1,109 matches
-
ea să fie, dotată cu o perfecțiune lăuntrică ce fascinează. În limbajul lui lapidar, Le Bon tinde și el înspre extreme: în zămislirea acestei imagini animate de speranță vede o necesitate profundă, de neocolit. Starea virtuală a maselor vii este mesianică. Ele se consideră investite cu o misiune, cred că se pot mîntui și pot mîntui lumea. Misiunea aceasta le justifică toate acțiunile, sublime ori abjecte. Individul calcă în picioare morala din cauza rațiunii; masele, din cauza credinței. Un conducător al partidului comunist
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fără o constituție scrisă, în sensul pe care îl are acest termen în celelalte state europene. Autorul piesei spune britanicilor, și nu numai lor, prin gura personajelor sale, că liderul lor, Ted Heath 12, care și-a asumat o "importanță mesianică", i-a mințit atunci când a decis să adere la Uniunea Europeană, în antiteză cu modul în care a procedat premierul norvegian, care s-a simțit obligat să informeze corect poporul despre costurile potențiale ale aderării, în special în domeniul pescuitului, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a propus mai întâi disciplina războiului nevăzut. Astfel, Crucea devenea o critică a fraudei populiste la care s-au dedat atât actorii cosmopoliți ai faimoasei pax romana, cât și regizorii cinici ai naționalismului religios. Smerenia este marca paradoxală a regalității mesianice. Refuzând paralogismele lașității, adevăratul conducător își asumă riscul morții. Crucea, prin urmare, atinge nu doar efectele, ci însăși cauza răului universal 1. Vertebre patristicetc "Vertebre patristice" Noul Testament devansează, prin urmare, cu aproape două mii de ani sentimentul european al ororii față de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mod abstract, fără determinații. Feminiștii chestionează noțiunea liberală de sine rațional și destrupat. Ei împărtășesc, de asemenea, criticile la adresa libert arianismului anilor ’80 și a credinței acestuia că piața per se este un bun mecanism de reglementare și are virtuți „mesianice” în plan social. Ca și comunitarienii nefeminiști, feminiștii acestei orientări agreează limitarea unor drepturi în privința libertății de exprimare în schimbul interzicerii pornografiei și prostituției. Așa au fost posibile „alianțe stranii”32 între feministexe "„feminist" radicale de tipul Andreea Dworkinxe "„Dworkin,Andreea
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
cele dintre cetățeni și stat, având în vedere experiența civică foarte redusă pentru majoritatea membrilor societății. Pe un asemenea fond, comunismul trebuie tratat nuanțat. Așa cum, în perioada când mai părea încă viabil, aparatul de propagandă îl prezenta drept o soluție mesianică, indiferent de conflictul între lozincile sale și realitatea dramatică ascunsă în spatele lor, în postcomunism a fost selectată predilect doar fața diabolică a acestuia. Formulele dihotomice nu acoperă marele deșert gri dintre cei doi poli și, mai ales, faptul că el
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
cea politică și cea „naturală”. Răspunsul cel mai simplu la întrebarea dacă există un feminism comunistxe "„feminism comunist" este unul negativ, bazat pe faptul că, în principiu, regimurile totalitare nu tolerează nici un alt „ism”, ele bazându-se pe ideologiixe "„ideologie" mesianice, considerate unice soluții la toate problemele. În cazul comunismului, el urma să rezolve toate antagonismele de gen, rasă, naționalitate, religiexe "„religie", cele politice prin aceea că rezolva antagonismul de clasă abolind proprietatea privată. Identitatea de clasă era singura relevantă. Pe când
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
și NATOxe "„NATO" (în privința accesului femeilor la învățământul militar și la cariere în armată). Este o strategie de emanciparexe "„emancipare" de sus în josxe "„emanciparedesusînjos" care, defapt, acoperă slăbiciunile unei societăți de tip postcomunist: respingerea ideologiilor, acceptarea „integrărilor” ca soluții mesianice ale tuturor relelor și nedreptăților sociale (integrarea în NATO și UE sunt „Soluția”), predominanța unui nedeclarat ca atare, dar foarte popular conservatorism de stânga. În sens mai general, chiar și liberalismulxe "„liberalism" este o ofertă tip „room-service”, sub chipul neoliberalismului
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
întrebă Maca. La auzul numelui Mântuitorului, ceva se frânse în elanul popii. Aripile îngerului negru căzură, iar mânecile largi ale sutanei se strânseră, ca niște aripi cuibărite. Se prelinse pe scaun, iar nimbul marilor afurisenii, care îi dădea o strălucire mesianică, se destrămă. — Iisus Hristos n-are moaște, își reluă popa vorba tărăgănată, în care consoanele, din cauza greutății evidente a gurii de a se închide, deveneau un fel de vocale uguite. El a înviat, și-a luat moaștele cu el... Oftă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Kremlinul la un grad mult mai mare de moderație și restrîngere decît constatase în ultimii ani și să încurajeze astfel acele tendințe care se vor concretiza fie în prăbușirea, fie în moderarea treptată a puterii sovietice. Nici o mișcare mistică sau mesianică [...] nu poate face față la nesfîrșit obstacolelor fără a se adapta în cele din urmă, într-un fel sau altul, logicii stării de lucruri existente." (Kennan 1951: 127- 8) Încă de la început, Kennan și-a bazat argumentația pe speranța că
