321,937 matches
-
amintesc cuvintele lui Goethe*). Se naște un om - se naște un întreg univers". " Nu știu ce vei deveni Lembit! Strungar sau miner, ofițer sau savant. Știu doar că s-a născut un OM! Omul e condamnat la fericire!" Tallin e un oraș mic, intim. Întâlnești pe stradă un cunoscut, care-ți spune: "Salut, tocmai te căutam..." De parcă am fi în cantina întreprinderii... Mai pe scurt, am fost uimit când am aflat câți locuitori are Tallin. Cum s-a întâmplat? Turonok, șeful meu, m-
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
doilea argument al talentatului meu confrate: Nu există criza de libertate, de care se plîng scriitorii A, B, C, fiindcă scriitorii X, Y, Z nu se plîng de această criză. D-sa probabil că n-a băgat de seamă un mic detaliu: în România, crizele au o particularitate - ele nu lovesc deopotrivă pe toată lumea. De pildă, omul care mănîncă în fiecare zi pîine albă va fi foarte surprins cînd îi voi spune că ieri eu n-am găsit nici mălai. Omul
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
chiar și gesturile sau mimica pot căpăta pondere într-un text în care grija pentru construcția frazei evită (încă) maniera supărătoare. Ironia debordantă, umorul inteligent, sadic chiar, situațiile absurde, grotești sunt substanța plăcerii lecturii acestor povestiri. Fără cusur pe spații mici, așadar, la Anatol Moraru totul e gândit și nimic nu apare în text la întâmplare, are un tâlc al lui: un tânăr universitar citește Matei Călinescu, iar la televizor câțiva bărbați urmăresc într-un hotel meciul de fotbal România-U.R.S.S.
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
dezastruos nivelul și a făcut foarte mult rău în direcția "tragerii în jos" a publicului, iată că, în fine, se găsește un producător (același!) pentru care un milion de dolari nu înseamnă mare brînză, drept care "spiritul Vacanței Mari" iese de pe micul ecran și intră pe marele ecran, cu mare tam-tam publicitar. Și care e problema? În fond, fiecare om e liber să facă ce vrea cu banii lui (sau ai cui or fi), dacă-i are! Iar faptul că, acum cîțiva
Pentru un revelion la Budapesta by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14474_a_15799]
-
fugit, fie a fost răpit. Cînd au sosit Seniorul și Juniorul, care anunțaseră deja poliția, stăteam în mijlocul harababurii și zornăiam cutia. Au crezut că am înnebunit. Pixurile de plastic se spărgeau sub ghetele lor și s-au făcut țăndări mai mici cînd a apărut și echipa de polițiști - un șef blazat și doi tineri care s-au apucat să fotografieze și să dea cu praf pentru amprente peste tot. Deasupra unui teanc de pijamale și prosoape se vedea portretul lui Kant
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
o coincidență, sau aneii ăștia au informatori "culturali"?), Lygia și Gellu Naum (de trei ori!), Horia Patapievici, Alex. Ștefănescu, Micaela Ghițescu, Ioana Pârvulescu și or mai fi și alții. Mi s-au dat și bizare sfaturi practice. Tot ce e mic și de valoare se pune într-o pungă, se scot două-trei șipci din parchet (de sub o mobilă sau din mijlocul camerei acoperit de covor), se pune punga acolo, șipcile și covorul la loc și n-ai treabă. Valuta, dacă e
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
înțelegea "o egalitate proporțională a fiecăruia cu fiecare, măsurați fiind cu toții (în mod diferențiat, firește), cu propriile lor staturi potențiale", doctrina "socialismului" înțelegea "o brutală egalizare procustiană (croită firește pe un calapod exterior ființei, și anume pe calapodul cel mai mic, la nivelul brutei supraviețuiri)". O altă "poveste" e generată de vocabula fraternitate, "poate cea mai închisă și exclusivă dintre vocabule". Căci "democrația populară" indigenă înfățișa un "noi" restrictiv, reprezentat de puterea politică, tratînd mulțimea de "ei" ca "pe o (macro
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
cu fața spre Statele Unite, de la care avea neapărată nevoie să primească ajutor, implicit oferea spațiul public spre monitorizare Statelor Unite, ei bine, atunci intelectualii români, în loc să aleagă acțiunea în spațiul public, unde ar fi fost în relativă siguranță, cu riscuri minore (mici arestări, sicîieli, eliberări din funcție etc., dar în nici un caz cu tăierea capului, ca sub Gheorghiu-Dej), au preferat exact spațiul monitorizat de Ceaușescu, adică cei patru pereți ai propriei locuințe sau micile "ghetouri" de libertate, gen restaurantul Uniunii Scriitorilor, unde
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
