1,364 matches
-
trăiesc”. (Rugăciunea unui dac). Jurnalistul respectiv invocă versurile Domniei voastre din Împărat și proletar: „Religia - o frază de dânșii inventată/ Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug...”, precum și o scrisoare pe care ați adresat-o cândva Veronicăi Micle, în care ați fi lăsat să se înțeleagă faptul că nu credeți în viața de după moarte. Vai! Tot mai gândești la anii când visam în academii/ Ascultând pe vechii dascăli cârpocind la haina vremii. (Scrisoarea II). Să reciteze versuri de-
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
atât de tainic...) Când privesc zilele de-aur a scripturilor române/ Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine. (Epigonii). Iertați-mă dacă sunt cam indiscret, dar totuși, ne puteți destăinui ce sentimente mai nutriți față de Veronica Micle? Lumina stinsului amor/ Ne urmărește încă. (La steaua). Mda. Să trecem la lucruri mai serioase. Cum îi caracterizați pe politicienii noștri? Oameni care au comis crime grave rămân somități, se plimbă pe stradă, ocupă funcțiuni înalte, în loc de a-și petrece
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
Ionescu - Bucovu Prezentare de Liliana-Corina Glogojeanu-Boia La prima lansare a romanului la București, Eugen Popescu-Directorul agenției Romanian Global News - a spus câteva fraze care mi-au rămas întipărite în suflet: “A scrie un roman despre dragostea lui Eminescu cu Veronica Micle este o adevărată aventură. Mai întâi, că despre Eminescu s-a scris enorm și al doilea, critica literară este foarte exigentă cu asemenea opere. Doar doi mari scriitori s-au aventurat într-o asemenea întreprindere. Este vorba de Lovinescu cu
MARTIRII LUI EROS-PREZENTARE DE LILIANA-CORINA GLOGOJANU-BOIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373382_a_374711]
-
vezi rândurile finale ale romanului redate mai sus. El intră în sufletul personajelor, pătrunde în tainele lor și redă povestea lor cu sensibilitate și cu un lirism de excepție. În același timp, autorul are meritul de-a reabilita persoana Veronicăi Micle, care, cu contribuția substanțială a lui Maiorescu, a fost descrisă ca o femeie frivolă și cu un caracter contradictoriu. În antiteză cu aceste aspecte, în roman Veronica apare ca o femeie echilibrată, care și-a respectat soțul, dar care și-
MARTIRII LUI EROS-PREZENTARE DE LILIANA-CORINA GLOGOJANU-BOIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373382_a_374711]
-
acestor doi martiri ai lui Eros, durerea, suferința și lupta lor cu răuvoitorii din societate, pentru a rămâne pe veci împreună. Legăturile dintre ei durează până la moartea ambilor poeți, căci la aproape 50 de zile de la moartea lui Eminescu, Veronica Micle se stinge și ea din viață, otrăvindu-se. Cu o documentare minuțioasă și bazată pe fapte reale, romanul „Martirii lui Eros - Eminescu și Veronica” reușește să impresioneze adânc cititorul și se înscrie cu cinste în galeria marilor lucrări literare dedicate
MARTIRII LUI EROS-PREZENTARE DE LILIANA-CORINA GLOGOJANU-BOIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373382_a_374711]
-
noastre. Situații similare au existat și în alte biserici românești din Transilvania. Drapelul tricolor românesc din orașul Cluj, înainte de anul 1918 a fost păstrat cu sfințenie în Biserica Ortodoxă Română. În această biserică s-a celebrat căsătoria Anei Câmpean - Veronica Micle - cu profesorul Ștefan Micle din comuna Feleac, care a făcut parte din oastea lui Avram Iancu. Drapelul de luptă este simbolul devotamentului, credinței, ordinii și disciplinei pe care o reprezintă oastea. Drapelul este întotdeauna trecutul, prezentul și viitorul țării, întreaga
