888 matches
-
politic și polițienesc al sovieticilor care le-au permis să controleze principalele dispozitive ale statului - poliție, armată, justiție - și să pună în practică dubla tactică a „calului troian” și a „salamului”. Prima constă în a infiltra masiv, grație unor „submarine” - militanți comuniști camuflați -, partidele adverse pentru a le diviza și slăbi, și aparatul de stat pentru a-l controla. Cea de-a doua tactică, teoretizată de liderul PC ungar Rakosi, constă în a „secționa, zi după zi, felie cu felie, reacțiunea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
repunerea în cauză a sistemului politic și strategic moștenit de la Stalin în democrațiile populare. în Occident, șocul este brutal pentru numeroși intelectuali atrași de comunism, care își dau demisia mai mult sau mai puțin zgomotos din PC, dar aparatul și militanții de bază sunt puțin afectați. PCF rămâne unul dintre partidele cele mai staliniste și, de altfel, nici nu recunoaște existența „raportului atribuit tovarășului Hrușciov”. și va trebui să se aștepte căderea „grupului antipartinic - Molotov, Kaganovici -, în 1957, pentru a-l
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cele din Franța: în 1927, Siguranța arestează o întreagă rețea sovietică condusă de Jean Cremet, secretar general adjunct al PCF*, obligat să fugă în URSS; în 1932, ea arestează din oarecare „Fantomas”, agent sovietic din fruntea „Rabcors” - o rețea de militanți ai PCF din uzinele de armament. Puțin câte puțin, PC încep să fie ținute la distanță de aceste activități, dar rămân excelente rezervoare pentru recrutare. Astfel, Henri Robinson, membru fondator al ICJ, responsabil cu organele clandestine ale IC, devine șeful
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unul din centrele cele mai importante ale emigrației din Europa Centrală și Răsăriteană, și reușește să stabilească o continuitate între generațiile poloneze: comuniști „revizioniști” din 1956, exilații după martie 1968, disidenți* ai KOR și din alte grupări democratice, în sfârșit militanți ai Solidarność* împiedicați să se întoarcă în Polonia după decembrie 1981. Filmul [Est] Vest al regizorului Rîgis Wargnier (1998) ilustrează un alt fenomen, acela al repatrierilor voluntare care se transformă în exil. Astfel, supuși unei intense propagande, mii de armeni
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
zi ce trece ca reprezentând tot mai mult o forță organizată, solidă, disciplinată și eficace. După apărarea încununată cu succes a Madridului, de la sfârșitul lunii iulie până la jumătatea lunii noiembrie 1936, PCE se întărește rapid, trecând de la câteva mii de militanți la aproape 300.000 la sfârșitul anului 1938. Această nouă forță reușește să impună, pe 4 noiembrie, și comuniști în guvernul Frontului Popular prezidat de socialistul Francisco Largo Caballero - primul exemplu de participare comunistă la un guvern „burghez” - și de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
secțiilor naționale -, precum și cu circulația clandestină a agenților și a documentelor confidențiale. Mai există și departamentele agit-prop*, al informației și statisticii, al presei. Unul dintre cele mai importante este Departamentul Cadrelor care, începând din 1932, constituie dosare personale ale principalilor militanți ai fiecărui PC, în vederea gestionării personalului politic atât în ce privește promovările, cât și excluderile și epurările. începând din 1935, NKVD controlează din ce în ce mai îndeaproape IC, secretarul Comitetului Executiv Piatnițki fiind înlocuit cu Trilisser („Moskvin”), înalt responsabil al NKVD. Chiar de la începuturi, direcția
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
maquis în armată și să-i dezarmeze pe ceilalți rezistenți. Or, dacă amenințările PCF au rămas doar verbale, PC Belgian trece la fapte: pe 16 noiembrie 1944, miniștrii comuniști demisionează și, printr-o puternică agitație la care iau parte și militanți înarmați, se încearcă obținerea demiterii guvernului Pierlot. Dar armatele aliate reacționează ferm, PC e obligat să bată în retragere și se trezește marginalizat. în Grecia, și în mod deosebit la Atena, luptătorii comuniști din Rezistență se confruntă cu forțele guvernamentale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
campanie de rectificare care va unifica din punct de vedere ideologic partidul sub conducerea sa exclusivă. începută în 1942, aceasta se transformă într-o epurare ucigașă. Mao și Liu Shaoqi reușesc astfel să adune în jurul lor un mic nucleu de militanți devotați, să distrugă tabăra „dogmaticilor” și să-i pună sub observație pe toți „centriștii”, de la Zhou Enlai la Peng Dehuai sau Chen Yi. Acum concluzia poate fi proclamată sus și tare: cel de-al VII-lea Congres al PCC, din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Portugalia, în Spania, în Italia, grupurile maoiste practică terorismul* și-și pun problema trecerii la lupta armată. Moartea lui Mao, în 1976, provoacă în Europa o prăbușire uimitor de rapidă a maoismului care este criticat și apoi abandonat, numeroși militanți căutând noi moduri de organizare politică - Grünen, în Germania, Verzii în Franța. Maoiștii sunt în prezent foarte puțin numeroși: GRAPO în Spania, Lotta Continua în Italis, TKP/ML în Turcia. în Asia*, impactul maoismului este mai important. Khmerii roșii* se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
