2,951 matches
-
Capitalei, inaugurată în decembrie 1973. În anul 2011 începe un amplu proces de renovare a clădirii, având ca scop reabilitarea și consolidarea spațiilor degradate, sistematizarea întregii zone și revenirea la fațada din anul 1973. La acest sfârșit de an 2013 metamorfoza este spectaculoasă. Transformând acest „arc peste timp” într-o sărbătoare, Teatrul Național „I.L.Caragiale” își deschide larg ușile, organizând în 14 decembrie 2013 o serie de evenimente cu intrare liberă. Sîmbătă, 14 decembrie 2013 între orele 10-16 sunt organizate tururi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92523_a_93815]
-
În perioada 30 septembrie - 6 octombrie 2013 la Poiana Brașov se desfășoară Tabăra de Tradiții Interetnice METAMORFOZE V - Orașul European, organizat de către Alumnus Club pentru UNESCO, Federația Europeană a Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor pentru UNESCO, cu sprijinul Ministerului Tineretului și Sportului și a Guvernului României - Departamentul de Relații Interetnice. Proiectul din acest an continuă seria taberelor de
Tabăra de Tradiții Interetnice la Poiana Brașov [Corola-blog/BlogPost/92830_a_94122]
-
de către Alumnus Club pentru UNESCO, Federația Europeană a Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor pentru UNESCO, cu sprijinul Ministerului Tineretului și Sportului și a Guvernului României - Departamentul de Relații Interetnice. Proiectul din acest an continuă seria taberelor de creație și atelierelor internaționale METAMORFOZE, începută în anul 2009, dedicată creării unui spațiu virtual al identității europene prin intermediul tinerilor, văzut sub diferite aspecte: culturale, etnice, științifice, artistice etc. Aflat anul acesta la cea de-a 5-a ediție, proiectul Metamorfoze are ca obiectiv principal dezvoltarea
Tabăra de Tradiții Interetnice la Poiana Brașov [Corola-blog/BlogPost/92830_a_94122]
-
de creație și atelierelor internaționale METAMORFOZE, începută în anul 2009, dedicată creării unui spațiu virtual al identității europene prin intermediul tinerilor, văzut sub diferite aspecte: culturale, etnice, științifice, artistice etc. Aflat anul acesta la cea de-a 5-a ediție, proiectul Metamorfoze are ca obiectiv principal dezvoltarea unei platforme de dialog intercultural între tineri aparținând unor minorități etnice din România și tineri majoritari, toți integrați într-o echipă de lucru unitară care își propune să elaboreze, prin intermediul unor workshop-uri creative, o lucrare
Tabăra de Tradiții Interetnice la Poiana Brașov [Corola-blog/BlogPost/92830_a_94122]
-
o lucrare comună, lucrare care va reda prin intermediul discursului vizual maniera prin care tânăra generație se raportează și își imaginează spațiul identității europene în contextul pluridialogului interetnic. Proiectul include o gală de filme, producții Alumnus, realizate pe parcursul anilor în cadrul platformei METAMORFOZE. În acest an, manifestarea se va încheia printr-o expoziție de tip happening care va include atât expunerea lucrărilor realizate cât și producții video.
Tabăra de Tradiții Interetnice la Poiana Brașov [Corola-blog/BlogPost/92830_a_94122]
-
literară din presa județeană și centrală, dar și din cea școlară, Alexandru Popescu Tair nu uită să amintească despre faptul, deloc neimportant, că tânărul pe care-l protejează a publicat în „Luceafărul”, la 17 ani, câteva schițe, „Tabachera de argint”, „Metamorfoze”, „Pensiunea” etc, fiind remarcat ca „o nădejde a prozei românești” care vine din urmă. Îi reamintește prietenului de la „Drum” că i-a mai vorbit despre tânărul respectiv când se întâlneau prin Roșiorii de Vede și condensează prezentarea astfel: „În scurt
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
imperiul culorii exaltate. La capătul încercării de a descifra motivația, semnificația și mesajele unei opere picturale neliniștite și interogative, rămâne certitudinea unei opțiuni unice, ca un fel de a privi și înțelege lumea în sens filosofic, dincolo de propriile experiențe și metamorfoze. Este substanță omului și pictorului Nicolae Groza, personaj al carui destin stă sub semnul sentinței eminesciene : « Cerul deasupra schimbi, nu sufletul, marea trecând-o ».” Artist: Nicolae Groza Virgil Mocanu București, decembrie 2013 În colaborare cu : Arthis Artists Cu sprijinul: Comisiei
Arthis – Casa de Cultură Belgo-Română organizează Expoziţie de pictură [Corola-blog/BlogPost/93394_a_94686]
-
the famous communist government newspaper. Built along the same architectural lines aș the Lomonosov University în Moscow. ** One of the best theater actresses during the communist period *** famous comedy role (male) în the play „A Lost Letter” by I.L. Caragiale METAMORFOZA Și dintr-odată m-am rezemat de perete - un fulg de nea sprijininu-se de paradisul interior al unei cămăși de noapte aparținând contesei Du Barry, sau poate vreunei Elene din Troia. Topindu-mă repede în orgasmul implacabil de dulce-amărui al