fi fost în relativă siguranță, cu riscuri minore (mici arestări, sicîieli, eliberări din funcție etc., dar în nici un caz cu tăierea capului, ca sub Gheorghiu-Dej), au preferat exact spațiul monitorizat de Ceaușescu, adică cei patru pereți ai propriei locuințe sau micile "ghetouri" de libertate, gen restaurantul Uniunii Scriitorilor, unde puteai să spui orice, cu condiția ca, odată ieșit în stradă, să-ți ții gura închisă". Deci o altă comportare decît cea a intelighenției din Ungaria, Cehoslovacia sau Polonia. O insuficiență de
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
Că este așa o poate proba chiar și un fragment desprins parcă din Cronica mizantropului : "- Hopa, să știi că omul acesta are principii, țin minte că mi-am zis, foarte surprins, când am aflat (totul se află, în țara noastră mică și veselă) că Horia Gârbea mă ia în tărbacă în "Contemporanul - ideea europeană" (...). Scrisesem mai demult o cronică literară amplă (...) despre o carte a lui Horia Gârbea, "Misterele Bucureștilor" și faptul că autorul, neținând cont de elogiile pe care i
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
povară, dacă nu cumva de-a dreptul o insultă. La o privire oricît de sumară prin istoria culturii noastre se va observa negreșit că ea are o structură oligarhică, oarecum asemănătoare binecunoscutelor modele politico-economice din țările Americii Latine. Un număr mic de personalități, nu cu mult peste ce s-ar putea număra pe degetele ambelor mîini, a acaparat cam toate teritoriile spiritului, în timp ce o masă amorfă, o foșgăială de nume și de chipuri la limita nonexistenței, abia dacă acoperă vreo cîteva
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
în sensul strict, a picturii. Anvergura acestor culturi, amplitudinea respirației lor și chiar șansa expresiei desăvîrșite se leagă strîns de acest pămînt ferm al profesioniștilor, al meseriașilor instruiți cu soliditate și plini de sfială gospodărească în fața tentației demiurgice. Spre deosebire de culturile mici, care se manifestă sincopat, prin erupții spontane de genialitate, prin exemplare malformate în ultimă instanță, culturile viguroase evoluează firesc și se dezvoltă organic tocmai datorită stratului fertil pe care îl oferă munca ordonată și etica profesională ale celor care nu
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
viziunea lui Pepino le puteți vedea și asculta la Teatrul Țăndărică în Dragostea celor trei portocale de Gozzi. Fiți cu băgare de seamă! S-ar putea ca la intrarea în sală să primiți o portocală pe care stă lipită o mică etichetă cu locul dumneavoastră. Nu se știe niciodată ce poate începe de aici dacă, desfăcînd-o, veți da nas în nas cu Prințesa ce a stat ascunsă aici și v-a așteptat! Nici sucul de portocale nu este rău, ca și
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
avioane, la pistele de ciment, la hotelurile de beton și la insulele de pământ care au supraviețuit masacrului. După plecarea Amei, n-a ieșit decât o singură dată din aeroport și atunci împotriva voinței sale. Fantezie dintr-o altă epocă, micul drapel al ultimei sale țări de adopție, Canada, este legat de cele două părți ale valizei sale și jandarmii cu siguranță au încremenit văzând acest amănunt de un gust îndoielnic. Scutindu-l de întrebări neplăcute și de-o scotocire degradantă
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
bilet în mână, grațios, pe peronul a ceea ce părea să fie stația unui tren sau a unui metrou. S-au regăsit bucuroși și cu simțul măsurii peste câteva zile, dar, fără frunza ruginită de arțar lipită pe valiză și fără mica avere în dolari americani pe care o ținea pe burtă, nimic nu amintea pe cetățeanul de peste mări și țări în afară de orice bănuială, care fusese domnul Carol. Jandarmii i-au deschis valiza. După ce i-au frunzărit fără prea mare interes, dar
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
dumneavoastră. Spînul făcu o pauză, probabil ca să-și pună gândurile în ordine. - Știu, reluă el, înseninat, intima dumneavoastră, Ama, colegii mei și cu mine, suntem foarte reali, pe când dumneavoastră nu sunteți. - Cam așa ceva, a răspuns domnul Carol. Adăugă după o mică pauză: Vedeți, domnule locotenent, fiindcă nu există realitate absolută, fiecare are dreptul să-și imagineze propria realitate sau irealitate, a celuilalt și, în general, a lucrurilor. Dar trebuie să te aștepți la ceea ce, mai devreme sau mai târziu, în acest
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
să zicem, eu însumi. Acum sunt și nu sunt eu însumi, sunt aproape real și aproape ireal, înțelegeți ce vreau să spun, domnule locotenent. Era purul adevăr, poate exprimat și explicat prost, dar spânul n-a făcut nici cel mai mic efort ca să-l ia ca atare. S-a ridicat brusc și a ieșit scărpinân-du-se nervos în creștetul lucios al capului. Atunci ceilalți jandarmi i-au cerut domnului Carol să-și adune repede boarfele, ceea ce el a și făcut-o cât
