908 matches
-
or, nu poți fi dezinteresat față de propria persoană: asumarea propriului destin este un fapt ce aparține existenței, iar teoretizarea acesteia aparține ontologicului; doar asumarea destinului celuilalt aparține trăirii morale, iar teoretizarea acesteia aparține eticului. Și, iată, se justifică atitudinea omului milos care este recunoscător celui ce-i primește oferta; pentru că fără el n-ar putea să existe, să se afirme ca ființă morală. Această ireversibilitate a deschiderii către celălalt este o trăsătură constituantă a ființei umane care nu mai trăiește Între
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de tineri venite pe aceste meleaguri în urma deciziei celor patru comandanți importanți ai armatei române... n. Solești În acest sat au murit 8 ostași români aflați, probabil, în trecere cu regimentele lor, spre locațiile stabilite de mai-marii de atunci. Săteni miloși i-au luat în casele lor contribuind, astfel, în mod inconștient, la răspândirea grozavelor molime de atunci. Patru militari erau din Regimentul 4 Artilerie Grea București, unul din Compania 2 de Subzistență iar celorlalți doi (aflați, cu siguranță, aproape de moarte
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
spuneau și-l loveau cu bâtele. Bătut și Înfometat, după vreo trei zile, bietul câine a luat calea codrului și dus a fost. Trecând peste câteva dealuri, a ajuns În cele din urmă aici printre blocurile locuite de pensionari. Cei miloși Îi aruncă așa câte o ciozvârtă. După ce o mănâncă se așează iar pe câte un răzor și Își linge rănile. Urmele ciomegelor mai că se vindecaseră. Trecând pe acolo, știam că la un bar cu terasă se găsește suc de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Asemeni cuvinte mă tulbură 520 La ochi sunt eu bolnavă, și lumea-nbolnăvesc? 525 Da, zise baba. Curge din ochii tăi otravă Și nu cunoști, măicuță, puterea ei grozavă. Sărmanul om tînjește, puterile îl lasă. Și dacă zice iarăși bătrîna cea miloasă 525 Nu vrei să fii cu dînsul puțin mai milostivă, În trei sau patru zile îi rupem de colivă. Vai, Doamne, zic. Se poate? Aș plînge de durere. Dar mie, bietul tînăr ce ajutor îmi cere? El cere zise baba
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
împotriva francezilor n-aveau cum să nu se fi situat pe poziții diametral opuse, dar definindu-le în aceeași măsură. Totuși, pe lângă faptul că, încă pe atunci și în cadrul aceleiași unități, unul ar putea să fi fost crud, iar altul milos etc, fiecare va opta ulterior pentru un comportament propriu, nu numai față de vrăjmașii de odinioară, dar și față de camarazii de arme. Ei nu se raportează identic nici la fosta lor "cauză" și nici la numeroasele împrejurări din comunitatea franceză ori
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
treia oară, adăugând: «să fie Duhul Sfânt!». Iar apoi spunea: «Aleluia, Aleluia, Aleluia». Atunci suna trâmbița și apoi predica, rostind câteva cuvinte spre lauda lui Dumnezeu. După ce termina predica, o saluta pe Sfânta Fecioară cu aceste versuri: «Bucură-te, Marie, miloasă și blândă, etc.» (p. 100-101). Fratele Gerard de Modena 53. Din grupul predicatorilor din acel timp, caracterizat de o mare evlavie, făcea parte și fratele Gerardo din Modena, din Ordinul Fraților Minori: a săvârșit fapte minunate și a făcut multe
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ca măcar oasele să-i fie duse la Roma într-o urnă mică: mort nu va mai fi exilat. Nimeni nu-i interzice acest lucru (sau mai bine zis, nu i-l poate interzice): în ciuda interdicției lui Creon, regele Corintului, miloasa Antigona din Teba nu a ezitat să-și îngroape fratele, pe Polinice, căzut în războiul celor Șapte împotriva Tebei (v. 65-70). Disimulându-și intențiile, Ovidiu o asemăna pe Fabia cu Antigona și, implicit, pe Augustus cu tipul tiranului, Creon. Adevărul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
român care se îndrăgostește de o frumoasă franțuzoaică pe nume Mab (nu trebuie neglijat amănuntul legat de apartenența etnică a protagoniștilor cuplului erotic!), femeie pătimașă și duplicitară din generozitate, hotărâtă să-și facă "datoria" nu doar față de amant, ci și, miloasă fiind, față de un oarecare Jean Vimont, prieten mai vechi, din copilărie. Evident, Andrei nu poate accepta să-și împartă iubita cu altul, chiar dacă individul respectiv n-ar fi decât un neajutorat pentru care Mab pretinde că se jertfește. Încât, după
