1,129 matches
-
cu scaun la cap, în vârstă de peste cincizeci de ani. S-a ridicat dintr-o familie de țărani săraci și a fost numit în 1852 la comanda armatei din Hunan, de unde este el de origine. E cunoscut pentru metodele sale meticuloase de instruire a oamenilor. A suprimat cu succes fortărețele din Taiping de pe fluviul Yangtze, ceea ce i-a adus laude din partea capitalei neliniștite și nerăbdătoare. A continuat să-și călească oamenii, care au ajuns să fie cunoscuți sub numele de Vitejii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
foarte bine cum să ducă lucrurile la bun sfârșit. Ideea cu arsul mi-a plăcut de cum am auzit-o: Îmi oferea, așa, un soi de Împăcare și de siguranță, deși ar fi trebuit să fiu un pic neliniștit, căci bătrânul, meticulos În tot ceea ce făcea, Îmi povestise despre vizita făcută la Crematoriu - ținea să vadă exact ce urma să se Întâmple cu hoitul lui -, despre cum cadavrele, sub imensa putere a căldurii, păreau că se ridică În capul oaselor, cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ardeau ca un rug al nenumăratelor visuri trecute și al sufletelor. În cenușă, însă, nu se mai găsi nimic care să semene, câtuși de puțin, cu Shibata Katsuie. S-a spus că depozitase în turn iarbă uscată, cu o grijă meticuloasă, ca să ardă complet. Iar din acest motiv, capul lui Katsuie nu a putut fi găsit ca dovadă sigură a morții lui. Un timp, unii chiar au afirmat că Shibata Katsuie scăpase, dar Hideyoshi a reacționat cu o indiferență aproape completă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de Ambasada SUA din țara noastră, și de abia atunci vom vedea cam cum ne văd americanii, nu pe noi amărăștenii, care așteptăm creșterea salariului cu 1% pe anul viitor, ci cum le văd pe hienele de la conducerea țării. Și meticuloși, cum îi știm, cred că americanii nu au scăpat să nu comunice, marca și cantitatea de whisky necesară zilnic, pentru prea înjuratul nostru președinte. Să ne trăiască! Dar nu prea mult, ci doar atât cât îi dorește cea mai mare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să cred, cum un grup de profesioniști cu experiență și-au bâlbâit, pe rând, notițele, cu capetele coborâte. Era ca și cum întregul colectiv se ofilise sub privirea scrutătoare a lui Vivian. O singură femeie - o blondă splendidă cu nas acvilin, machiată meticulos și îmbrăcată cu un costum elegant negru a rămas complet relaxată, păstrându-și atitudinea profesională atunci când i-a relatat situația lui Vivian. Tipa era încarnarea definiției de „pus la punct“, de la pantofii fără toc, simpli, dar scumpi, până la manichiura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
încheiase. „Urăsc cartea aia“, îmi explicase ea, de parcă ăsta era un motiv valid ca să nu-l plătești pe autor.) Aveam să mă dezbar de imaginea feței îngâmfate a lui Lulu, în timpul coborârii cu liftul. Când am deschis ochii, o blondă meticulos dichisită - până în vârful degetelor perfect manichiurate în stil franțuzesc - își derula covorașul aderent inscripționat, în întregime, cu logo-ul Louis Vuitton. Mi-a trebuit o secundă ca s-o recunosc. Lulu. Până și numele avea o sonoritate mult prea drăgălașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ca un obscur depozitar de vinuri, necesare oricând și mai ales în vremuri grele, convins că fratele său chirurgul va supraviețui pitit între munți și bolnavi obscuri, care îl vor proteja. N-ar mai fi putut explica brusca năruire a meticuloasei sale strategii. Bătrân, dintr-odată, nemaiputând ocoli inevitabilul? Doar fiindcă primise cine știe ce fel de mesaj negru? Gândul se pierde și revine, scurtă luminiscență, vârful aprins al unui ac. Da, lui Mircea ar trebui să-i spună toate acestea... Dida se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e întotdeauna periculoasă - nu era atât înfometarea (totuși în Babadag mâncasem în fiecare zi), cât era efectul bărbii mele de două zile, crescută mai spornic și mai albă într-o noapte nedormită în gară. După alte zece minute de bărbierit meticulos, pentru care acasă nu găseam niciodată timp, îmi pot scoate ființa în lumea civilizată - începând cu pragul băii, unde Zenaida zace ca un cățel, jos pe gresie. După altă jumătate de oră în care și-a făcut și ea toaleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