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
plutește asupra finanțelor Comunei. Orice mijloc cunoscut pentru a descoperi metalul ordinar În lucrarea falsificatorilor ar fi inutil. — Așadar, nu crezi că secretul acesta e mai mare decât cel al leacului? De la cine ai primit inelul? Și cine păzește secretul metamorfozei? Cineva din Cerul al Treilea? Vorbește! Îl presă Dante. Era cât pe ce să repete gestul de recunoaștere, dar se abținu de Îndată, ascunzându-și mâna. Nu vreau să răspunzi sub jurământul Artei, ci dinaintea autorității Florenței. — Nu știu, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încăpea nici o Îndoială: mă mai așteptau și alte surprize. Mai mari? Mai mici? De aceleași proporții? Bine gândul nu sfârșeam; prima dintre ele s-a și ivit, În forma și formele răvășitoare ale Evelinei. Calma, ironica, miștocăroasa Eveline suferise o metamorfoză subită și cel puțin nedumeritoare. Era agitată și febrilă, așa cum nu mi-aș fi imaginat-o pentru nimic În lume. - Te rog să mă asculți fără să mă Întrerupi și să faci tot ce-ți spun. Nu e timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deodată birourile și scaunele au fost trase la perete și sub lumina albastră a tuburilor de neon a apărut În mijlocul parchetului un Tiberiu transfigurat crescînd În sus ca o coloană arteziană, ca o flacără cu zeci de brațe, Într-o metamorfoză continuă; priveam fascinate acele salturi suple, aterizările ușoare, catifelate, piruetele În care trupul devine fusiform, ca să se desfacă din nou În brațe, leneș și grațios ca deschiderea unei corole uriașe, filmată cu Încetinitorul. Și toate acele denumiri tehnice, toate acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce aparține vieții și ce ține de încercările noastre de a da timpul înapoi. Da, asta s-ar putea numi îmbătrânire. Dar eu susțin că e mai mult decât îmbătrânire, căci începe chiar din clipa nașterii. E mai degrabă o metamorfoză care obligă timpul să ia altă formă, o anumită proporție din nevoia de a intra în alt spațiu. De la Milano am luat avionul spre Stockholm, călătorind peste țări și nori. Alături de soțul meu mă simțeam ca o femeie care petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spațiul dreptunghiular al sufrageriei. Îl numeam „înțeleptul meu“, „profesor de zbor“, cel care, în mod concret, mă iniția în misterele păsărești. Îmi dădeam seama că și oamenii își pierdeau „penele“, schimbându-și neîncetat pielea, unghiile, părul, țesuturile, trecând prin diferite metamorfoze pentru o adaptare zilnică la spațiu și la schimbările materiei - și apoi pentru marea trecere finală, într-o dimensiune imaterială. Mă mai gândeam la metamorfoza tatălui meu, la plecarea lui grăbită - când se aruncase în gol, dezechilibrând armonia legilor naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și oamenii își pierdeau „penele“, schimbându-și neîncetat pielea, unghiile, părul, țesuturile, trecând prin diferite metamorfoze pentru o adaptare zilnică la spațiu și la schimbările materiei - și apoi pentru marea trecere finală, într-o dimensiune imaterială. Mă mai gândeam la metamorfoza tatălui meu, la plecarea lui grăbită - când se aruncase în gol, dezechilibrând armonia legilor naturii în el, făcându-și rău. Bunica și mama înțeleseseră procesele naturii mai bine - blânde și puternice ca niște mierle, își lustruiseră corpurile, șlefuindu-le prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sînilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându-se de pămînt, Înălțându-se drept, tot mai sus, mișcînd lin din brațe, aproape nedeslușit, precum peștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vopsit. Eliberată din strânsoare, o claie de păr căzuse dintr-o dată, ascunzându-i fruntea, Îngustă și teșită, ca a unui plebeu. Brandan părea și el pierdut, Însă pe chipul lui Începuse un spectacol incredibil, așa cum poetul mai citise doar În Metamorfozele lui Ovidiu. Pe fața lui se succedau o serie de măști succesive, ca și când sufletul său ar fi fost teatrul unei bătălii Între diavoli, și făpturi diferite Încercau să pună stăpânire pe dânsul. Un drumeț nedumerit, un pustnic bătrân și cuvios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oprindu-și un strigăt de surpriză. Dinaintea lui Își făcuse apariția o ființă cu forme divine, monstrul despre care povestise Ovidiu, bărbat și femeie În același timp, un Hermafrodit viu, ieșit, În toată splendoarea sa albinoasă, dintr-o pagină a Metamorfozelor. O senzație cum nu se poate mai ciudată pusese stăpânire pe poet, groază și dorință totodată. Făcu un pas