1,344 matches
-
social și cum este prezentă societatea în conștiința lui despre sacru. Sacrul însuși - esență a religiei - este definit și printr-o trăire personală, dar și printr-o realitate socială care mediază între societate și divinitate. la limită, sacrul se poate metamorfoza și identifica chiar cu structura socială. G. Simmel, de exemplu, a fost interesat de camuflarea sacrului în lumea socială. Este vorba despre prezența sacrului în cuprinsul unor trăiri și sentimente cu caracter de masă. Noțiunea de pietas, înțeleasă ca respect
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Eliade, comentând teoria savantului german. M. Müller își va argumenta ideile plecând și de la adorarea luminii de către vechii indieni. Pentru aceștia, lumina se transforma într-un adevărat zeu. Lumina naturală - prin adorație - va deveni zeul Dyauș, iar focul se va metamorfoza în zeul agni. Aceste nume divine se vor generaliza ulterior în expresia Devas, dată tuturor divinităților. analizând ideile filologului german, E. Cassirer va reliefa, pentru orizontul mentalității arhaice, consubstanțialitatea dintre limbaj și mit. Există o empatie, o „energie simpatetică” între
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în dimensiunea abstractă a viitorului, ci și, mai ales, printr-o înrădăcinare istorică imaginară. Trecutul seamănă cu un depozit inepuizabil care oferă modele adaptabile la toate combinațiile ideologice. Viitorul se construiește prin invocarea unui trecut mitificat. Fiecare mit este multifuncțional, metamorfozându-se după cerințele cauzei." Ibid, p. 91. 327 Ibid., p. 93. 328 Idem, Jocul cu trecutul, pp. 152. De fapt, infernala deflagrație a generat o sumedenie de mituri subiacente, pe toate planurile, istorice, culturale, sociale, și chiar artistice. De exemplu
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Dacă inițial Wonder Woman pare într-adevăr motorul unei feminități puternice, voluntare, independente, iar în anii '70 este chiar aclamată de către feministe, generând "spaime" publicului masculin, în anii '80 ea este reinserată în modelul tradițional al feminității, corpul său musculos metamorfozându-se vizibil (sânii și ochii crescuți), iar acțiunile sale fiind orientate mai degrabă emoțional și social, decât politic. Nu trebuie uitat că alter-ego-ul său, Diana Prince, rămâne întotdeauna o secretară docilă, supusă autorității masculine a șefului direct. 795 Ibidem, p.
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
etc. Ș. sugerează compatibilitatea sacrului cu eroticul pe un ton când grav, când libertin, ca în Cobilița cu furnici și alte proceduri (1999). Filtrând un vag univers sorescian, cu versuri „populare” despre armată ori cu imagini rurale atipice, poetul se metamorfozează frapant. De la religios trece la profan, în secvențe îndrăznețe, nu o dată licențioase cu program. Critica îi va găsi și alt etalon: Arthur Rimbaud, pentru Lungul poem haiku de o mie de strofe (2000), un exercițiu stilistic insolit. SCRIERI: Mereu secunda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
enunțiativă a subiectului determinat (loc abstract destinat a fi ocupat de către cititor) și caracterul cu certitudine non-ficțional al genului. Faptul că poate fi întotdeauna posibilă o narativizare datorită transformării de la o stare inițială la o stare finală nu poate totuși metamorfoza un discurs procedural sau programator în povestire. Mă voi rezuma, din lipsă de spațiu, la a prezenta exemplul unei rețete de bucătărie, analizând un caz clasic, la infinitiv (o reclamă la magazinele COOP). (15) FRIPTURĂ DE COCOȘ CU STAFIDE Ingrediente