26 IUNIE – DRAPELUL NAŢIONAL NE ADUCE AMINTE CĂ AVEM O ŢARĂ DE APĂRAT de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371069_a_372398]
-
existat și în alte biserici românești din Transilvania. Drapelul tricolor românesc din orașul Cluj, înainte de anul 1918 a fost păstrat cu sfințenie în Biserica Ortodoxă Română. În această biserică s-a celebrat căsătoria Anei Câmpean - Veronica Micle - cu profesorul Ștefan Micle din comuna Feleac, care a făcut parte din oastea lui Avram Iancu. Drapelul de luptă este simbolul devotamentului, credinței, ordinii și disciplinei pe care o reprezintă oastea. Drapelul este întotdeauna trecutul, prezentul și viitorul țării, întreaga istorie a României. Într-
26 IUNIE – DRAPELUL NAŢIONAL NE ADUCE AMINTE CĂ AVEM O ŢARĂ DE APĂRAT de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371069_a_372398]
-
strânse coc. Nu, o maturiza acel coc! Îi sta tot mai bine cu părul revărsat peste coapse; aruncă și rochia aceea albă care-i aducea aminte de clipele când o priviseră toți cu ironie și răutate la brațul lui Ștefan Micle. Își luă din geamantan o rochie albastră, de un albastru-deschis, culoarea cerului de vară senin, cea mai dragă rochie a ei, și o trase peste cap, mătăsurile alunecară lin peste pielea ei rozalie. Acum era ca o regină, îi stătea
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
scula dimineața și lua totul de la capăt, proza amară a zilei, cu mâncare, copii, măturat, scuturat, se blestema și-și blestema părinții, bunicii și străbunicii care i-au mai dat viață. Până unde poate ajunge ridicolul! Își aminti că Ștefan Micle trebuie să plece a doua zi și nu cumpărase nimic pentru fetițe, pentru Virginia și Valeria... Oare ce-or fi făcând ele acum? Dorm ca niște îngerași, sărmanele, le lăsase cu maică-sa, plânseseră o zi întreagă să le ia
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
jos ca pe un copil și-o plimbase prin raiul somnului dulce. Se trezise dimineața cu câteva raze jucăușe cu lumina lor orbitoare, care dăduseră năvală prin perdeaua transparentă, jucându-se pe ochii ei somnoroși. -Ce face Veronicuța? - o întrebă Micle care se sculase și-și aranja niște hârtii la masă. -S-a trezit, domnule! - îi răspunse ea veselă. -Înseamnă că-i priește Viena, o văd veselă! -Am dormit ca o pruncă, Ștefane! -Ai găsit pe acel student al lui Pumnul? -Da
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
caute la Universitate! Era haită bătrână în materie de femei, marfa de ieri era de zile mari. -Cine era duduia? - stărui ea cu întrebarea, moartă de curiozitate, că prea era distinsă și frumoasă. -E o doamnă de la Ieși, soția rectorului Micle, venită aici la tratament! - conchise Eminescu, aparent indiferent, ca să nu trezească bănuială. -Și ce voia de la mata? -S-o însoțesc în voiajurile ei prin oraș... Ea nu prea cunoaște orașul... -Și matale - completă mam’zel Greta, entuziasmată - crezi că o asemenea
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
iar are să te-apuce frigurii primăverii și se supără Her doctor! Bătrânul se retrase după ușă și rămase ea, masivă, păzind parcă Porțile Raiului: -Vaiii, domnul Eminescu, scuză-mă, domnule, era să nu vă mai cunosc, mi-a spus doamna Micle ceva de dumneavostră, îi șopti ea încet poetului la ureche, trăgând cu ochiul spre camera Veronicăi, mi-e milă de ea s-o trezesc, sărmana, doarme așa de frumos, mai reveniți dumneavoastră peste un ceas, poate... Era poruncă? „Muma Pădurii