opune deciziilor venite de la treapta superioară, este preluată sau dizolvată. Celulele trebuie să reprezinte baza partidului, sporirea sau diminuarea lor stând mărturie pentru vitalitatea acestuia. Tipurile de aderenți variază de la perioadă la perioadă. Proveniți din mranița socialistă și apoi sindicală, militanții anilor 1920 formează un aliaj compozit; dar, din pricina bolșevizării, organizarea și modurile de recrutare se schimbă. Mediul prim și privilegiat rămâne lumea muncitorească: muncitorii din marile întreprinderi - metalurgiștii, minerii - și cei din transporturi - feroviarii, docherii. Al doilea este lumea serviciilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din Arcueil, sub controlul unui cominternist, Fritz Glaubauf, și a trei profesori legați de aparatul IC: Georges Cogniot, Jean Bruhat și Étienne Fajon. școlile centrale și, într-un mod mai extins, sistemul școlar comunist permit formarea mai multor generații de militanți până la sfârșitul anilor 1980 după modelul întemeiat de Alfred Kurella, acest responsabil al IC însărcinat în 1924 să creeze și să supervizeze prima școală centrală a PCF. Alegerea responsabililor și promovarea lor în partid sunt determinate tot de politica de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
referă la viața privată, anturajul familial, legăturile politice, trecutul militant, lecturile, acțiunile sale. La PCF, primele chestionare datează din 1924 și nu conțin decât 12 întrebări. începând din 1930, ajung la 34, iar Comisia de Cadre care colectează biografiile principalilor militanți - mai multe mii - repartizează responsabilitățile în funcție de răspunsuri. în 1933, numărul de întrebări trece la 74, împărțite în 5 categorii: origini sociale și familiale, itinerar în partid, educație școlară, participare la organizațiile de masă și represiune. Biografiile, examinate de responsabilul cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
târziu, ci un partid al așa-numitei, după cum spune Hannah Arendt, „plebe”: un partid de declasați proveniți din medii diverse. Conducerea și cadrele sale sunt formate din intelectuali, burghezi și artistocrați rupți de propria lor clasă - Lenin, Dzerjinski, Troțki* -, din militanți de origine populară și muncitorească ce nu mai aveau de multă vreme nici o legătură cu munca - așa ca Stalin* -, ba chiar din aventurieri. Nou-veniții, care alcătuiesc marile batalioane, sunt, în majoritatea lor, țărani - mujici -, fie angajați de curând în uzinele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din soldați revoltați sau din dezertori și civili înarmați. începând chiar din iunie 1917, Lenin se bazează pe această forță ca să ajungă la putere și-i pune în frunte un Comitet revoluționar militar condus de Troțki. Desigur, mulți dintre vechii militanți sau neofiții bolșevici sunt încă impregnați de idealul unei societăți drepte și egalitare și dau dovadă de generozitate, dezinteres și simț al sacrificiului. Dar fermenții totalitarismului* dospesc deja în această masă: extremismul ideologiei, exaltarea fidelității față de conducător și partidul său
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
consecințe. Pe de o parte, partidul devine un aparat administrativ care generează o gigantică birocrație* ce are în frunte nomenclatura. PCUS numără 600000 membri încă din 1920 și mai mult de un milion în 1926. Aceștia își schimbă statutul de militanți cu acela de aparatcici și abandonează etica dezinteresului pentru aceea a noii elite privilegiate și atotputernice, dar care datorează supunere absolută față de partid. Pe de altă parte, sub presiunea circumstanțelor care favorizează predispoziția totalitară a leninismului*, partidul devine monolitic încă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
IC, mai ales Eugen Fried, transformă partidul într-o sectă cu mai puțin de 30000 membri care, în 1932, nu obține decât 8,4% din voturi la alegerile legislative și 10 deputați. Totuși, PCF dispune de o organizație structurată, de militanți zeloși, de cadre alese și de un grup conducător* omogen; prin organizațiile sale de masă*, printre care CGTU, el influențează fracțiunile muncitorești și izbutește să mobilizeze intelectuali de renume, precum Romain Rolland, în lupta pentru pace*. Frontul Popular Criza economică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
