1,014 matches
-
Frumoasa n.n)... care fiind prădată și jăfuită de toate bucatele ei de nepriiatinii puternicii împărății, moscalie (ruși n.n), ce-au vinit cu sabiia asupra acestui pământ, și rămâindu...la slabă stari și având trebuință de iznoavă a să milui și a să întări, socotit-am domniia mea și, dintru osăbită mila noastră, am miluit această a noastră sfântă mănăstiri cu acel sat întreg, anume Borăuții, și cu toate alte hotară ce vor fi lipite cătră acestu satu.” „ „Moscalii nepriatinii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
împărății, moscalie (ruși n.n), ce-au vinit cu sabiia asupra acestui pământ, și rămâindu...la slabă stari și având trebuință de iznoavă a să milui și a să întări, socotit-am domniia mea și, dintru osăbită mila noastră, am miluit această a noastră sfântă mănăstiri cu acel sat întreg, anume Borăuții, și cu toate alte hotară ce vor fi lipite cătră acestu satu.” „ „Moscalii nepriatinii” erau înădiți la bogățiile acestui pământ, mai ales că într-o mănăstire toate se găseau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vede interiorul unei biserici ortodoxe, frumos împodobită ce-și așteaptă enoriașii credincioși. Din capul locului, autorul relatează despre personalitatea Sfântului Ioan de la Tutova - existent între 1782 - 1842 care „S-a făcut de bunăvoie cerșetor, viețuind în smerenie și sărăcie, a miluit pe săraci și bolnavi, a apărat și ocrotit pe orfani, văduve și nedreptățiți, a împodobit și ctitorit multe biserici” - vezi coperta cărții. Personalitatea lui Lumânărică este implantată într-o epocă de o deosebită efervescență politică, social - economică și culturală a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
domnitor să-i ierte. Zeci de ani s-a lipsit de strictul necesar vieții sale, a cerșit și a împărțit totul altora până la ultimul bănuț, fiind sprijinitorul tuturor celor aflați în nevoi. Pe toți i-a iubit și i-a miluit din mila primită și toți l-au iubit și respectat până la venerație. Mărturiile din acea vreme sunt concludente. Nu e de mirare faptul că atunci când Vlădica Filaret - Beldiman a auzit că a murit Lumânărică a ordonat să se tragă clopotul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ținea lipcă de câte un trecător, arătând cu degetul la gură. În cealaltă ipostază, Neculai se ridica hotărât de pe banca pe care hodinise până atunci și, cu indescriptibila-i privire opacă, declara fără adresă : - De-ar fi lumea credincioasă, ar milui-o Domnul cu o ploaie! De obicei oamenii nu-i dădeau atenție. Orgoliul lui Neculai însă nu suferea prea mult. Cu mâinile la spate, ostașul Domnului plimba trista-i figură dea lungul întregului peron. Nepăsarea sa părea plină de sens
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
n-are parte, pe parcursul viețuirii sale, de atâta amărăciune și tristețe?... Dar, ar putea cineva să spună că nu i-au fost date fericire și bucurie? Cum să le pui în balanță? În care cântar să le cumpănești? tic-tac, tic-tac... ...“Miluiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta... Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte făr’ de moarte, miluiește-ne pre noi... Pre noi înșine și unul pre altul, și toată viața noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm...” Ce adânc s-au
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
spună că nu i-au fost date fericire și bucurie? Cum să le pui în balanță? În care cântar să le cumpănești? tic-tac, tic-tac... ...“Miluiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta... Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte făr’ de moarte, miluiește-ne pre noi... Pre noi înșine și unul pre altul, și toată viața noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm...” Ce adânc s-au săpat, în mintea și-n sufletul meu, toate acestea! Mâna atotputernică a divinității le-a dăltuit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
când noi am învățat că acestea iau naștere...” ...Săptămâna Patimilor. Noi, copiii satului, mergem alături de părinți și bunici, la denie; bătrâna biserică, devenită, pe dată, neîncăpătoare, încearcă să ne cuprindă pe toți. “Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte făr’ de moarte, miluiește-ne pre noi”. Vinerea Mare. Dimineața am adunat floarea paștelui și călțunași, căci, după amiaza, când terminăm orele, trebuie să mergem, iar, la biserică. Punem florile aduse pentru Iisus Hristos, trecem pe sub masa unde se află închipuitul sicriu al Mântuitorului (pentru că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de nu poŃi până seara, păzește-te măcar să nu te saturi. De nu ești curat în inima ta fii curat măcar în trupul tău. De nu plângi în inima ta, îmbracă-ți cu jale măcar fața ta. De nu poți milui, vorbește măcar ca un păcătos. De nu ești făcător de pace, fii măcar neiubitor de tulburare. De nu te poi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav. De nu ești biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândrești faŃă de cei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