construit în 1368 și finalizat în 1644. Are acoperiș cu plăci aurite, coloane groase din lemn și ziduri înalte din piatră de un roșu închis. Ornamentele masive sunt pe tema armoniei și longevității. Sunt făcute cu desăvârșit meșteșug, cu detalii meticuloase. În vreme ce cabinetul său se pregătește de înființarea republicii, soțul meu încearcă să se relaxeze în noul lui cămin, situat pe o insulă de pe lacul Zhong-nan-hai. Îi ia săptămâni să se acomodeze cu imensul spațiu de locuit. Tavanul înalt din Grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și piatră. Odată, a remarcat că tușele marelui poet și caligraf Guo Mou-rou sunt „mai proaste decât ceea ce pot să scriu eu cu piciorul”. Nu este o exagerare. Când Kang Sheng vorbește despre artă, e un savant de un devotament meticulos. Gura lui e un fluviu din care curg fraze magnifice. În acele momente, toate ridurile lui se întid ca iarba creață de primăvară sub razele soarelui - ar fi foarte greu pentru cineva să-și imagineze cu ce se ocupă. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de ceea ce s-a întamplat în mașina ei, n-a mai fècut dragoste de trei ani de zile, el purtându-se la început că un adolescent jalnic, neinițiat, grèbindu-se, nerèbdètor, nepotolit, ea reînvèțându-l sè atingè o femeie, degetele lui examinând meticulos geografia trupului ei în lungi și primejdioase expediții, el preluând controlul, studiind hèrțile terestre ale pielii ei, explicându-i semnificația fiecèrei perechi de poli, polii matematici, de pildè, fiecare dintre cele douè puncte în care un diametru al sferei intersecteazè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în care fiecare ne aflèm în acest moment, ne privim, ea așteptând rèspunsul meu, eu rostind Bine! capitulând, admițând realitatea că pe ceva iremediabil, acceptând adevèrul nerostit dintre noi, Bine! spun bine și mè ridic, îmi caut paltonul, mè închei meticulos la nasturi, apoi, îmi înfèșor, așa cum m-a învèțat ea, fularul în jurul gâtului, îmi pun mènușile de piele și ies fèrè sè mai spun nimic, ea tècând, lèsându-mè sè plec, În stradè, în aerul plin de promisiuni de ninsoare, Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Șerban așteaptè de la mine mèrturisiri complete despre femeia pe care o iubesc, Cum e? E bunè la pat? savurând în așteptarea detaliilor porcoase pe care nici nu concepe sè nu i le dau, eu, salvat de Rudi, care ne așazè meticulos înainte felurile de mâncare comandate, mie pizza Hawaii, iar lui Șerban biftecul uriaș de carne, salvat temporar fiindcè, dupè plecarea chelnerului, Șerban revine, chestionându-mè din priviri, Ei? dar eu, Nu, Șerban! Nu vreau sè vorbesc despre asta! Ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-o el însuși. Acela era marele lui secret și marea lui mândrie, și în minusculul său apartament de burlac se îngrămădeau sute de fotografii în culori, minunate, pe care le făcuse de-a lungul a peste doi ani de muncă meticuloasă; fotografii care la un moment dat aveau să ilustreze o carte voluminoasă cu care Anuhar-el-Mojkri aveau să uimească lumea datorită descoperirii sale: Frescele de la El-Akab. Și acolo, undeva, încă nu știa unde, dar avea un presentiment, urma să găsească, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
stat aici ceva mai mult decât crezuse. Trebuiau puse la punct niște amănunte. — N-am știut că ai doi copii. Celălalt unde e? Pot să-l văd? Nu mai conversa într-o doară. Își schimbase tonul. Se vedea că înregistrează meticulos ce-i spunea Mirela. — Trebuie să apară și celălalt. E la școală. E în clasa a doua. — E mare... O să ne fie mai greu decât cu ăsta mic. O să dureze ceva să-i găsim și lui o familie. — Nu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
modul lor de a Încheia ziua celorlalți, ca să-și Înceapă noaptea lor. Câți ibvnici crezi tu oare că există În acest oraș, care, la ceasul de față, asemenea nouă, se drăgostesc? Djahane e cea care șușotește, poznașă. Omar Își potrivește meticulos tichia de seară, Își umflă obrajii și-și drege vocea. — Să cercetăm chestiunea Îndeaproape: dacă lăsăm deoparte nevestele care se plictisesc, sclavele care se supun, femeile de stradă care se vând sau se Închiriază, fecioarele care suspină, câte femei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sub un clopot Își punea masca aia ca de șoarece de canal, podoaba aia de invadator extraterestru, ca să nu-și irite ochii? Oh, how delicate, doctor Lavoisier. Dacă voiai să studiezi teoria cinetică a gazelor, de ce să reconstruiești atât de meticulos mica eolipilă, un cioculeț pe o sferă care, Încălzită, se Învârte vomitând aburi, când prima eolipilă fusese construită de Heron, pe timpul Gnozei, ca mecanism pe care se bazau statuile vorbitoare și alte minunății