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și dur destrămarea universală. Poemul care dă titlul volumului neagă lumea materiei prin „non-arbori” (urmă din negările lui Nichita Stănescu), vânt necunoscut și vid zgrunțuros. Același proces transformă apa în mâl, iar ploile sfarmă casa fragilă a cuplului. Regnurile se metamorfozează, obiecte pașnice, precum foarfeca frizerului, pot deveni ghilotine agresive, iar bărbații se întâlnesc la chefuri spre a-și pomeni prietenii morți, închinând pahare de lut, umplute greu cu pământul funebru. Bun cunoscător al liricii ebraice, ca traducător de poezie el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286446_a_287775]
-
mărturie capitală pentru descrierea evenimentelor de la sfârșitul lumii. Irineu o citează din plin, mai ales fragmente din capitolul 13, insistând asupra necesității unei interpretări literale a textului. Tot ceea ce profetul Ioan afirmă trebuie înțeles ad litteram. Perechea „văduvă‑Anticrist” se metamorfozează aici în perechea, cu valoare complementară, „fiară‑pseudoprofet” (Apoc. 13). Într‑adevăr, prima pereche de termeni reflectă caracterul violent și tiranic al personajului; a doua, mai degrabă forța de atracție malefică. Simon Magul În cartea I din Adu. haer., Irineu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
poemului Carmen... să fi cunoscut Comentariul la Apocalipsă al episcopului de Poetovio. În acest caz, motivul celor „doi anticriști”, dintre care unul este identificat cu Nero, trimite indirect la motivul celor „doi Nero”, unul istoric, celălalt, eshatologic, din comentariul pannonianului. „Metamorfoza” lui Lactanțiu În viziunea lui Lactanțiu, Nero este întruchiparea „protopersecutorului”, cel care inaugurează seria împăraților aspru pedepsiți de Dumnezeu pentru crimele săvârșite împotriva creștinilor. Mai mult chiar, el este cel care se face vinovat de uciderea apostolilor Petru și Pavel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unei traiectorii liniare. Dimpotrivă, considerăm - și aceasta este una dintre concluziile cercetării noastre -, că mitul Anticristului, ca de altfel oricare alt mit, nu evoluează liniar, „dezvoltându‑se” de la o „etapă” la alta (de la Irineu la Origen, de pildă), ci se metamorfozează, păstrându‑și trăsăturile esențiale, în funcție de fiecare context care îl înconjoară. Nu este deci vorba de un crescendo în „evoluția” sa, ci pur și simplu de o schimbare dialectică a sensului și a „adevărului”. Viziunea „evoluționistă” ar trebui deci complet abandonată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
h 208 HYPERLINK \l " Toc125451289" Carmen apologeticum PAGEREF Toc125451289 \h 210 HYPERLINK \l " Toc125451290" Datele textului PAGEREF Toc125451290 \ h 211 HYPERLINK \l " Toc125451291" Comentariu PAGEREF Toc125451291 \h 213 HYPERLINK \l " Toc125451292" Instructiones 41 PAGEREF Toc125451292 \h 219 HYPERLINK \l " Toc125451293" „Metamorfoza” lui Lactanțiu PAGEREF Toc125451293 \ h 222 HYPERLINK \l " Toc125451294" Cartea a VII‑a a tratatului Diuinae institutiones PAGEREF Toc125451294 \ h 224 HYPERLINK \l " Toc125451295" De uita beata PAGEREF Toc125451295 \h 225 HYPERLINK \l " Toc125451296" Sfârșitul lumii și Anticristul sirian PAGEREF
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
într-un poem de final, în care se exclude parcă, printr-un gest decis, orice intermediar nedorit dintre Autor și Cititor: „Hai, concentrează-te: / vezi cum sub întunericul strivitor / se zvârcolește, pe părți / întregul încă neinventat?” (Aura). Poezia s-a metamorfozat, așadar, ca o reacție la „involuția”, la rigidizarea contextului său. Cu puțin timp înainte de revoluția din 1989, autoarea mizează pe realism din considerente morale, nu literare: nu mai vrea să destructureze poezia, cu temele ei mari și cu simbolurile ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
