punct de vedere moral, în acord cu dizolvarea vechilor ierarhii și relativizarea conceptelor tradițional antinomice de bine și rău. După unii exegeți ai problemei, viziunea melodramatică apare în momentul când vechea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se prăbuși, iar relațiile dintre oameni devin idiosincratice și complicate, într-un timp fără eroi, în care nu rămân decât nuanțele, distincțiile pur individuale 79. Oricum, fiind focalizată mereu asupra dialogului dintre plăcere și ideologie, cu ecou în actualitatea imediată, melodrama a jucat rolul unei forme estetice deschise în care publicul s-a recunoscut și s-a identificat cu entuziasm, anticipând fenomenul culturii de masă80. Drept urmare, melodrama ar reprezenta, crede Peter Brooks, "atât impulsul către resacralizare, cât și imposibilitatea conceperii sacralizării
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fiind focalizată mereu asupra dialogului dintre plăcere și ideologie, cu ecou în actualitatea imediată, melodrama a jucat rolul unei forme estetice deschise în care publicul s-a recunoscut și s-a identificat cu entuziasm, anticipând fenomenul culturii de masă80. Drept urmare, melodrama ar reprezenta, crede Peter Brooks, "atât impulsul către resacralizare, cât și imposibilitatea conceperii sacralizării altfel decât în termeni personali", ceea ce face ca binele și răul melodramei, "personalizate în exces, să fie atribuite unor persoanaje lipsite de complexitate psihologică, dar pregnant
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a recunoscut și s-a identificat cu entuziasm, anticipând fenomenul culturii de masă80. Drept urmare, melodrama ar reprezenta, crede Peter Brooks, "atât impulsul către resacralizare, cât și imposibilitatea conceperii sacralizării altfel decât în termeni personali", ceea ce face ca binele și răul melodramei, "personalizate în exces, să fie atribuite unor persoanaje lipsite de complexitate psihologică, dar pregnant și abundent caracterizate"81. Și, cum o dată cu romantismul genurile și speciile literare împrumută masiv unele de la altele, era firesc ca procedeele melodramei să se regăsească din
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ca binele și răul melodramei, "personalizate în exces, să fie atribuite unor persoanaje lipsite de complexitate psihologică, dar pregnant și abundent caracterizate"81. Și, cum o dată cu romantismul genurile și speciile literare împrumută masiv unele de la altele, era firesc ca procedeele melodramei să se regăsească din belșug în formele descătușate ale epicului (vezi îndeosebi tehnica "punctului de vedere"), într-un secol în care romanul își trăiește momentul de grație. Dar, în evoluția expansivă a romanului modern, abia idealul ascetic al obiectivității absolute
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ale epicului (vezi îndeosebi tehnica "punctului de vedere"), într-un secol în care romanul își trăiește momentul de grație. Dar, în evoluția expansivă a romanului modern, abia idealul ascetic al obiectivității absolute, formulat mai întâi de Flaubert, ar fi condamnat melodrama (și imaginația subsecventă) drept formă estetică impură și desuetă, pe motiv că subiectivitatea auctorială se vede "implicată" în diverse modalități de reprezentare (distincția dintre "romance" și "novel" exprimă tocmai sensul acestei evoluții). În mod elocvent, atunci când își afirmă bovarismul antiromantic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de factură pur teatrală, cu o estetică "analitică", a percepției ironic-demistificatoare ce rupe vraja, făcând practic imposibilă identificarea cititorului/ spectator cu vreun "personaj" oarecare (de aici și reproșul imoralității operei sale, într-o epocă a triumfului imaginației melodramatice). Or, estetica melodramei definită și ca formă pur experimentală, creative theatre 82, anticipând happening-ul și celelalte experiențe similare de mai târziu reclamă tocmai participarea emoțională a publicului, relevabilă, în terminologia lui Hans Robert Jauss, fie printr-o "identificare simpatetică" (experiență psihică nemijlocită
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o "identificare simpatetică" (experiență psihică nemijlocită, de tipul solidarizării cu eroul aflat în suferință), fie prin "identificarea cathartică" stricto sensu (ce presupune "desprinderea de treapta identificării nemijlocite, pentru a accede la reflecția apreciativă asupra universului reprezentat")83. Receptarea "estetică" a melodramei se vede astfel determinată de existența unui public implicat și dezimplicat totodată, actor și spectator în același timp. Altminteri, prin "identificare simpatetică" (ca treaptă necesară a identificării cathartice) melodrama trăiește bine mersi și în afara artei, cucerind inimile unui public simțitor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
