6,339 matches
-
să vorbim despre cerșetori și cerșetorie. De dimineață tot caut un cerșetor așa, mai prezentabil și Îmbrăcat mai curat. Însfârșit, l-am găsit...Să ne dăm puțin la o parte pentru a nu-i Împiedica pe cei care coboară În metrou sau pe cei care ies. -Dragă Plăcințica... -Nu vă supărați, dar mă numesc Genoveva. Nu-mi place numele, dar nu mi l-am ales eu. -Cum, nu ești tu Plăcințica? n-ai locuit o vreme În ghetoul de dincolo de calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
umilitoare confruntări cu acest proaspăt absolvent, al Închisorii. Înrăit, violatorul-criminal Își arăta agresivitatea, așa cum Își arată un culturist mușchii bombați și lucrați ani de zile. Antoniu Începuse să tresară la fiecare cuvânt al lui ba, mai mult, cerșea zilnic la metrou, pentru a-i umple stomacul. Bruta dădea târcoale și șandramalei lui Ben, mirosise că e rost de ceva bani și mâncare În plus, și nu-i lăsa bietului Antoniu, când se Întorcea din cerșit, nici un minut de tihnă, amenințându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Patru stații mai Încolo, tramvaiul coti spre piața mare unde secția de poliție se Învecinează cu hălile pieței și cu stația Stadtbahn-ului. Omul Înhăță sacul de cartofi. Dar am coborât doar eu. De când au Început lucrările la noua stație de metrou cu câțiva ani În urmă, haosul se instalase În acestă parte a orașului. Totuși, oamenii reușeau cumva să evite gropile din stradă, munții de moloz, mormanele de cărămizi și grinzile de lemn, gri și prăfuite, Îngrămădite de-a lungul fațadelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
toate - mă rog, aproape toate - la loc, cum le-am găsit, am vârât servieta sub pat și am aranjat perna sub cap. Cu doar patru zile În urmă m-am dat jos de pe Torpedo-ul meu la trei stații de metrou de unde mă aflam acum. Aveam impresia că s-a Întâmplat acum o sută de ani; și chiar s-a Întâmplat acum o sută de ani. Dacă n-aș fi acceptat invitația Dorei și n-aș fi străbătut orașul cu bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
întâlnesc niciodată cu ele! Toate amintirile astea, care par să aibă legătură cu starea vremii și cu o anumită oră din zi, și care-ți vin în minte atât de covârșitor, încât pentru o clipă nu mă mai aflu în metrou, sau la birou, la lucru, sau la cină cu vreo fată frumoasă, ci înapoi în copilărie, alături de ei. Amintiri ce nu evocă practic nimic - și totuși, îmi par clipe de istorie la fel de cruciale pentru ființa mea ca și momentul zămislirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de vreun taxi, dacă ne gândim cum traversează marile artere ale Manhattan-ului la ora prânzului. Are treizeci și trei de ani și încă aruncă ocheade și visează cu ochii deschiși la fiecare pipiță care stă picior peste picior vizavi de el în metrou! Încă se înjură în gând că n-a aruncat o vorbă țâțelor lăptoase care au călătorit alături de el în ascensor vreme de douăzeci și cinci de etaje! Pe urmă își dă pumni în cap că a făcut contrariul! Că i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
încerci să le fii superior, cu mintea ta îngustă, și să-ți insinuezi cocoșelul mârșav în viețile lor când nu sunt atenți! Să ți-l îndeși în fundul lor când încearcă să-și țină echilibrul, agățați de barele de sprijin din metrou! Sau la petreceri, în timp ce le vorbești, încercând să ți-l strecori pe sub fustele femeilor! Ești un demon, asta ești; o creatură a nopții, un distrugător, un violator. Da, asta ești - un violator!... Nenorocitule! Nenorocitul dracului... O, Doamne! Ura colora vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la amestecul acela ca și cum, înainte de a-l încredința rețelei de canalizare recent privatizate, stomacul și glandele ei salivare voiau să creeze și să recreeze o imagine a viitorului. A viitorului ei cu Alan. Alan era la semaforul de lângă stația de metrou de la Regent’s Park. Era în Citroën-ul lui negru XM 3.0 SEi. O mașină prea luxoasă pentru un medic generalist conștiincios, dar care nu se ridica la nivelul acelui Űbermensch care tocmai devenise. Un trio de antene ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se înfășură în haina neagră de velur, cândva la modă, și tremură ostentativ. — Știi... De fapt, nu sunt interesat de... știi tu... de fapt... — Cauți companie. Înțeleg, iubire, nu trebuie să te rușinezi. Lăsând în urmă bulevardul din fața stației de metrou, Bull și Ramona plecară