violență, ca în timpul manifestației împotriva venirii la Paris a generalului Ridgway în mai 1952. PCF o ia pe calea unei retrageri sectare care se traduce printr-un net recul al efectivelor sale și o „a doua glaciațiune stalinistă”. Expuși represiunii, militanții strâng rândurile în jurul partidului și al URSS, practicând un dezlănțuit cult al personalității cu prilejul celei de-a 70-a aniversări a lui Stalin în 1949 sau a celei de-a 50-a aniversări a lui Thorez în 1950. Periodic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de-al doilea le aprobă. Legile excepționale din noiembrie 1926, care duc la fascizarea regimului, decimează rândurile comuniștilor: Gramsci este arestat și condamnat la douăzeci de ani de închisoare. PCI trăiește atunci în clandestinitate, dispersat între Italia, Franța și URSS*. Militanții săi, reprimați și infiltrați de polițiști, se străduiesc să urmeze schimbătoarele orientări ale IC, în vreme ce conducătorii se luptă între ei. în exil, Togliatti i se raliază lui Stalin* și devine în 1929 șeful partidului și un conducător important al IC
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
între ei. în exil, Togliatti i se raliază lui Stalin* și devine în 1929 șeful partidului și un conducător important al IC. Dezvoltă mai ales linia „clasă contra clasă”, cu a sa denunțare a socialiștilor - „social-fascismul” - care-i tulbură pe militanții ce se confruntă, în plus, cu o dură represiune fascistă. Numeroase epurări* duc la excluderea opozanților succesivi, ca Alfonso Leonetti, Pietro Tresso, Paolo Ravazzoti sau Angelo Tasca și Ignazio Silone. Din închisoare, Gramsci își exprimă opiniile divergente, dar moare în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Togliatti încearcă, în ale sale Lecții despre fascism, să analizeze motivele succesului regimului fascist. PCI este activ în emigrația italiană, mai ales în Franța și în timpul războiului din Spania*, în care Togliatti - sub pseudonimul Ercoli - reprezintă IC și în care militanții săi luptă în Brigăzile internaționale. El încearcă să acționeze și în Italia până în rândurile organizațiilor fasciste în care și-a infiltrat militanții din 1929, neezitând ca, în 1936, să apeleze la „frații în cămașă neagră”. Deși foarte stalinist, PCI nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Franța și în timpul războiului din Spania*, în care Togliatti - sub pseudonimul Ercoli - reprezintă IC și în care militanții săi luptă în Brigăzile internaționale. El încearcă să acționeze și în Italia până în rândurile organizațiilor fasciste în care și-a infiltrat militanții din 1929, neezitând ca, în 1936, să apeleze la „frații în cămașă neagră”. Deși foarte stalinist, PCI nu este ferit de represiunea lui Stalin. Mulți dintre militanții săi refugiați în URSS sunt victime ale epurărilor, iar Comitetul Central îi este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acționeze și în Italia până în rândurile organizațiilor fasciste în care și-a infiltrat militanții din 1929, neezitând ca, în 1936, să apeleze la „frații în cămașă neagră”. Deși foarte stalinist, PCI nu este ferit de represiunea lui Stalin. Mulți dintre militanții săi refugiați în URSS sunt victime ale epurărilor, iar Comitetul Central îi este desființat în 1938, ceea ce-i permite IC să-și aleagă niște conducători încă și mai fideli. PCI este atunci o organizație foarte slăbită și din ce în ce mai izolată, când
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și mai fideli. PCI este atunci o organizație foarte slăbită și din ce în ce mai izolată, când, în 1939, conducătorii săi - cu excepția a două voci discordante, printre care cea a lui Umberto Terracini - aprobă pactul germano-sovietic*. Partidul scade atunci la câteva mii de militanți, în Italia, dar și în exil în Franța sau în URSS, unde Togliatti se refugiază în mai 1940. Lupta antifascistă și întoarcerea în legalitate în iunie 1941, invadarea URSS de către Germania modifică total situația. PCI iese din marginalitate și, încă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
întoarcerea în legalitate în iunie 1941, invadarea URSS de către Germania modifică total situația. PCI iese din marginalitate și, încă din toamnă, relansează unitatea antifascismului*. în martie 1943, susține marile greve din orașele din nord. După destituirea lui Mussolini în iulie, militanții închiși sunt eliberați și, în toamnă, dezlănțuie în mod decisiv lupta armată împotriva ocupantului nazist și a fasciștilor Republicii de la Salò. Conducerea comunistă vrea să răstoarne neîntârziat monarhia și guvernul mareșalului Badoglio, susținut de aliați. Dar, sosit de la Moscova, Togliatti
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acordă prioritate continuării războiului împotriva Germaniei și recunoașterii guvernării de uniune națională a generalului Badoglio care, în aprilie, acceptă doi miniștri și doi subsecretari comuniști. în 1945, PCI profită de impactul Rezistenței*, de eficacitatea și devotamentul de care dau dovadă militanții săi, de politica responsabilă și hotărâtă care vizează să-i impună hegemonia și, în fine, de prestigiul URSS: la sfârșitul anului, numără aproape 1800000 membri. PCI participă la toate guvernările până în 1947, fără ca totuși să poată promulga vreo reformă semnificativă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]