2,529 matches
-
VAN DAMME ȘI PROFETISMUL INVOLUNTAR AL POPORULUI ȚIGĂNESC Autor: Marian Nuțu Cârpaci Publicat în: Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ștefan Răzvan Voievod s-a reincarnat în toate sufletele romilor iubitoare de hacte de vitejie. Te mestec că pa turbo, te bat că pa Vandam" ziceau romii după Revoluție, mari mestecai ai gumei Turbo, si iubitori ai loviturilor de picioare vandamiste... Nu puteau țiganii să zică "te bat în stilul lui Van Damme". Și au zis și
VAN DAMME ȘI PROFETISMUL INVOLUNTAR AL POPORULUI ȚÎGĂNESC de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350022_a_351351]
-
Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ștefan Răzvan Voievod s-a reincarnat în toate sufletele romilor iubitoare de hacte de vitejie. Te mestec că pa turbo, te bat că pa Vandam" ziceau romii după Revoluție, mari mestecai ai gumei Turbo, si iubitori ai loviturilor de picioare vandamiste... Nu puteau țiganii să zică "te bat în stilul lui Van Damme". Și au zis și ei cum or putut. Cine credea că peste ani, maximă născută din cauza mestecării gumei
VAN DAMME ȘI PROFETISMUL INVOLUNTAR AL POPORULUI ȚÎGĂNESC de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350022_a_351351]
-
57, 5+7= 12, 1+2=3...Trimurti, Trinitatea hindusă. Dacă e cu Ayin avem 57+15=72. 2+7=9, numărul inițierii, Ouroboros. Notarikonul pe țigănească este AVEL NIR- vine Nir, poate că este vorba de permutarea lui INRI...Mestecam încet să-mi tihnească brânzoaica. New-Ager iluminat ce sunt. Deși am decodificat numele tatălui lui Ioasaf ca fiind Nirvana- fără dorință, dorința îmi dă ghes la încă o brânzoaică. Dar eroic și nirvanic, renunț! Doar esența învățăturii lui Buddha asta
FROID ȘI BUDDHA LA MUZEUL DE ISTORIE PLOIEȘTI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350170_a_351499]
-
îmi cade a doua oară în cap, într-o singură zi. Așa noroc, mai rar. Zice că spunea la orișicine, că l-a văzut pe necuratul la puțul sec și că semăna cu o capră cu buza lăsată și care mesteca ciungă. Mai departe, noroc cu niște străini care aveau drum pe acolo, m-au auzit strigând ca orbetele după ajutor, le-am spus de la început despre capră să nu mi-o mai trântească și ei a treia oară în cap
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
pe care îl descoperim în poezia Elisabetei Iosif. Mnemosina, muza memoriei, muza asimilării prin amintire, este totodată muza libertății spirituale: “ Zboară și acum spre Curtea regală a cerurilor/ Cu veșmântul verde, hrănit din somnul florilor./ Eliberează prințesele cu odăjdii roșii. Mestecând culoarea/ Portocalie a zorilor, Gânditorul ne străfulgeră și azi, Cântarea.“( Gânditorul). Acesta, Gânditorul, este simbolul memoriei și amintirii ce absoarbe în el arta trecută, tradiția dar și pe cea contemporană, precum și îndrăzneala noii experimentări a acelor formule extraordinare care se
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361919_a_363248]
-
mic zgomot făcut de acestea pregătit fiind să deschidă focul asupra eventualilor urmăritori. Pipăia câte un cocean de porumb. Uneori avea norocul să dea peste căte un știulete chircit, încă necopt pe deaîntregul, rămas necules. Despănușa coceanul de porumb și mesteca cele câteva boabe. Mai avea ceva apă în bidonul din dotare. Sorbea din el câte puțin gândind că poate va întâlni o fântână în plin câmp. Din loc în loc lanul de porumb era întrerupt de fâșii de pe care fuseseră tăiați
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
se crape de puteai să-ți strecori degetele de copil prin crăpături. Se anunța și o iarnă la fel de grea pe cât a fost vara de secetoasă. Lângă via noastră ceapeul cultivase o solă cu ovăz. Cum umblam eu după fluturi și “mestecă”, o plantă din a cărei rădăcină când se rupea la smulgere, se scurgea un fel de lapte, (un latex care după închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam pentru mestecat, un fel de “orbit fără
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
umblam eu după fluturi și “mestecă”, o plantă din a cărei rădăcină când se rupea la smulgere, se scurgea un fel de lapte, (un latex care după închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam pentru mestecat, un fel de “orbit fără zahăr” neaoș țărănesc și românesc), am descoperit adevărate comori pe miriștea de ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe de ovăz pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