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
încercat să construiască o politică externă care să poată depăși analogia între morală și politică, pe plan intern sau internațional. Kissinger s-a opus moralismului politicii externe americane, fie ea izolaționistă ("nu ne murdărim mîinile în mlaștina politicii externe") sau mesianică ("noi am salvat lumea, învățîndu-i pe toți să fie așa cum sîntem noi"). În viziunea sa, aceste două orientări ale politicii externe americane tradiționale erau la fel de nepotrivite pentru a face față provocării sovietice: "În fiecare deceniu, alternativa la politica concilierii sentimentale
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
haos sau toleranța subversiune). Mediatori între eveniment și public sau "brokeri între politică și receptori" (Henry Grunwald, redactor șef la "Times"), ziariștii din țările postcomuniste își mitizează rolul apropiindu-se de profet sau scriitor; ei simt că au o vocație mesianică (de aceea unii dintre ei vor deveni adepți ai presei de partid sau ai unei prese pseudo-independente, i.e. fără afiliere politică declarată). * de la specializarea tematică strictă (anacronică după sfîrșitul războiului rece cînd anumite categorii de ziariști: kremlinologii, corespondenții militari nu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și cauza primă a sărăciei izvoarelor referitoare la acest secol, în care ecourile tendinței pacifiste ale sfinților Irineu și Iustin nu se refereau exclusiv la o societate escatologică, ci voiau să arate intenția Bisericii de a înfăptui Împărăția de pace mesianică, prevestită de profeți. Documentele privitoare la serviciul militar din secolul III ne vorbesc despre o concepție globală negativă. Astfel, unii Părinții ai Bisericii de cultură greacă (Clement și Origene) deși se pronunță prudent asupra chestiunii, exprimă o anumită adversitate față de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
decât ceilalți. Drept care semnăm. (La dumneavoastră nu pupăm). Turcul plătește! Suntem grozavi dom'le! Asta e! un popor care tinde mereu spre mai mare, mai lung, mai teribil, un popor care și-a făcut în acest sens un adevărat mesaj mesianic din vechiul dicton latin „Ad astra, per aspra" . Ei nici chiar așa, nu prea ne stă nouă în fire să tindem chiar direct „Ad astra", fiindcă ne cam sperie "per aspra”, ci mai pe ocolite poate nimerim și pe acolo
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
treabă". Și să nu credeți că asta este de azi, de ieri. Ne-o spune la modul cel mai serios conu' Iancu Caragiale, el cică aflând-o „dintr-un izvor vrednic de toată încrederea". Ehei, demult, demult, cuprinși de entuziasmul mesianic al modernizării societății românești, Al. I. Cuza și primul său ministru, M. Kogălniceanu, discutau febril în fiecare zi, pe marginea Schimbării, (ia te uită, ca și în zilele noastre), subiect care-l dezbăteau sub toate aspectele. Astfel în una din
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
spirit bizantin, care a intrat în formele nouă ale civilizației apusene." El observă chiar:"...menținerea tuturor neajunsurilor vechi, îmbrăcate în reforme foarte costisitoare și cu totul în disproporție și cu puterea de producțiune a poporului și cu cultura lui intelectuală". Mesianice cuvinte, valabile și în ziua de azi. Doar e vorba de Eminescu, nu-i așa? Dacă aș îmbrăca, măcar pentru câteva minute hăinuța tărcată a unei licheluțe, v-aș povățui așa: „Domnilor, luând aminte la tradiții și năravuri, așa după cum
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
primii cosmopoliți occidentalizanți din Principate (înainte de generația lor, cosmopolitismul moldo-valah se centra pe Rusia ori pe Sublima Poartă, iar și mai înainte era legat de Polonia), au învățat și mai mult de la francezi, începând cu socialiștii utopici (Fourier), trecând prin catolicii mesianici de stânga (Chateaubriand, Lamennais) și ajungând la romanticii charismatici (Michelet). De aici și dificultățile lor de a înțelege revoluționarismul naționalist al ardelenilor: a se vedea întâlnirea ratată dintre Bălcescu și Avram Iancu. Aș adăuga la diagrama schițată mai sus polaritățile
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
cont de propriile interese. Totalitarismul folosește metode de convingere care modifică voit adevărul, oferind senzația libertății conștiinței. Este un mijloc de acceptare a ideilor propagate și determină formarea unor convingeri noi, conforme manipulatorului. În regimurile totalitare, conducătorul este o figură mesianică, deținătorul adevărului absolut, singurul capabil să conducă societatea. Venerarea lui presupune un cult al personalității elaborat: se pun la cale spectacole mărețe, parade, chipul îi este pictat și sculptat, devine motiv literar. Figura lui este simbol național, i se îmbunătățește
