17,823 matches
-
scoate banii. Înclin să cred că nu. Deși trecutul vorbește despre prezent: "Curtea lui Ludovic XIV e o închisoare aurită, așa cum e Hollywood-ul de azi, zice regizorul. Trăim într-o lume condusă de bani. Sîntem sclavii ei. Valorile esențiale - demnitatea, mila, dragostea pentru lucrul bine făcut - dispar...". Întrebat, după proiecție, ce impresie i-a făcut filmul, Lionel Jospin (primul prim-ministru în exercițiu al Franței, prezent la festival) a răspuns că nu va uita niciodată secvența în care vin peștii! (după ce
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
și filmul se sfîrșește cu ea căutînd un locșor de cerșit prin orașul-lumină... În fond, de ce această senzație de supărare, în sufletul unui cronicar român? Supărare pe filmul lui Haneke, care nu face decît să prezinte "o situație"? Umilința, rușinea, mila - gîndindu-te că niște români cu simțul demnității extirpat, pentru nu se știe cîte generații, în loc să-și facă harakiri, ca Vatel, cerșesc la Paris? Supărare pe o realitate? (doi festivaliști parizieni mi-au confirmat că "la Paris e plin de cerșetori
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
cultura Coca-Cola", "californizare", "imoralismul Occidentului" și alte bazaconii m-au determinat, de altfel, să părăsesc amfiteatrul mult înainte ca dl. Barbăneagră să fi atins apogeul elucubrațiilor sale de extremă dreaptă. Iată, însă, că domnia sa continuă - de la Paris! -, să plângă de mila țărișoarei, inventând fapte infame și crime la fel de credibile ca și teoriile sale despre "sacru". Cred, chiar și acum, când fragmentele din jurnalul lui Cristian Bădiliță au fost renegate de către însuși autorul lor, că am făcut bine citându-le. A ignora
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
în moalele capului. Mai auzi ca prin vis cum cel care-l lovise în cap doborându-l, îi spuse celuilalt. Vezi dacă a fost singur. Și totul se cufundă în tăcere. * * * Din bucătăria părintelui, mirosul slăninei prăjite se răspândea fără milă în curte. Câțiva copii vagabonzi înfometați se uitau printre ostrețele gardului. Muștele bâzâiau neîncetat sâcâindu-i. Alungate lăsau locul vacant altora. Așezat la masă părintele muia cu zgârcenie o felie de pâine neagră în grăsimea puțină din fundul tigăii. Câteva
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
scrisoare. Dacă au fost cheltuiți pe un album, unde e albumul? Dacă au fost cheltuiți altfel, unde sînt actele care atestă că au fost cheltuiți? Au fost donați? Trebuie să existe o hîrtie pentru asta. Au fost băgați în cutia milei la Notre Dame? Să zicem că e posibil, dar tot ar fi fost nevoie de o chitanță și pentru așa ceva, din cauza mărimii sumei. În această afacere nu mai e vorba de fire roșii, de relații bilaterale mai mult sau mai
Afacerea albumului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17100_a_18425]
-
Marginile de șosele transformate în măcelării sunt imaginea cea mai șocantă pe care am văzut-o de ani de zile. Nici poliția, nici inspectorii sanitari n-au putut stăvili năvala cetățeanului spre locurile în care inocenții miei erau omorâți fără milă și beliți cu bestialitate, pentru a lua, ecorșați, drumul portbagajelor de "Dacii" și al frigiderelor de bloc. Culmea e că cei mai vocali, cei mai agresivi în disputele cu organele de ordine erau cumpărătorii. Dacă ciobanii-măcelari se mulțumeau să spună
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
sacrificiu" nu-și pune problema originii lor. "Fatalitate!" E tot ce poți citi pe chipurile lor prostesc-resemnate. Nimeni nu face legătura între nenorocirile din ultima vreme și centralismul înfiorător de stat. Oamenii care acum stau cu mâna întinsă, ajunși la mila publică, sunt aceiași care în urmă cu patru, cu opt sau cu zece ani ridicau pumnul la ideea de privatizare. Poluarea criminală a marilor combinate a devenit posibilă pentru că nefericiții de azi sunt "bărbații" care au blocat, de fiecare dată
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
bătuse un telex: O franceză leșină în pragul Chinei! ziaristul era și el de față, - dar nu se mai putea face nimic. Ce chestie! Era ca-n Virgilius, în Eneida: ce nu făcuseră la asediul Troiei mii de corăbii, non mile carinae,... ei, iată că făcuse vicleșugul unui grec, numai că nu era vorba de calul troian, ci doar de imaginația călătorului... Yvette mă felicitase. Spusese că aș avea, probabil, daruri magice... Și așa trecusem Golden Gate, alături de ea, care conducea
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
Ruxandra Cesereanu Cunoaștem cu toții nucleul epic care urmează: un om stă și roade oase, plîngîndu-și de milă. Dar atunci cînd le aruncă, în urma sa un alt om roade oasele deja roase. Morala previzibilă este una care s-a încetățenit de mulți ani în România: se poate și mai rău. Nu trebuie să-l identific neapărat pe scriitorul
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
scriitor o ignoră: "De un perete al halei, un om cu mintea ușoară, surîs tîmp. În jur cîteva pînze. Grosolan înrămate. Un Crist scheletic și slut, compoziție fără noimă. Atît de veridică, o stîngăcie magnifică. Atras de urîțenia-i revoltătoare. O milă adîncă mi-a înăbușit convingerile estetice. Drama cabotinului flămînd mă orbise." (pag. 32) David Dorian, Jurnal iluzoriu, Prefață de Cornel Moraru, Ed. Eminescu, București, 1999.