numai Dumnezeu, Unul, ne judecă pe fiecare în parte și pe toți la un loc, oriunde ne-am afla. Unii oameni însă, ca bărbatul ăsta, parcă te fac să te simți nu știu cum, strâmtorat sufletește. Doamne, Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi, păcătoșii, robii tăi - și Epiharia își făcu o cruce mare și apăsată, sfârșită pe umărul stâng-amin. Când gândul ei ajunse la păcătoșii, ca la o chemare, bărbatul se îndreptă spre ea. Speriată, își feri privirea și și-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
clopotul de - alămîe; Și încă să te mai duci Pân ce-i da de plug de cuci, Și cucoarele mâind Și cocostârcii grăpând, Ciocârlanii semănând, Păsărele secerând. Dumnezeu te - nvrednicească Cu căruță calicească, Să vii și la casa mea Să te miluesc și eu: 204 {EminescuOpVI 205} C-o mânuță de tărâță, De-asupra un cărbunaș - Să știi a iubi să lași. 168 Las-să zacă arză-l focul Pân i-a trece os prin os Și carnea pe prispă-n jos. Ardă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
care, gonit din Cividale, se îndrepta spre necunoscut, iar nu cel care scrie. II Pe înserat am ajuns la primul popas, de unde se intră pe via Postumia. Mi s-a dat voie să mă culc pe fânul din grajd, fiind miluit cu o strachină de fiertură de boabe și carne de berbec. Hangiul, înștiințat de mine asupra destinației, m-a trezit în zori, poftindu-mă să iau o căruță care mergea în Ceneda. Era a unor negustori romani care transportau vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
văzute erau mormântul familiei Probi, cel al împăratului Honorius și imensa ruină, ajunsă o groapă respingătoare, a circului. Pe cât de puțini erau pelerinii și cetățenii romani, pe-atât de mulți erau mutilații și oropsiții de toate națiile, așteptând să fie miluiți. Bazilica se înălța pe locul unde cândva fusese templul lui Apollo, după unele izvoare, sau grădinile Agrippinei, după alte surse. La prima vedere părea o clădire rudimentară, din cărămizi și alte materiale de duzină. Înălțarea ei nu dovedea o grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înapoi în chilia lui. Părintele Ieronim nu-și mai poate folosi picioarele de douăzeci de ani, când a tras o căzătură urâtă și-a rămas cu șoldul frânt, dar poporul tot la dânsul vine să se dezlege și să se miluiască. În biserică rămân doar unghiurile. Un suflet înfășurat în trenci lung și ponosit intră precaut prin ușile cu arhangheli și se apropie, cu multe ocolișuri pe la toate icoanele de pe laturi, de iconostas. Tocmai atunci lumânarea din fața Maicii Domnului sfârâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
adoarmă... să doarmă fără sfârșit dar nu poate. Se răsucește sub plapumă... nu se poate liniști. - Iartă-mă, Doamne, Dumnezeule, că nu-mi pot stăpâni gândurile! Trebuie să le risipesc!... Tatăl nostru carele ești în ceruri... Prea sfțntă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi...! Tatăl nostru carele ești în ceruri, Sfințească-se numele Tău...!” - Din ce-am citit... nu mai știu unde, am înțeles că acel Saul din Tars... Ah, da, Sf. Apostol Pavel s-a apucat să împace învățătura lui Iisus
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tot nu venea. -... Să mă rog, să mă rog, poate că adorm!... ”Bucură-te Fecioară, cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești între toate femeile, și Iisus, rodul pântecelui tău, e binecuvântat... Prea Sfântă născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pre noi... Bucură-te Fecioară cea plină de har, Domnul este cu tine... Tatăl nostru carele ești ăn Ceruri, Sfințească-se numele Tău...!” Dar, pădurea gândurilor tot la Vasilica îl purta... Într-una din zile, își aminti el, că, a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-te, omule!” Iartă si ti se va ierta... Era destul de târziu și bătrânul Iorgu tot nu dormea... somnul nu-l prindea. Simțea nevoia să se roage... să se roage pentru mântuirea sufletului său. - Doamne, Dumnezeule, de ce mă pedepsești!. Doamne, Dumnezeule, miluiește-mi sufletul păcătos!... se rugă el. Simțea nevoia să-și despovăreze sufletul, să-și spuie neliniștele care îl macină. - Roagă-te, omule, roagăte!... Dumnezeu e bun și te va ajuta...!” îi șopti un gând ” Tatăl nostru carele ești în Ceruri... Tatăl nostru