a rămâne un „venerabil bizantin al credinței”. Suferința trupului e dublată de suferința sufletului care (împreună) vor încorseta „cotloanele creierului” străpungând... „dincolo (unde) e împărăția Tainei” (Părintele Arsenie Boca). în această stare, Patriarhul se simte încolăcit de un demon, Ornias, metamorfozat fie „ca o ființă înaripată”, fie „ca un leu de foc”, „vlăguind” ființa vulnerabilă și făcând-o să sufere. Asistăm la stări halucinatorii, torturante, la care este supus bătrânul călugăr. Naratorul reflector, de multe ori, în postură de justițiar, conchide
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
își începe suferința și reperele ontice care îi încadrau prezența până în acest moment radical. Se petrece aici o resurecție ce aruncă sufletul într-o criză metafizică, criză ce îl închide lumii dar îl deschide sieși. Suferința remisă dinspre trup transformă, metamorfozează spiritul suferindului nu atât prin inocularea de noi potențe și facultăți cât prin scoaterea din adâncurile abisale ale sufletului a propriilor capacități ce sunt acum reactivate. Trezirea impulsiunilor telurice uitate prin proiectarea constantă la suprafața existenței cotidiene determină în conștiința
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
VII-lea Heraclius, care moare în 641, și urmașii săi vor trebui să înfrunte de-a lungul întregului secol al VII-lea un asalt al popoarelor riverane ale Imperiului, asalt în urma căruia acesta va rămîne mai mic, teritorial vorbind, și metamorfozat din punct de vedere cultural. Dacă Africa recucerită și prosperă așa cum ne-o dovedește arheologia rămîne, politic, în sfera bizantină, politica religioasă a împăraților suscită, însă, aici, puternice rezistențe. Heraclius și succesorii săi vor, într-adevăr, să impună o doctrină
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
coboară transcedentul”. Un transcendent profan, ce ia înfățișarea lunii, multiplicată. E o lună atât de familiară, încât visătorul „o simțea printre degete, în inimă, pe gene” și, intrată în odaia lui, i se răsturna pe masă, desfăcându-și părul și metamorfozându-se continuu: „Prietena mea luna nu mai era luna -/ Izvorau din ea alte luni, alte luni, un alai”. În vis poetul își recuperează eul profund, acela de „stelar”, de arhanghel al stelelor, de Lucifer: „Ce minunat Lucifer eram/ Lângă șoldurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
ca ea să îi redea înfățișarea omenească. Redevin, în schimb, oameni Măgarul, anterior fiu de împărat, și pisica, în care se ascunde fiica domnului cețurilor. În celălalt poem Voinicel îl salvează de la moartea prin foc pe fiul Cerbului cerbilor, apoi, metamorfozat în cerb, le răpune pe sinistra vrăjitoare Cârja și pe fiica ei cea urâtă și, dezlegând-o de vrăji pe frumoasa Firicel, transformată în lespede, se însoară cu ea. Artificios construite, întrețesute cu situații naive, versificate adesea greoi și alterate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
de istoria depusă în ele, A. este recunoscător cuvintelor pentru „credință”, pentru puterea lor de evocare, pentru virtualitățile lor poetice, cauțiune a propriei dăinuiri (Imn). Motivul creației revine, când direct, confesiv, când aluziv ori încifrat în simbol (Darul valurilor, Visătorul, Metamorfoză). Comoara de sub Rin, din Visul unui Nibelung, constituie un simbol al operei dorite și visate, dobândită printr-un pact faustic, căci este „aurul care omoară”. Simbolul este reluat, sub altă figurație, de basm popular, în Himera, poem neinclus în volum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
atracție a luminii, ca aspirație perpetuă și ferment al visării și speranței, truda omului „în crâncenă luptă cu lutul”. Sonata IV (Nictemeron), bunăoară, devine un fel de parabolă a dramei individului obsedat de întrebări. Distilându-se permanent, „huma” se va metamorfoza în „lumină”, păstrând din ipostaza materială trei simboluri de maximă valoare și semnificație - „stelele, florile, cărțile”. Opusculul Sub nimbul familiar (1925) cuprinde câteva „schițe și priveliști lăuntrice” transpuse într-un fel de poeme în proză. Romanul Casa cu nalbă (1915-1916