Jurnal iluzoriu by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17123_a_18448]
-
SUA, comuniștii l-au prigonit. A fost ultimul președinte al Academiei Române de după război. Dar, la reînființarea Academiei, în 1948, nu s-a mai regăsit printre membrii săi și, apoi, dat afară din casă (pierzîndu-și și imensa bibliotecă), a trăit din mila foștilor săi studenți, o vreme în casa fostului său student Marinescu, director al Liceului Matei Basarab. De-abia, după moarte, văduva sa a primit o pensie de merit. Dar din Școala sa monografică rămăsese nu numai o amintire, ci și
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
cum mi s-a revelat// că lumea aceasta/ poate fi iubită/ așa cum este/ Doamne dă-ne// atîta minte cît să înțelegem/ și suflet atîta cît să simțim/ bucuria de a fi/ în creație și în creatură? (Să spun). Dragostea și mila pentru toate cele ce sînt parafează o sensibilitate a cărei limită e metaverbală: "Mi-aș vrea o lume/ ca într-un tablou cu/ Sfîntul Francisc de Asissi/ culorile să aibă strălucire// de smalț sub cerul azuriu/ plante și animale/ prietenoase
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
la natură, descoperitorul și revelatorul în literatură a vieții interioare a individului, a instinctului și intuiției opuse dictatelor unei rațiuni sterilizante, era un mitoman vanitos dotat cu un ego supradilatat, suferind de o devastatoare manie a persecuției și dominat de mila de sine, un ins care "iubind umanitatea în general, avea o puternică propensiune către răfuiala cu majoritatea ființelor umane luate în parte"; delicatul Shelley, moralist, estet și socialist avant la lettre, "cel mai politic dintre toți poeții englezi", era ca
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
și întrebări pentru că, în aceste condiții, omul nu este responsabil de nimic, nici pentru faptele cu urmări grave și condamnabile, și la urma urmelor, nici pentru soarta sa pe care nu o poate controla. "Ca atare, el nu ar stîrni mila, ci mai curînd groaza, care nu ține de tragic, ci de grotesc" - conchide Ileana Mălăncioiu. Multe observații în ceea ce înseamnă prezența Antigonei sau a lui Hamlet mi se par a fi surse de inspirație, căi luminate și nebătute, întru receptarea
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
Comisia pentru revizuirea pensiilor. Și i se suspendă pensia: "Asfel, începînd de astăzi, perioada de mizerie este deschisă pentru mine. Dacă tradiția europeană nu va triumfa contra nebuniei comuniste voi sfîrși ca un cerșetor". Așa a și sfîrșit-o, adăpostit, din milă, de d-na Aslan, la Institutul de Geriatrie, unde îl mai vizitau foștii lui studenți și, apoi, colegi, M. Ralea și T. Vianu, care îi lăsau, la plecare, și bani. Ralea voise să mă ia cu sine, la una dintre
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
și-a văzut tacticos de cumpărăturile la piață, sub privirile mioape ale polițiștilor și judecătorilor! în toată această învălmășeală, doar Miron Cozma s-a ales cu optsprezece ani de pușcărie - prea mulți, susțin unii, prea puțini, zic alții. Nu de mila ortacului plânge lumea. închisoarea aurită în care (încă) se află, sumele colosale ce-i stau la dispoziție, regimul de privilegiat absolut (între altele, Miron al nostru a fost și ginerică, iar despre vizitele focoasei sale soții folclorul carceral produce nemuritoare
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
întrec în semnificație cele mai cumplite scene de luptă. Oricum, îndată după război, soldații sovietici, în orele lor libere, se strângeau la Orologiu, aclamându-l în rusește ori de câte ori anunța solemn ora. Azi, regimul lor dispărând, parcă ți se și face milă de ei... Niște primitivi, niște copii ai Mumei Natura, confruntați cu una din invențiile continentului celui mai înaintat și pe care, ei, totuși, voiau să-l facă să intre în paradisul bolșevic, unde, notați! nici nu există, de fapt, ceasuri
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
prin ce trece și tu, în final, după ce ai văzut filmul, spui că "sînt înjurături"?! Nu discut acum de cinema și de nu știu ce "DOGMĂ" despre care să zicem că nu ai auzit - nu contează. În loc să te înduioșeze, să te cuprindă mila pentru omul ăsta care ai putea fi tu, care ar putea fi fratele tău.... Omului i se întîmplă un lucru cumplit și tu ce spui? Că sînt înjurături în film?! Păi nu iubești oamenii, înseamnă. Ca mîine murim cu toții și