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
M. Kogălniceanu, „Introducțiune“ - Dacia lite rară, 1840) pledează pentru crearea unei literaturi cu specific național, inspirată din istoria na țională, folclorul românesc, frumusețea naturii Țărilor Române. Etapele roman tismului românesc sunt: - Romantismul pașoptist (1830-1866) este „vizionar și apocaliptic cu Heliade, mesianic și exaltat cu literatura de exil a pașoptismului, epic și solar cu Alecsandri, declamator și gotic cu Bolintineanu, dezamăgit și fantastic cu pașoptiștii, titanic și sar castic cu Hasdeu“ (Paul Cornea). Această primă etapă, care are ca element de specifi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
d.H.), ipoteză pe care au îmbrățișat-o gnosticii, Ipolit Romanul și alții. Cercetările din zilele noastre au ajuns la concluzia că Paștele din Evanghelia lui Ioan (VI, 4) este o sărbătoare de la începutul celui de-al treilea an al activității mesianice. Astfel, ipoteza că aceasta s-a redus numai la durata unui singur an cade. O altă observație se poate face cu privire la data sărbătoririi Crăciunului. Faptul că, în vechime, răsăritenii o considerau la 6 ianuarie, iar apusenii la 25 decembrie, reflectă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
reproduc texte din volumele precedente; li se adaugă însă pagini inedite, acestea demonstrând contacte cu Nichita Stănescu, cu Ioan Alexandru, cu alți colegi de generație. S-a vorbit de poezie "pură" în sensul sublimării expresiei prin decantare (Mihail Dolgan)*. Neoromantic, mesianic și polemic, partizan al prozodiei consacrate, tentat de marile teme ale timpului său și umblând Pe urmele lui Orfeu (cum indică eseurile sale din 1983), volumele lui Nicolae Dabija includ și versuri de agora, circumstanțiale (unele puse pe muzică). Desenele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tragice, toate raportate la distrugeri arhetipale, ca aceea a Primului Templu în 586 î.Hr. și a celui de-al Doilea în 70, care le absorb pentru a le da sens și siguranța că vor veni zile mai bune. Această așteptare mesianică era aceea care oferea suferinței contraponderea salvatoare a unei speranțe. Suferința în iudaism și gestionarea ei pe termen lung, evoluția pe care o cunoaște ea într-o modernitate secularizantă, turnura pe care a luat-o de-a lungul anilor memoria
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de alinare și sprijin 7. În acest context, suferința este o oportunitate, de vreme ce-l împinge pe Celălalt să se arate mărinimos și compătimitor, să se comporte etic, să se situeze într-o perspectivă de salvare și de speranță cu adevărat mesianică. Cât despre oropsitul din Psalmi, și lui îi este dat să-și continue facerea de bine, știind că, în ciuda succesului lor, calea persecutorilor este cea a răului: Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea celor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
demult!"bbb. Această așteptare menține coeziunea grupului în cele mai dificile momente. În același timp, credinciosul poată să-și îndure pedeapsa inspirându-se din exemplele trecutului, ancorate în practica sa cultuală din prezent și care se deschid spre un orizont mesianic. Liturgizarea ajunge, pe termen lung, să depersonalizeze evenimentul temporar universalizându-l, fără a-l deposeda totuși de încărcătura lui emoțională. Ea amintește tribulațiile traversate de-a lungul secolelor, și asta din generație în generație, într-o epocă în care istoria, în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
câștig personal al martirului, răsplătit pentru altruismul său absolut. Noua realitate care prevalează în Occidentul latin, precum și venerarea martiriului și a preafericitei lui răsplăți se conjugă pentru a da consistență Paradisului atât la evreii așkenazi, cât și la creștini. Așteptările mesianice erau în aerul epocii, iar evreii împărtășeau, probabil, exaltarea din jur. Ele se agravează la aceștia din urmă după Cruciade, prin calcule care anunță sfârșitul timpurilor în 110214. Noțiunea de martiriu apărută la sfârșitul secolului XX în grupurile de palestinieni
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nu se măsoară. De aceea suntem întotdeauna simpli spectatori la suferința Celuilalt. Generațiile următoare auzeau totuși această suferință și încercau s-o înțeleagă cu instrumentele aflate la dispoziția lor. În lumea sefardă, într-un mod diferit, dar la fel de complex, speranța mesianică exprimată în discursul despre suferință nu exclude nicidecum un real sentiment de deznădejde. Acesta îi este, dimpotrivă, aliat. Cu cât era mai adâncă deznădejdea născută din exil, cu atât așteptarea mesianică era susceptibilă să vină în ajutorul celor chinuiți. Exilul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]