oferă lutul de care ai atât de mare nevoie să îmbraci scheletul. Grămada de pământ o tragi ușor cu sapa, o împrăștii, îi dai o nouă formă. Seamănă cu o uriașă pâine neagră, hrănitoare, bogată în vitamine, care atunci când o mesteci te răsplătește cu gustul dulceag al tărâței. Butoiul, care l-ai umplut din vreme cu apă de ploaie, rotofei ca o ordonanță cum nu se poate mai mulțumită de starea sa, îți stă la îndemână. Cu apa din el stropești
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
Nu poate face una ca asta! Era însă prea departe de a se potoli. Atenția i-a fost atrasă de grafica desfășurată pe banca unui coleg: - Neicușorule, nu asta este gazeta? - Îhî, o colorez; i-a răspuns Mihai al doilea mestecând gumă. - Mă talentatule, culorile astea nu-s ale mele? - Ba da. - Și cum au ajuns la tine? - Mi le-a dat Maria. - Păi pentru gazetă crezi că i le-am împrumutat eu? - Mai am un pic și termin; ți le
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
binecuvântat de Dumnezeu, un punct de atracție pentru îngrijirea sănătății oamenilor din preajmă, dar și a străinilor. Totul este posibil, căci neînfrântul doctor Nicolae Bulumac trăiește profund filosofia omului care își clădește mereu un nou început, fără să piardă timpul mestecând gustul amar al forțelor oculte care i-au prăbușit construcțiile anterioare. El răsare mereu din adânc, ca iarba. Fulgerările voinței îi luminează calea și apar, ca din pământ, noi miracole. Știe că viitorul este în om, dar trebuie să cunoști
ÎNVINGĂTORUL ÎN LUPTA CU INERŢIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364766_a_366095]
-
fragilă, în care degetele se imprimau atât de ușor dacă apăsai puțin mai tare, era plină de cămăruțe în care strălucea lichidul auriu și dulce. Mușcă din ea cu grijă, căutând să nu i se prelingă mierea pe bărbie și mestecând din fagure, privea cum din centrifugă continuă să se scurgă mierea și odată cu ea, din când în când și câte o albină moartă. Probabil descoperind locul în care tot dispăreau ramele, încercase să recupereze câte ceva și până la urmă, sfârșise înecată
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
Te adâncești în lume până devine adâncul din tine Și, treptat, observi cum pulberea de pe nisipuri brodează cu aur irizat Un petic de speranță... Cum strigătul pădurii trezește păsăretul.. Cum reîncepe viața alunecând în sus. Solstițiu de iarnă Mahalaua își mestecă măruntele-i drame - Istorisiri picante și febră viscerală... Adorm conștiințe-n fetide lupanare Bolborosind despre diverse dizeuze obscure Când întunericul mușcă din trupul fraged al nopții. Precepte mustesc în minți înfierbântate Gonind tumultoase prin țarcul gândirii... Se deapănă-n crepuscul
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
vesele vârtejite, pânze albastre brândușe apar pe sub poale de stejari seculari, pânze ca spicele galbene vălurite și pânze cireșe cercei deodat' se deșiră, se desfac, putrezind sub noi pânze, cele vorbite, auzite. Conjurații, conspirații, scenarii de thrillere adulmecă, mușcă și mestecă, se-nțepenesc vertebre cervicale ca-n uitătura de lup, se rup alianțe, turte de dat la grinzi ascut dinți de șoarece, dispar clopoțeii săniilor, ciucurii călușeilor, din graba dositului ori nesațului. Feriți casele de iama hoților, podurile de dinții guzganilor
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
ce veneau de undeva, probabil de la capătul podului. Un amalgam de voci însoțite de urlete. - Uite că se apropie! se auzi la un moment dat o voce! - Abia aștept s-o înghit! se auzi altă voce. - Abia aștept s-o mestec între dinți! se auzi o voce mai ascuțită decât celelalte. M-am oprit. Nu din frică, ci din curiozitate. Mi-am fixat privirea spre capătul podului. Nu mai aveam mult de mers. Din neglijență, absorbită de filozofiile mele puteam să
UN VIS CU ZÂMBÂC de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366145_a_367474]
-
De ani de zile, n-am mai „rupt” O filă din calendar... Cei „normali”, trec drept „nebuni”, „Nebunii” sunt „savanți” Cei ce studiază sunt „tâmpiți”... Și „hoții” sunt „giganți”... Copiii nu știu ce-i o ciorbă, Trăiesc din „Cola”, „Burger”, „Pizze”, Îți mestecă în față „guma” Și scot „baloane” pe gurițe... Părinții, le dau „Retalină”, Să nu fie „hiperactivi”... Ei, să poată să se plimbe Și să-I educe-n mod „pasiv”... Școala e un loc cu „pată”, Cine mai are timp de
POEME NOSTALGICE (1) de ADA SEGAL în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366129_a_367458]