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sub legea divanului domnesc și asta putea să însemne pierderea capului; dacă îmi dădeam demisia, plecam de bună voie doar de la mitropolie, păstrându-mi rangul duhovnicesc - asta însemna să mă retrag într-o mânăstire oarecare... M-am gândit la felul milos în care s-a purtat vodă cu domniile voastre, vreau să zic cu dumneata și fratele domniei tale, fostul mare stolnic Constantin, și am îndrăznit să cer să-l văd ca să putem vorbi deschis. Nădăjduiam în Dumnezeu și în bunătatea domnitorului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă rog mereu Domnului nostru Iisus Hristos să-mi călăuzească pașii pe drumul cel drept al mântuirii. Ce să însemne oare moartea după ce a fost biruită prin Învierea lui Hristos, decât nădejdea că prin credință și iubire vom merita judecată miloasă. Păcatele însă încearcă mereu sufletele noastre și le depărtează de pacea cea veșnică și doar mărturisirea lor învie în noi dragostea ce i datorăm lui Hristos. De aceea mi-e frică de moarte, ca să nu mă aflu cu păcatele nespuse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o cățea pe care o hrăneau toți, se îngrășase și toată ziua lătra trecând de la o vilă la alta... Heam, heam, heam... Radu Boureanu era foarte grijuliu cu ea, îi dădea oase, o mângâia... Aruncam în ei cu pietroaie... Mirosind miloșii în jurul vilei-cantină, veniseră cu duiumul, flocoși și poltroni, nu fugeau când îi goneam, știau că alții îi protejează. Se uitau urât la mine, ce-ai domnule cu ei?... Că nu iubesc animalele... îmi aminteam animalele... Bisisica... câinii la noi în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să-i curețe, cereau de la ea puțin untdelemn și îi prăjeau... Mâncam toți... Proprietarul, un pitic, vindea ciurele în oraș. Camera lor era lângă a noastră, acolo trăiau și găteau, era cald, aveau o sobă mare, țărănească, spoită cu var. Miloasă, când veni iarna timpurie și geamurile noastre începură să înflorească, aștepta să-i plece bărbatul în oraș și deschidea ușa spre noi măcar să se dezghețe geamurile. Ideile nu vin decât când vor ele. O inerție inexplicabilă a minții le împiedică
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sunt înțeleși și se râde de marii profeți. O să vă spun trei metamorfoze ale spiritului, continua filosoful, cum spiritul devine cămilă, cum cămila devine leu și cum în fine leul devine copil... Și filosoful continua luând în derâdere idolii, preoții, miloșii, virtuoșii, canaliile, înțelepții iluștri, oamenii sublimi, savanții, poeții. O poezie abia frânată, o poezie a gândirii însă, dar și a unei exaltări lucide, curgea ca un torent peste pagini. Era greu să spui că însăși gândirea era și ea aruncată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
armată. I-a scris și i-a promis că o ia. Dar acum, o va aștepta el un an de zile? Se va mai uita la ea? - E bun băiat, faci casă cu el și gospodărie. E bun, respectuos, cuminte, milos, cu drag de Dumnezeu. Lasă-l să se apropie de tine, nu-l fugări, fă ce-ți spune sufletul și să nu-ți pară rău. Nu te uita că nu te așteaptă, că știe el ce are de făcut. I-
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
puse mâna pe braț și continuă: ― Acu a venit aci... pentru cei de colo! Zâmbetul primăresei se schimbă îndată într-o strâmbătură de spaimă, în vreme ce primarul îi făcu semn că Bologa trebuie să vorbească cu generalul. ― E o ființă foarte miloasă nevastă-mea, explică primarul, ca să nu crează locotenentul cine știe ce despre spaima femeii. Mai ales de când a văzut pe bieții oameni cum pleacă la spânzurătoare, cu alai, s-a îmbolnăvit de groază. Noi bărbații suntem mai tari la suflet și răbdăm
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-ndoiră a cerurilor bolți, Iar de atunci prin chaos o muzică de sfere, A cărei haină-i farmec, cuprinsul e durere. O genii, ce cu umbra pământul îl sfințiți Trecând atât de singuri prin secolii robiți, Sunteți ca acei medici miloși și blânzi în viață Ce parcă n-au alt bolnav decât pe cel de față. Oricui sunteți prieteni, dar și oricui îi pare Că numai pentru dânsul ați fost în lumea mare. În orice veac trăirăți neîncetățeniți, Și totuși nici
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să uite și a uitat că la doi pași de ei exista calvarul de ne imaginat al copilașilor-oameni. Nu și-a dat seama de ce una dintre fete îi plăcea mai mult deși erau asemănătoare; poate i s-a părut mai miloasă, poate mai atentă cu el deși erau amândouă blânde și în orice caz îl atrăgeau cu ochii lor care păreau să nu se mai dezlipească de ochii băieților așa încât le-a încântat cu glumele ce i-au trecut prin minte