ale preoților egipteni? Și ce era oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se făcea că nu pricepe, agăța chiar el marfa cu pricina, cu capătul îndoit al cârjei. N-avea timp de fleacuri - trebuia să se întoarcă iute acasă, unde-l așteptau Viețile sfinților, pe care le copia cu scrisul lui mărunt, meticulos, în registre mari, cu coperți cartonate. Le făcea apoi cadou acelora din familie care se învredniciseră de harul preoției: fii, gineri, nepoți. Membrii clanului care emigraseră de mult în vestul țării erau somați să-i aducă paste de pix, registre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sicriului. Urmărit atent de rotofeiul Crocodil, care își freacă palmele de presimțită satisfacție, țârcovnicul de Iulică așterne gospodărește pe masă, alături de recipientele cu licori, extrase primele din geantă, și niște pachețele mărunte, în ambalaj din hârtie unsuroasă, de ziar. Desfăcând meticulos hârtia, Apostatul expune țanțoș, pe căprării, feliile pufoase de franzelă albă, cu coaja lor rumenă și crocantă, căpățânile lucioase de ceapă roșioară-trufanda și borcănelul de muștar iute cu hrean, pe lângă micii căldicei, fripți pe cărbuni, încolonați câte cinci pe un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să mai stea vreo două-trei zile, să se întîlnească cu prietenii, să le reamintească prin prezență că trăiește. Pe urmă, înapoi la Amara cu restul de bani, care va fi suficient pentru nevoile curente până la valorificarea porumbului. Era ordonat și meticulos. Cu atâta se alesese din cei doi ani petrecuți în Germania. Își întocmise programul de acasă în toate amănuntele. Polița cerealistului o avea în buzunar cu scadența pentru mâine. O considera aur curat. Semnătura celei mai importante firme de export
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alt glas: ― Ca să te familiarizezi deplin, îți propun să facem un ocol, să vezi tot. Nu te superi că te-am plictisit cu atâtea explicații? A fost prima și ultima oară. Conacul cel nou era așezat în mijlocul unui parc îngrijit meticulos de Grigore însuși. El a adus brazi, cărora de altfel nu le mergea prea bine în regiunea aceasta de șes. Potecile cu prundiș mărunt șerpuiau printre chioșcuri și ronduri de flori, printre grupuri de copaci speciali și peluze tunse în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
continua. Se disprețuia și se temea de slăbiciunea lui. Cel puțin în vacarmul Bucureștilor nu va fi singur. Și-a reluat camera în care a stat când era student la mătușă-sa Mariuca. A găsit-o aranjată cu o grijă meticuloasă. Văzând că-i place, mătușă-sa îi zise încîntată: ― Îți place, Grigoriță?... Eu am aranjat-o. Vreau să te simți la mine ca acasă și să nu-ți lipsească nimica, să nu regreți că... Tăcu. Știa că Grigore știe cât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atîta entuziasm și atîtea nostalgii ca acum. Cazul „centrului istoric” este paradigmatic din acest punct de vedere. Printre ruinele vechilor străzi, prosperă trimiterile la trecut și istorie, de la Old City la Gara Lipscani și de la cărți poștale la Foto Cabinetul meticulos desuet al lui Eugen Ciocan. Trec, de asemenea, zilnic prin fața ASE-ului, unde au început să apară mici expoziții stradale cu imagini de arhitectură rurală și fermecătoare bisericuțe de lemn pe care le privesc (și nu sînt singurul) de fiecare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un cot vecinului său și-i spune, cu mîndria inteligenței vizionare confirmate : vezi, ți am zis eu, ăștia-s de vină ! însă nu totdeauna este suficient : dar cine anume din clasa politică, acesta sau acela ? - mai întreabă cîte unul, mai meticulos. Și răspunsul vine după caz... Într-un final, se ajunge însă la întrebarea fundamentală, de suflet, rostită cu năduf retoric : nu cumva așa sîntem noi, românii ? E ceva în neregulă cu mentalitatea noastră ? Sau, de-a dreptul : e ceva în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
s-a întâmplat cu adevărat contează! În sfârșit, încercând lămurirea chestiunilor istorice legate de moartea, îngroparea și învierea lui Isus, aceste capitole au în comun, cel puțin din necesitate, un accent apologetic. Deși nu aceasta este intenția autorilor, o evaluare meticuloasă a problemelor de natură istorică ale unui eveniment dat necesită examinarea altor afirmații sau teorii istorice aflate deja în circulație, iar această carte nu este o excepție de la regulă. De aceea, în efortul lor de a prezenta în modul cel
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]