împreună cu aerul firesc al unui cuplu de bătrâni căsătoriți de mult. Dispărură înspre Caledonian Road. Alan se simțea mult mai bine după dușul fierbinte. Se udase teribil în timpul exercițiului din după-amiaza aceea și îi fusese frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Londra decât după câteva ore. Călătoria fusese epuizantă. Din cauza băuturii, a meciurilor de rugby, a sexului contorsionat cu Alan din ultimele trei nopți, Bull abia reușise să urce scările, asta după ce se târâse în sus pe deal de la gura de metrou. Își târșâise picioarele prin apartament și pășise pe holul dinspre dormitor, unde se prăvălise la pământ. Era prea obosit să se dezbrace. Aștepta să se cufunde în uitare. Numai că asta nu se întâmpla. Bull simțea berea în stomac. „Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Certeze din cocoașa României am mai adăugat, ca român, încă o nuanță: vilă și prostie. Certezenii sunt cunoscuți în Oaș ca „ziariști”. În ultimii ani, ei au plecat în masă la Paris unde, distribuind pe străzi și în gurile de metrou Macadam și alte publicații populare, au adunat franci destui ca să treacă drept bogați atunci când s-au întors pe meleagul lor, în țara leului flămând. O dată cu întoarcerea primului val de „ziariști” au început să răsară în Certeze vilele sau, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
bătăușii ziariștilor Ino Ardelean și Szondi Zoltan. Probabil că teroriștii or să fie și ei trecuți în megaparohia lui Blănculescu, care cu siguranță le va veni de hac cu două-trei declarații zburlite. Cât privește sprijinul populației... O geantă abandonată în metrou fie va fi ciordită, fie ignorată - nu mă bag, nu m-amestec. Al-Qaida nici nu trebuie să se deranjeze prea mult, se găsesc urgent pe la noi inși care, pentru o mie de parai, să-ți faciliteze aruncarea în aer a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
văd o lumină în dimineața cheală înfiptă ca o seringă în trotuar. Orașul București, în viziunea Ruxandrei, începe ca un șobolan mort în lumina vânătă a asfințitului și se închide ca o uriașă floare sifilitică. La Domnica Drumea, gurile de metrou ale Capitalei sunt pâlnii care aspiră și scuipă oamenii cu răsuflarea grea a iadului. Și Ruxandra, și Domnica visează sterp la marile orașe ale lumii, la țări internaționale, unde nu vor ajunge niciodată. „O, Italia, Germania, Canada, America, minunate călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ei ? Avea În mînă un buchet uriaș de trandafiri galbeni și, după al cincisprezecelea „nenorocit”, l-a plesnit drept peste față cu florile, care au zburat În toate direcțiile, apoi ea a traversat În fugă strada și a coborît la metrou. Am strigat pe mutește „Bine ți-a făcut, japiță ce ești!” Individul a rămas așa un timp, legănîndu-se Încet ca bătut de vînt, printre toți trandafirii ăia Împrăștiați pe trotuar, ca niște flăcări galbene. Apoi a Început să-i calce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
l-am Înghițit. Lumea pe lîngă care treceam se holba la noi, și mai ales la mine, iar eu le Întorceam privirea, fără măcar să clipesc din ochii ca smoala. Ne-am găsit locul pe care Îl căutam lîngă stația de metrou Park Street. Jerry a rezemat un carton explicativ lîngă cărucior. Pe acesta scria, cu litere scrise de mînă, CĂRȚI LA REDUCERE - CĂRȚI NOI, CU AUTOGRAFUL AUTORULUI. Aveam, firește, o experiență considerabilă legată de acest gen de comercializare și, dacă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu făceau parte din viața lui, de aceea nici nu le lua În seamă. Îl preocupa un singur gînd: să-și găsească un adăpost. CÎnd ajunse pe malul sudic al Tamisei, Își aminti de sfatul lui Hilfe și intră În metrou. Se lungi pe una din cușetele puse la dispoziția publicului și avu un vis ciudat. Se făcea că umblă pe un drum lung, nu departe de Trupington, printr-un colb alb și Încins. Se visă apoi pe pajiștea din spatele zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ba tocmai de aceea, ba tocmai de aceea“, stărui el, dar maică-sa Îi spuse, făcînd un semn cu mîna spre soția vicarului: „E doar un vis, dragul meu, un vis urît...“ ... Se trezi În lumina lugubră a stației de metrou - cineva Înfășurase becul Într-o eșarfă de mătase roșie, ca să-l camufleze. De-a lungul pereților stației se Înșirau, pe cîte două rînduri, trupurile celor veniți să caute adăpost. Afară, deasupra lor, avioanele păreau să se depărteze, huruind. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deșteptă În clipa cînd sirenele vesteau sfîrșitul alarmei. Doi-trei oameni din adăpost se ridicară o clipă, ca să asculte, apoi se culcară la loc. Nimeni nu voia să plece acasă: aceasta era casa lor, acum. Oamenii se obișnuiseră să doarmă În metrou, care le devenise la fel de familiar ca și cinematograful unde se duceau, cîndva, sîmbătă seara, sau ca biserica unde mergeau duminică dimineața, la liturghie. Aceasta era singura lume pe care o cunoșteau acum. CAPITOLUL VI PIERDUT FĂRĂ URMĂ „Vei găsi toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spunînd acestea, adormi pe loc și Începu să sforăie, spre uimirea lui Rowe. Ajunseră la Londra o dată cu primele grupuri de muncitori ce se duceau la lucru; pe marile artere industriale, sute de bărbați și femei se revărsau din stațiile de metrou; din adăposturi ieșeau oameni vîrstnici, corect Îmbrăcați, cu umbrele și serviete de piele. Pe Gower Street, măturătorii strîngeau cioburile geamurilor; o clădire fumega În lumina proaspătă a dimineții, ca o lumînare pe care vreun chefliu ar fi uitat s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
veneau tocmai din Africa de Sud, care, chipurile, le vânduse mai ieftin și în condiții de finanțare «acceptabile». Unde au ajuns ele după numai cinci-șase ani de funcționare? Desigur, la fiare vechi, dacă nu cumva la gunoi. Dar aparatele de marcat de la metrou și din autobuzele expres? De ce, dacă s-a dorit modernizarea sistemului de taxare nu s-a importat ce era mai bun pe piață? Vă puteți răspunde singuri: fiindcă nu ar mai fi fost comisioane «atașate». Nu va trece mult timp
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Vrânceanu; - împinsese o Dacie 1310 rămasă în pană în intersecția Calea Victoriei cu Bulevardul Dacia, salvând viețile celor patru persoane aflate în mașină; - turnase conținutul unei cutii de Cola peste focul care mocnea într-un coș de gunoi din stația de metrou Eroilor; - făcuse nenumărate alte fapte de vitejie. Relatările despre isprăvile lui Takamura apărură pe tot parcursul verii și, deși o parte a presei susținea că Takamura este fie spion ungur, fie evreu, fie francmason, sau chiar toate trei la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de ea. Gândea uneori în engleză, un fel de exercițiu la modă. „You’re welcome“, gândi Suki, dar Shuoke nu observă. - Pa, Suki, zise Shuoke cu voce tare. - Pa, Shuoke, răspunse Suki cu o voce ca margarina. Shuoke porni către metrou. Din care coborî zece minute mai târziu. Părăsi stația și făcu primii dintre cei 194 de pași care îl despărțeau de blocul său. Într-un copac ciripea un animal. O pasăre. Shuoke o remarcă dezinteresat. Ajuns la bloc îl salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sale soarta lumii, ce dispune de resurse tainice, declanșează războaie și revolte, revoluții și tiranii; ea era „sursa tuturor relelor“. Revoluția Franceză, Canalul Panamez, Liga Națiunilor, Tratatul de la Versailles, Republica de la Weimar, metroul parizian - erau operele ei. (À propos: acest metrou nu era nimic altceva decât o lagună sub zidurile orașului prin intermediul căreia se vor arunca În aer capitalele Europei). Această „ocultă și iresponsabilă organizație“ plătea din fonduri obscure pe detractorii religiei și ai legii, pe lista de plată figurând Voltaire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lângă bideu într-o baie de marmură albă -, chiar și atunci e foarte probabil să existe o minusculă cameră video care să te urmărească. Spune că singurul loc în care mai poți face sex e în public. Pe trotuar. În metrou. Oamenii vor să spioneze doar atunci când li se pare că nu pot s-o facă. În plus, spune ea, tot stilul ăla de viață „șampanie și caviar” și-a pierdut farmecul. Să te urci în avionul tău Lear și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
e construit astfel încât să excludă realitatea interioară și să le permită actorilor să și-o creeze pe a lor. Pereții sunt dubli, din beton, iar spațiul dintre plăci e umplut cu rumeguș. Așa încât nici o sirenă de poliție sau vuiet de metrou să nu poată strica vraja unei morți false pe scenă. Astfel încât nici o alarmă de mașină sau ciocan pneumatic să nu transforme un sărut romantic într-o scenă la care se râde în hohote. Apusul e atunci când domnul Whittier se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]