Îndărăt, spre ieșire, dar se opri În prag. Ființa Își deschisese larg brațele, dezvăluindu-și Întreaga paloare a trupului. O mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rană, nici o tăietură, nici cel mai mic detaliu al unui gât tăiat sau al unei burți spintecate. Publicul și jurații vedeau adesea în fața lor imagini ce veneau de foarte departe, din ceea ce era mai sumbru, pentru a ilustra răul și metamorfozele sale. Se spune adesea că ne temem de ceea ce nu cunoaștem. Cred mai curând că teama se naște când afli într-o bună zi ceea ce ieri încă mai ignorai. Acesta era secretul lui Destinat: cu un aer obișnuit, le punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se află omul în vârstă: s-a sfârșit cu tirania dorințelor, au dispărut inconvenientele asociate căutării plăcerii, s-a terminat cu chinurile pasiunii, afectele s-au dus, trupul trăiește „la ralanti”, desigur, dar nu mai cunoaște suferințele libidoului, scapă definitiv metamorfozelor elanului vital de care vorbea Lucrețiu în poemul său. Nu mai suferi că trăiești într-un trup părăsit de ceea ce-l tulbura. în mod evident, Diogene face din necesitate o virtute, dar stingerea puțin câte puțin a instinctului vieții seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
un model politic. De la secesiunea epicuriană ateniană îEpicur și Grădina sa) la practica comunitară campaniană îPhilodemos și vila lui) sau chiar la posibila întovărășire romană cu puterea îLucrețiu și dorința lui de a-l converti pe Memmius), epicurismul a cunoscut metamorfoze, evoluții. Dar această revoluție pare inaugurală: a gândi Grădina ca un model comunitar pentru întreaga societate, iată o magistrală sinteză a tendințelor contradictorii ce-i animă pe epicurieni timp de patru secole... De fapt, spre sfârșitul acestui scurt tratat asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
încă mai ocupă o întindere cel puțin egală cu cele câteva studii importante despre poezia sa. Curiozitatea pentru poetul și omul Ion Barbu este însă în creștere. Se cunoaște influența acestuia asupra generației interbelice, și Nicolae Manolescu remarcă succint în Metamorfozele poeziei existența unui curent barbian fanatic. Chiar dacă în principiu un asemenea poet nu poate avea urmași, întrucît "el închide o epocă fără a deschide o alta", observă criticul, numitul curent barbian revine, la scară mai generală și mai estompată, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
au străduit să dovedească prea numeroase contraziceri intenre în concepția lui Barbu despre poezie. Fără să fim cu totul de acord cu aceste păreri, socotim că atât poezia, cât și convingerile sale estetice au trecut mereu prin sfâșietoarea îndoială, prin metamorfozele impuse de exclusivismul unui sistem estetic viu, care astfel s-a întregit mereu pe sine. Ion Barbu rămâne toată viața consecvent unor înalte idei potențiale destpe artă, și mai ales acest lucru îl simt noile generații. Trebuie să recunoaștem că
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
BOA), un favorit al criticii de artă din țară și din străinătate și laureat a a numeroase premii internaționale la saloanele de pictură și de umor din toată lumea. O eclectică îmbinare de sublim și poezie, precum o subtilă și tăcută metamorfoză.” (Mihai Marin - Spania) Despre... Editura Armonii Culturale a fost fondată la Adjud, la 15 iunie 2011 (la 122 de ani de la trecerea în neființă a Luceafărului), cu scopul de a promova cultura scrisă valoroasă și originală, de a răspândi în
METAMORFICE STĂRI/METAMORPHICAL STATES – VOL. II (VERSURI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361492_a_362821]
-
emoție artificială". Poetul "Excelsiorului" exprimă, cel dintâi, la noi, acest "triumf al conștiinței poeziei asupra poeziei" (lungă contradicție dintre conștiință și poezie), căci, "geniul său înflorește nu în siguranță de sine, ci în nesiguranță", nu cunoscând poezia, ci căutând-o", (Metamorfozele poeziei - Nicolae Manolescu). Pentru a nu fi condamnat că fac din Macedonski un alter ego al lui Eminescu, în încercarea mea de a-i apropia, subliniez faptul că atât la Eminescu cât și la autorul "Nopților" observăm că timpul, pe
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
ci prinț cu adevărat.” Prin puterea lui Dumnezeu, Emanuel se transformă abia acum, târziu, într-un prinț adevărat, așa cum a fost și Prințul al Cărui Nume îl purta. Cartea se încheie frumos, într-un cadru potrivit pentru o astfel de metamorfoză - la biserică. Aici se întâlnesc Nina, Adina, Emanuel și Alin. Pentru prima dată, Nina înțelege că soțul ei nu o mințise atunci când îi mărturisise că în sfârșit, sentimentele față de Adina s-au limpezit, că dragostea lui pentru de aceasta era
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]