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
Și apoi - tocmai pe linia lui idealist-augustiniană -, creștinismul a dus la descoperirea spiritului, la accentuarea unei lumi a subiectului față de obiectivismul antic; în timp ce aici spiritul lipsește". Relația românească cu lumea, continuă Noica, nu e bizuită pe bunătatea rațională, ci pe milă. Această milă e doar "faptă a exilatului", adică o stare umorală puțin semnificativă. În contrast cu "binele apusenilor", care impune lumii "spiritul, conștiința morală, imperativul", ea ar rămîne fără consecințe care să-i depășească efemerul, s-o integreze într-o conștiință articulată
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
tocmai pe linia lui idealist-augustiniană -, creștinismul a dus la descoperirea spiritului, la accentuarea unei lumi a subiectului față de obiectivismul antic; în timp ce aici spiritul lipsește". Relația românească cu lumea, continuă Noica, nu e bizuită pe bunătatea rațională, ci pe milă. Această milă e doar "faptă a exilatului", adică o stare umorală puțin semnificativă. În contrast cu "binele apusenilor", care impune lumii "spiritul, conștiința morală, imperativul", ea ar rămîne fără consecințe care să-i depășească efemerul, s-o integreze într-o conștiință articulată: "Pe linia
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
e doar "faptă a exilatului", adică o stare umorală puțin semnificativă. În contrast cu "binele apusenilor", care impune lumii "spiritul, conștiința morală, imperativul", ea ar rămîne fără consecințe care să-i depășească efemerul, s-o integreze într-o conștiință articulată: "Pe linia milei (creștinismul), va putea regăsi acțiunea, dar nu actul moral, și cu atît mai puțin spiritul din care decurge acesta". Constantin Noica - Pagini despre sufletul românesc, Ed. Humanitas, București, 1991, 112 pag.
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
adulația pentru Stalin și deruta care a urmat după moartea lui. Din cauza "acutelor" luate de Dan Condurache, un soi de interpretare falsă se citește și în jocul lui Mihai Dinvale, ce pare uneori deranjat de anumite exagerări, străinul hărțuit fără milă. Apariția lui Eugen Cristian Motriuc este construită la prima mînă, pe acel registru unde actorul nu prea creează, ci răspunde eficient la comenzi. Unii s-au pliat pe propunerea regizorului, alții parțial sau deloc. Deși construcția lui Goga este solidă
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
societate măcar cu un volum de versuri, dacă nu cu miezoase proze. Tirajele de câte 180.000 de exemplare, pe care sigur le hotăra bardul en titre al lui Ceaușescu, precum tot personal și le distribuia, stârnesc în zilele noastre mila la adresa unui mic trecut. Cum însă omul este, de la izgonriea din Paradis, un mare nemulțumit, un neliniștit și un îngrijorat, mereu în căutarea de ceea ce nu i se cuvine - adică de mai bine - ne poticnim de cete de iritați pe
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
de modernizare a impus trecerea de la estetică la dominanța mass-media și a comunicării. Timp ultrarapid de înjumătățire. De la căutarea duratei, prin asigurarea propriei istorii, s-a trecut, prin noua cultură a divertismentului, la goana după actual, care îmbătrînește totul fără milă, devenind o estetică a înregistrării seismografice de schimbări sociale. Asemenea judecăți ar putea fi numite "infatuare europeană incorectă politic". Sigur că nu tot ce e frumos e neapărat și bun, că amatorii de fleacuri pot fi moral superiori marilor cunoscători
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
dacă fiul de împărat - al celuilalt, de Verde - care silabisea zi și noapte o carte groasă, cu degetul rând cu rând, și care se chema... stai! Cum îi zicea?... A, da. Comedia umană, cică, soro, ca la teatru. Topită de milă, Rița se lăsă pe obrazul ars de soare al bietei fete, sbârnâi la ureche, îi țipă: Cerule iubite, fă să se mărite! Da' fata, nimic, lemn. Rița, mai sentimentală, luă pe cont propriu acțiunea. Ea se interesă în toate părțile
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]