accede la reflecția apreciativă asupra universului reprezentat")83. Receptarea "estetică" a melodramei se vede astfel determinată de existența unui public implicat și dezimplicat totodată, actor și spectator în același timp. Altminteri, prin "identificare simpatetică" (ca treaptă necesară a identificării cathartice) melodrama trăiește bine mersi și în afara artei, cucerind inimile unui public simțitor, chiar dacă mai puțin cultivat. Pe de altă parte, depășirea opoziției clasice dintre tragedie și comedie reprezintă condiția prealabilă a existenței "dramei" moderne, apariția melodramei marcând "înlocuirea universului clasic al
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
treaptă necesară a identificării cathartice) melodrama trăiește bine mersi și în afara artei, cucerind inimile unui public simțitor, chiar dacă mai puțin cultivat. Pe de altă parte, depășirea opoziției clasice dintre tragedie și comedie reprezintă condiția prealabilă a existenței "dramei" moderne, apariția melodramei marcând "înlocuirea universului clasic al tipicității caracterelor atemporale prin condiții, adică personaje înfățișate în mediul și cu ocupațiile lor"84. Întoarcerea artei cu fața spre realitate punctează hotărât eșecul tragediei, ce se vede "salvată" astfel în forma melodramei ("failed tragedy
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
moderne, apariția melodramei marcând "înlocuirea universului clasic al tipicității caracterelor atemporale prin condiții, adică personaje înfățișate în mediul și cu ocupațiile lor"84. Întoarcerea artei cu fața spre realitate punctează hotărât eșecul tragediei, ce se vede "salvată" astfel în forma melodramei ("failed tragedy"85), mult mai adecvată sensibilității moderne. Dar Brooks apropie totodată melodrama și de expresionism, gândindu-se probabil la stereotipia "fabulei" (modelată pe structura mitului) și la caracterul abstract al pasiunilor, în raport cu care "personajul" nu e decât o concretizare
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
adică personaje înfățișate în mediul și cu ocupațiile lor"84. Întoarcerea artei cu fața spre realitate punctează hotărât eșecul tragediei, ce se vede "salvată" astfel în forma melodramei ("failed tragedy"85), mult mai adecvată sensibilității moderne. Dar Brooks apropie totodată melodrama și de expresionism, gândindu-se probabil la stereotipia "fabulei" (modelată pe structura mitului) și la caracterul abstract al pasiunilor, în raport cu care "personajul" nu e decât o concretizare aleatorie, un simplu "vehicul" (filosofia melodramei postulează că niciun om nu e o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
adecvată sensibilității moderne. Dar Brooks apropie totodată melodrama și de expresionism, gândindu-se probabil la stereotipia "fabulei" (modelată pe structura mitului) și la caracterul abstract al pasiunilor, în raport cu care "personajul" nu e decât o concretizare aleatorie, un simplu "vehicul" (filosofia melodramei postulează că niciun om nu e o insulă "no man is an island" și că individul face parte dintr-o "structură", fiind legat în mod fundamental de ceilalți 86). În această privință cel puțin, melodrama nu aspiră la obiectivitatea absolută
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aleatorie, un simplu "vehicul" (filosofia melodramei postulează că niciun om nu e o insulă "no man is an island" și că individul face parte dintr-o "structură", fiind legat în mod fundamental de ceilalți 86). În această privință cel puțin, melodrama nu aspiră la obiectivitatea absolută, ci la un alt tip de "obiectivitate", care să nu excludă existența "subiectului" (și nici a autorului) de pe scena de teatru, dar să transforme subiectul (eul) într-o entitate impersonală, golită de fapt de "conținut
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aceasta ar constitui un alt argument, cred, destul de convingător, în sprijinul ideii că teoria catharsis-ului nu se aplică decât în cazul literaturii de tip melodramatic, deci cu o evidentă dimensiune psihologică sau morală. De aceea, în mod necesar, "lectura" melodramei e în primul rând participativă, și abia apoi analitic-contemplativă. Iar spectatorul-actor al spectacolului melodramatic (ca și personajul principal din romanele criticului român) ajunge astfel să se creeze pe sine a doua oară ("he makes himself a second time"), devenind el
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]