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
și florăreasa îi înmână restul. -Păstreză-l! -Să trăiești, craiule,și să ai parte de dragoste! „Să am parte de dragoste? Ea doarme și eu alerg după flori!” Se întoarse, doamna Lovenbach îl aștepta la poartă: -Dacă știam eu că doamna Micle mă ceartă că nu te-am invitat în casă, te rugam să rămâi de-atunci! Parcă-i scoasă din minți, zicea că trebuia s-o trezesc! Veronica îl aștepta întradevăr supărată, se îmbrăcase în grabă, își pusese pe ea o
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
De fapt Viena e plină de poeți! Și mie-mi place poezia... -L-am rugat să-mi fie călăuză prin oraș! - se formaliză Veronica. Ieri ghiocei, domnule Eminescu, și astăzi garoafe! Să le pun în glastră... -Florile trag la flori, doamna Micle! - zise doamna Lovenbach, cu mai multe înțelesuri. Veronica radia toată de fericire, de bucurie, venea din ea o lumină ce se adăuga la lumina corpului ei, care-o făcea zeitate, înger, Dumnezeu... -Și ce v-ar interesa, doamnă, să vedeți
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
zeitate, înger, Dumnezeu... -Și ce v-ar interesa, doamnă, să vedeți în acest oraș? - întrebă Eminescu, dornic să-i cunoască pasiunile. -Totul, ți-am spus! De la civilizația străzii până la artă... -Domnule Mihai - se amesteca doamna Lovenbach în vorbă - dacă doamnei Micle îi place pictura, s-o duci și la Galeria Lichtenstein... -Cum să nu-mi placă! - sări Veronica. -Și la Kunst-Historiches Muzeum! - continua doamna Lovenbach - avem acolo un Giorgione veritabil -Și-un Tintoretto! - o completă Eminescu. -Da, da, râse doamna Lovenbach, desfăcându
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
Templul lui Tezeu și nu la urmă serile Vienei și muzicile ei, își da cu părerea doamna Lovenbach, mai ales acum primăvara... Off, Doamne, Doamne, de ce nu mai sunt eu la vârsta dumitale, se lamenta ea. Viena e mare, doamna Micle, ani întregi îți trebuie s-o cunoști și după ce-o cunoști, te îndrăgostești de ea și n-o mai părăsești! Au venit la mine prințese rusoaice și poloneze care trăiau acolo la ele pe picior mare, unguroaice focoase cu
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
lui, în bolnavele lui vise... Gândul îi fugi aiurea la Iași și la Putna; anul trecut fusese la Putna la serbarea lui Ștefan cel Sfânt, înainte de asta dăduse pe la prietenul lui, Miron Pompiliu, pe la Iași și plecaseră amândoi pe la rectorul Micle. Atunci Miron îl recomandase rectorului: „Dumnealui e student la Viena, autorul Venerei și Madonei, fostul elev al lui Pumnul!” Acolo văzuse el prima dată acest chip de înger, cânta în hol la pian Bach... „Cine este duduia?” - îl întrebase el
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
cumva halucinații și i-a răspuns stingher: -Sunt încântat, doamnă, uimit chiar, de prezența grațioasei dumneavoastre persoane! I-a luat mâna în mâna lui, o mână rece, de ceară, i-a ridicat-o și i-a sărutat vârful degetelor: -Veronica Micle! - s-a recomandat ea scurt și a zâmbit. Acum bănuiala devenise certitudine, ea era, cea de atunci, cea pe care o cunoștea și o visase de atâtea ori; cea care-i popula gândurile lui în împrejurările grele prin care trecuse
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
se găsiseră în aceste împrejurări fericite. -Scuzați-mi nepolitețea, doamnă, dar nu știu cu ce să încep... Mă aflu sub emoțiile unui miracol... Vă rog să poftiți în cameră! Îi deschise ușa, îi prinse mantoul și-l agăță în cuier. Veronica Micle zâmbi de naivitatea și stângăcia lui, trecu pragul ușii și-i cercetă cu atenție camera, apoi se îndreptă spre el și-i șopti: -Așa mi te închipuiam, un faun singuratic! Voce de catifea, clopoțel de bronz, dulci cuvinte șoptite tremolat