-
pe limbă, da’ io...nu mai țânui cont,o băgai repede în gură, să nu mă vadă dracu careva. Can’... mă trezăsc cu un nailon în gură! Mă, ce dracu o fi cu nailonu’ asta la mine-n gură?- zac. Mestec io la iel, mestec, l-aș fi scuipat, da’ mă vedea grasă aia. Pan’la urmă îl înghițâi, ce ierea să fac, ca să-ntoarsă aia dintre tigăi. Zace către mine: " fă, să nu care cumva să te-atingi de plăcintele
O PLĂCINTĂ CU BUCLUC (DIN PĂȚANIILE GETEI) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366207_a_367536]
-
nu mai țânui cont,o băgai repede în gură, să nu mă vadă dracu careva. Can’... mă trezăsc cu un nailon în gură! Mă, ce dracu o fi cu nailonu’ asta la mine-n gură?- zac. Mestec io la iel, mestec, l-aș fi scuipat, da’ mă vedea grasă aia. Pan’la urmă îl înghițâi, ce ierea să fac, ca să-ntoarsă aia dintre tigăi. Zace către mine: " fă, să nu care cumva să te-atingi de plăcintele elea, că am pus
O PLĂCINTĂ CU BUCLUC (DIN PĂȚANIILE GETEI) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366207_a_367536]
-
iubesc, Mi-este frică. La-nceput am simțit că-i amar, Apoi că e dulce, Apoi că se strică. Ce gust are inima? M-am întrebat, plângând, într-o seară. Mi-am luat inima-n dinți, Nu am curaj să mestec, Cred c-o să doară. Ce gust are inima? Gustul tăcerii, al mierii și-al fierii. Gustul visării ... Referință Bibliografică: Ce gust are inima? / Monica Bokor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1102, Anul IV, 06 ianuarie 2014. Drepturi de Autor
CE GUST ARE INIMA? de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361579_a_362908]
-
amintești iubitul Ce-ți atingea doar locul, prea-sfințitul? 2. Diabolice Priceputul la percepție Se prezintă cu-o infecție, Nu îl place funcționarul, Dar ficțiunea este harul. Celui care mai citește Versurile lui nea Pește. Ți-am fost dragă, zise Zița, Mestecând în dinți halvița, Dar să-mi spui tu, te-ai temut De motanul Belzebuth? Lung pământul, lat e patul, Vine nașul, cere blatul, Dă-i o fată, măi, Săgeată, Nu ești beat, dar ea e toată. 3. Mâine, mânia va
CICLUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352361_a_353690]
-
Acasa > Impact > Scrieri > SUFLETIȘTII Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1232 din 16 mai 2014 Toate Articolele Autorului Angelo-i și Draco-j, fiecare cu un polonic în mână, mestecau alene în cazan. - O fi de ajuns ? - Pentru câte suflete se nasc azi, ajunge. Ba mai rămâne un pic și pentru mâine. Le venea rândul ca sufletiști de serviciu o dată la câteva sute de ani. Lui Draco-j chiar mai rar
SUFLETIŞTII de DAN NOREA în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350518_a_351847]
-
să transforme în Draci sufletele cu rele mari la activ. Așa s-a ajuns ca Iadul să domine nu numai financiar, dar și ca schemă de personal. Angelo-i era conștient de efectele crizei, dar tot ce putea face era să mestece cât mai puțin, cu speranța că mixtura, fiind neomogenă, vor apărea și suflete deschise la culoare... Cu o asemenea tactică și cu un polonic de noroc, puteai spera ivirea pe lume, în ziua respectivă, a unui geniu. Draco-j privea amuzat
SUFLETIŞTII de DAN NOREA în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350518_a_351847]
-
din zona șlițului pantalonului meu, dar am văzut cum zâmbea ștrengărește: pricepuse ce s-a întâmplat! Iarăși am mai făcut un pas spre ea, reușind s-o prind în brațe și am căutat repede buza de jos, pe care am mestecat-o ușor între dinți. Am încercat să-i desfac buzele cu limba. De data asta, se lăsă condusă și vedeam cum corpul ei ceda dorinței nestăvilite de îmbrățișare, de apropiere. Îi simțeam vibrația mușchilor de la picioare. Se lăsă ușor pe
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
obicei. La blocuri sunt ușile încuiate și aproape nimeni nu deschide dacă aude la interfon că vin colindătorii. Nici nu se mai dau daruri acestora, după datină. Se dau bani și copiii merg să-și cumpere sucuri și gumă de mestecat sau țigări, din păcate. Și cu asta, gata! Se pierde, în acest fel, sensul, importanța și bucuria sărbătorilor de iarnă. La bunica este frumos. Toată lumea primește colindătorii. Ei vin mai întâi să cânte "Bună dimineața la Moș Ajun": "Bună dimineața
VACANŢA DE CRĂCIUN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351385_a_352714]
-
fierb. Era întotdeauna o delectare să le privești! Cât de mici sunt, au simțul proprietății. Când prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]