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
noastre! Nimic... nu mai era între noi! Eram în sfârșit singuri. Însă liniștea nu ne învăluise când a sunat deșteptătorul. Mimi s-a ridicat și a făcut tărăboi inventariind boarfele cu care o învelisem. Ea nu-și dădea seama că miloși, o protejasem de curent, deși în cameră ziceai că te sufoci; era ca la baia comunală unde mă îmbăiam când eram puștan. Mi-a trecut prin minte să-i propun Giuliei un schimb de lenjerii intime, însă îmi cădeau; avea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
toate câte le aveau ori le săvârșeau neobișnuiții străini. Nici măcar nu punea întrebări. O singură dată mai vorbi despre ei cu prietenul său, și atunci îi spuse hotărît: - Aceștia sunt zei, nu oameni cum zici... Tu ești însă un om milos și bun și nu vrei să mă sperii, dar află că nu sunt fricos! Am văzut că zeii tăi nu-mi vor răul și că sunt buni, așa că n-am de ce să mă tem. Bucuros de a cunoaște el însuși
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că nu s-a întâmplat nimic cu fiica ei, nu se putea citi nici mirare, nici spaimă, ci doar o lacrimă cursă pe obraz care fu ștearsă cu vârful degetelor. într ei se așternu tăcearea. Oana, care era o ființă miloasă și care nu suporta lacrimile cuiva, plângea liniștit. La un moment dat doamna Neli se aproprie de ea și mângâind-o pe cap, îi spuse încet: -Liniștește-te copila mea, nu ați făcut nici un rău venind la noi. Numai că bunul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
oameni atunci cînd decide cum să acționeze. Utilizat în acest fel, talentul machiavelic nu se leagă neapărat de viclenie sau minciună; chiar Machiavelli (1965:66) însuși subliniază că uneori, deși numai uneori, ar putea fi în interesul principelui să fie "milos, de încredere, umanitar, nevinovat" și chiar religios, și nu doar să lase impresia falsă că ar avea aceste calități. Un individ care ține cont de posibilele reacții ale celorlalți, atunci cînd se hotărăște cum să acționeze, poate să se decidă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Cărțile care i le dădea învățătorul acasă, îi stârneau fermecate neliniști... unele o tulburau, ca: „Miorița“, ori, dacă nu le înțelegea, devenea palidă de ciudă. Nimeni nu știa ce se petrece cu ea, în acele clipe. Anuca era un copil milos, dar mai ales bună la suflet... nu putea îndura să pricinuiască cuiva vreo mâhnire, și suferea pentru cel mai mic cuvânt de supărare împotriva ei. Cu intuiția ei de femeiușcă, din instinct, îi plăcea de ceva... de cineva, ori nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dar nu-l mai urăsc și nu-mi pasă că a plecat. Mi-aș fi dorit să nu stea lucrurile așa, însă când a venit la mine nefericit, pur și simplu a trebuit să-l ajut. Păi, atunci ești mai miloasă ca mine, observă Darcey. —Am și experiență. Nu ți-e dor să ai pe cineva în viața ta? întrebă fata curioasă. —Dar ție? Darcey o privi cu ochii mari. Nu e deloc la fel, spuse. Sunt mai tânără și lucrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
amăgirea crudă a întoarcerii bărbatului de pe front. Într-o zi, după întoarcerea din refugiu, degeaba o strigă cumnată-sa Ileana, că Safta pleca spre lumea de dincolo, ducând cu ea speranța deznădejdii. Lăsa trei copii stingheri, pe care-i luă,milos, Dumitru, fratele cel mai mic al tatălui. Războiul tocmai se sfârșise. Nemții fuseseră alungați, locul lor fiind luat de soldații ruși, care rechiziționaseră toate animalele de povară, furând alimentele și ce averi mai puseseră deoparte bieții sticlăreni. Satul era condus
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Coarnele Caprei. Războiul se sfârșise. România devenise sclava Rusiei, datorând uriașe despăgubiri de război. Foametea se instalase în satele Moldovei. Nici o bucurie nu se întrezărea pe fațele bieților oameni. Cu trupurile sfârșite, implorau pomană în fața comandamentelor militare. Unii comandanți, mai miloși, rupeau de la gura soldaților, oferindule o gamelă de zeamă acră, care nu reușea să le potolească foamea. Era o zi de duminică. Cerul plumburiu se pregătea să cearnă picuri de ploaie. Oamenii, care așteptau fiertura de la bucătăria de campanie a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]