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
despărțire, simți acel fior care-l ai după ce te vizitează ielele, noaptea, prin poiene blestemate din pădure, când le găsești dănțuind despuiate și, căutând să faci dragoste cu ele, îți lasă sufletul nătâng și corpul beteag. -Noapte bună, doamnă Veronica Micle! -Noapte bună, domnule Mihai Eminescu! „Te sărut, pământ al primăverii, noapte a vieții mele care mi-ai adus idolul mult visat... Plouă cu stele, plouă cu lună, plouă cu miros de liliac, plouă cu îngeri... Se aude muzica astrelor în
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
trotuar nu se-auzeau decât pașii lor rari, restul era tăcere. „Dragostea, adevărata dragoste, n-are nevoie de cuvinte, tăcerea spune totul și îmbracă-n veșmintele ei gândurile noastre de bucurie care nu se pot exprima decât așa...” - gândea Veronica Micle, mergând aproape de poet; simțindu-i răsuflarea și bătăile inimii. -La ce vă gândiți, doamna Micle? - sparse Eminescu tăcerea, privind-o drept în ochi și zâmbindu-i cum numai el știa s-o facă. Se lăsase brunul amurgului peste oraș, întunecând
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
are nevoie de cuvinte, tăcerea spune totul și îmbracă-n veșmintele ei gândurile noastre de bucurie care nu se pot exprima decât așa...” - gândea Veronica Micle, mergând aproape de poet; simțindu-i răsuflarea și bătăile inimii. -La ce vă gândiți, doamna Micle? - sparse Eminescu tăcerea, privind-o drept în ochi și zâmbindu-i cum numai el știa s-o facă. Se lăsase brunul amurgului peste oraș, întunecând mătasea zilei cu pânze de doliu, bătute-n argintul lunii, se-auzea acel susur molcom
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
ce simplu a fost totul... Și în această splendidă seară eu nu știu cu ce să încep... Iată la ce mă gândeam... -Cu începutul ca orice poveste, glumi Eminescu, a fost odată ca niciodată o fată care se numea Veronica Micle... -O fată, da! Dar cu probleme... -Problemele se dezleagă...Deși nu sunt chiar așa de grozav la matematică... Poate le dezlegăm împreună... -Să le dezlegăm... -Cine sunteți dumneavoastră, doamna Veronica Micle? - glumi Eminescu. -Sunt o visătoare, vin dintr-un ținut
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
odată ca niciodată o fată care se numea Veronica Micle... -O fată, da! Dar cu probleme... -Problemele se dezleagă...Deși nu sunt chiar așa de grozav la matematică... Poate le dezlegăm împreună... -Să le dezlegăm... -Cine sunteți dumneavoastră, doamna Veronica Micle? - glumi Eminescu. -Sunt o visătoare, vin dintr-un ținut de legendă, Năsăud, am plecat de-acolo la un an în brațe la mama, cu un frățior... Am plecat de frica honvezilor care i-au pricinuit lui tata atâta rău în timpul
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
ori aici, fie singur, fie cu Slavici și cu ceilalți colegi, unde cântaseră, în zile de sărbătoare națională, Deșteaptă-te, române! și unde-și scăldaseră sufletul în apa limpede a românismului. Aici ținuse el s-o aducă și pe Veronica Micle, să-i arate micile minuni ale românior pe pământul bătrânei Europe. În fața lor apăru o mică bisericuță care strălucea la lumina lunii în umbra câtorva bătrâni stejari. Eminescu avea prieten bun un paracliser, tot un român rătăcit prin imperiu, care
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]