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
-mă!..." Țipătul ei isteric se freca de caserole și de obiectele heteroclite îndesate în depozitul manufacturii și în eternul eșec reverbera în auzul domnului Carol ca un reproș târziu; ar fi trebuit să-i scoată cu mâna lui cizmele acestei mici rozătoare în călduri care, odată treaba începută, începea să-și lovească până la sânge tibiile. Cu ochii închiși, își isprăvea opera de caritate și-și ducea la bun sfârșit, tot atât de repede, datoria de mascul. (fragmente din romanul în curs de apariție
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
construiesc zilnic, fiece plan, chiar și cele mai neînsemnate și în care este mereu prezentă. Înțeleg că nu va mai veni. O aștept încă, deși așteptarea mi-a răsturnat echilibrul, starea mea de siguranță nemaiexistând. Înainte de a întreprinde cel mai mic lucru, de a face cel mai mărunt gest, mai aștept un moment. Poate că Maria va veni totuși și nu vrea să mă găsească ocupat. Ar pleca imediat, pretextând că a venit să-mi ceară o carte. Știu foarte bine
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
forma mea de egoism, dar de fapt nu era decât o spaimă nelămurită, dominatoare, că ceva sau cineva mă va trăda... Nu ieșeam cu ea decât seara prin Herăstrău, pe alei pustii, strângând-o sub umărul meu, ea devenind mai mică decât era cu adevărat, se ghemuia ascunzându-se de ochi nevăzuți, de frig. Vorbeam mult despre tot felul de lucruri, iar Maria mă asculta cu gândul aiurea, răspunzând rar și monosilabic. Când o cunoscusem era foarte vie, vorbea repede și
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
fură în prostie ca și cum România ar fi în primejdie să dispară de pe harta lumii. Fostul președinte Constantinescu declara, spre sfîrșitul mandatului său, că a rezolvat problema marii corupții și că ceea ce urmează ar fi luarea la puricat a corupției mai mici. Dar tot dl. Constantinescu a scăpat faimoasa replică prin care admitea că a pierdut partida cu foștii securiști și cu foștii activiști de partid. Un fel de a recunoaște că s-a înșelat și asupra rezolvării problemei marii corupții. Vine
Corupția și adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14506_a_15831]
-
Blaga povestește, cu mult firesc, tot felul de întîmplări legate de marele poet. Pentru biografii lui Blaga, aceste mărturii au o valoare considerabilă. Desigur, cu condiția să nu creadă că dincolo de "marea" istorie nu e nimic: o biografie ține de "mica" istorie într-o măsură cel puțin egală. În aceeași publicație clujeană, dl Eugen Pavel face lista traducerilor Bibliei (sau a unor părți din ea) în românește. În totul, 55 de titluri, cuprinse între secolele XVI și XX. Doar că Psaltirea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14533_a_15858]
-
era cunoscut: Pierre Jourde. Titlul culegerii: La Littérature sans estomac. Adică, lipsită de îndrăzneală. Articolele se referă la cîteva zeci de cărți (în majoritatea lor romane) care au cunoscut un succes de public sau de critică mai mare sau mai mic în ultimul deceniu. E vorba de "literatură adevărată", precizează Pierre Jourde, nu de literatură de consum. Și, în orice caz, de o "literatură la modă". Interesul acestor analize constă în a oferi, nu un tablou al literaturii franceze recente, dar
Idei franceze by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14534_a_15859]
-
criticii afirmă că debutul literar a fost În 1996 cu volumul Zidire În cer. Deși până la apariția volumului am colaborat/publicat grupaje În diverse reviste. Primele poezii au fost publicate În revista liceului și aici aș dori să fac o mică paranteză, aducând pe această cale mulțumiri primei mele profesoare de literatură - Dna prof. Elena Rânceanu. Dumneaei mi-a deschis acest minunat univers al cărților și dragostea pentru ele. „Nemuritorii” - Ce a Însemnat revista Nemuritorii pentru tine? - Revista Nemuritorii a fost
De vorbă cu poeta Viorela Codreanu Tiron. In: Editura Destine Literare by Octavian D. Curpaș () [Corola-journal/Journalistic/81_a_342]
-
alunecoase la nivelul epitropiilor literare, premiile pot fi acordate aiurea, dar provincialismul resentimentar (pentru că poate exista și unul mai finuț și mai fertil), e de prost gust. Oricum, e valabilă definiția pe care și-o aplică autorul însuși: "noul ego, micul monstru care am devenit, pachetul de complexe și isterii scos la înaintare, pentru ce, pentru victorii mici, eșecuri suportabile, finalmente o realitate lejeră funcționând pe principiul perfuziei." Prozele vechi și noi De această dată "beneficiem" de alt gen de proză
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]