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
decorului, ca și de ploaia care sugerează, vizual până la sonor, adâncuri acvatice primordiale. Se pare de aceea că singurul univers ferm, între aceste lumi șiroind de ploi, îmbrăcate în cețuri și fum sau poleite de lumina lunii, rămâne universul gândirii. Metamorfozând discursul în scene jucate, aventurile gândirii din Sărmanul Dionis dau impresia unui lung monolog interior travestit epic (Ioana Em.Petrescu: 2005, 141). "Constelații intratextuale" Ne așteptăm ca intratextualitatea să înregistreze niveluri diferite, de la cel fonetic până la stilistic, ceea ce presupune dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
doctrina sunt Leastvița sau Scara paradisului a lui Ioan Scărarul, Imnurile lui Efrem Sirul, Viața sfântului Ioan cel Nou de la Suceava și, îndeosebi, cărțile lui Grigorie Palama. Prin acești intermediari, gândirea religioasă caută să promoveze anumite trăsături în stare să metamorfozeze atitudini și mentalități, să aducă modificări apreciabile în structura comportamentală a popoarelor. Unul din textele lui Palama, tradus și publicat de D. Stăniloaie, se intitulează Cuvânt pentru cei ce se liniștesc cu evlavie. Al doilea din cele din urmă. Despre
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Mătura devine astfel un semn ce simbolizează ideea de cal - obiect ce servește ca substitut. Din acest punct de vedere putem spune că arta este creație și nu imitație. Atribuirea unei denumiri unui obiect pentru a simboliza ceva înseamnă a metamorfoza obiectul ce îl avem la îndemână. Metafora funcționează la nivelul percepției, interpretând obiectele prin intermediul însușirilor sale simbolice. Dar pentru ca un obiect să fie folosit ca subtitut pentru un originar, subiectul are nevoie de o cunoaștere a calităților originalului. Pentru ca mătura
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
spiritul în lume. Spiritul trece de la substanță la subiect sau altfel spus de la o formă de universal la alta: de la universalul concret la cel abstract, aici, la acest capăt relativ de drum, bogăția, fascinația și splendoarea naturii ajung să se metamorfozeze, cum arată Goethe în Faust, într-un homunculus ascuns în eprubetă. Așa aprecia Noica jocul și mersul istoriei: ele sînt date de relația dintre rațiunea difuză și rațiunea trează, cea din urmă atît de stăpînă pe sine și, în egală
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
care au fost formulate. I. 3. Imagologia Din punctul de vedere al tezei de față, imaginea este o reprezentare simbolică a realității, o formă de procesare a lumii, dar și de transformare a acesteia, o modalitate prin care materialul se metamorfozează în inteligibil și sensibil, un proces cu ajutorul căruia omul ajunge la conștientizarea atât a lumii, cât și a propriei condiții. Prin imagine, omul se gândește pe sine, imaginea pe care o are despre el nefiind rezultatul doar a reflectării la
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
a realității, întrucât conținutul lor ajunge să fie considerat real chiar și de către obiectul reprezentării stereotipale. Asistăm, în acest sens, la transformarea realității în funcție de procesele perceptive, dimensiunea fizică suferind modificări în funcție de imaginea pe care indivizii o au. Practic, planul simbolic metamorfozează planul fizic, prin puterea extraordinară pe care o exercită asupra minții și proceselor cognitive, a imaginii de sine și a felului cum este privită lumea exterioară. Amenințarea este denumită în literatura de specialitate drept pericolul stereotipizării, pe care Beate Seibt
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]