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-mi pot stăpâni gândurile. Trebuie să le risipesc... ”Tatăl nostru carele ești în Ceruri... Bucurăte, Fecioară, cea plină de har, Domnul este cu tine Binecuvântată ești între toate femeile, și Iisus rodul pântecelui tău, e binecuvântat... Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi... Bucură-te, Fecioară... ” - De-aș putea să dorm, unu, doi, trei... zece... dar, nu pot să dorm. Nu mai cred în nimic! De ce aș crede în El!... își zise el. îndoiala i se strecurase în sufletul lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în cântar mare mila Domnului, care și de șapte ori șapte de vom greși ne va învrednici cu milostivirea lui? Răpus de marele efort oratoric, părintele dădu pe gât un alt pahar de vin, și apoi zise cu glas profund: - "Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea." Popa Țuică îi dădu replica dăscălește: - "Doamne, buzele mele vei deschide, și gura mea vavesti lauda Ta!" Și numaidecât bău țuica. Părintele, scuturîndu-și fărămi-turile de pâine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai am ținere de minte! Popa Țuică deschise un agheasmatar și, scuipând sonor în degete, răsfoi filele, ajungând la Rânduiala mărturisirii, apoi începu să facă cruci înspre icoana Mântuitorului și să cânte nazal: - "Binecuvîntat este Dumnezeul nostru... Miluiește-nepre noi, Doamne, miluiește-ne pre noi" și alte de acestea, pe care Aurica nu le distingea, fiindcă descoperise, sub epitrafil, că popă Țuică purta în picioare niște șoșoni umpluți cu hârtie și cu sfoară, fără ghete. "Dumnezeule, Mântuitorul nostru, cânta bătrânul, subțire, carele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bălăbănea fundul murdar cel puțin cîte-un sac de bodegi. Dar nu niște bodegi tăioase, adulte, grosolane. Ci niște bodeguțe simpatice, neajutorate, peltice, în visteriile cărora adevărații cetățeni fini își vărsau, cotidian, adevăratele pensii alimentare. Și în stranele cărora, pătrunzând și miluind în jurul tău, tovarășii de pahar, cu piciorul, trezeai nu proteste, ci admirația pupăcioasă a celorlalți mușterii, încîntați de halul în care umblai de troșcănit încă de la ora aia din dimineață. De altfel, prin zonă, nici taximetristul Genel nu-și saluta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
băiatul lui era leneș, rău și târziu la minte, a găsit că-i bun de popă. Apoi pe lângă toate astea îl mai chema și Ermolachie Chisăliță. Evangheliile le știa pe de rost, unde nu știa ce să zică, zicea Doamne miluiește! or punea pe palamar să zic-un tatăl nostru, iar el îl secunda cu gagagaga!. Când popa se-ncurca rău și oamenii se-ntreba: "Ci Doamne! oare ce-o fi zicând ", palamarul răspundea categoric: "Tăceți, mă, nu vedeți că părintele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ochelari pe nas, nebăgând de samă că i s-aprinsese o mânecă de la antereu. Puțea a ars, dar el gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lacata de la biserică-n mână, adormise într-o strană și cânta prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot mai încet. În fund, lângă pridvor, erau mai mulți oameni din curtea boierească cari vorbeau încet între ei mai una, mai alta. Popa mormăia încet în altar fără să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
muri și vom fi liberi! Libertate te iubim, ori învingem, ori murim! De Crăciun ne-am luat rația de libertate! Ceaușescu nu uita, vrem pantofi din pielea ta. Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă. Auzi-ne, Doamne, și ne miluiește. Pace vouă, morții noștri. (graffiti și scandări din decembrie 1989) Le mulțumesc Eugeniei, lui Marius și lui Matei, pentru că au crezut în această carte. Precizaretc "Precizare" Această carte își propune să treacă în revistă, să conceptualizeze și să sistematizeze diferitele
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
privit. Nu mai căutau unii la alții cu dușmănie, el și Pârnaie mergeau în același pas, fiecare nepotri veală stârnea un sunet în pieptul ceasornicului, ca și cum i-ar fi plesnit o coardă. — Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte făr’ de moarte, miluiește-ne pe noi... continuă Isaia, iar Iadeș agită cădelnița, răspândind aromele fierbinți ale alcoolurilor tari. Când se lăsă tăcerea, Bunelu se apropie de umărul popii și îi șopti : — Asta venea de trei ori... Isaia făcu o cruce largă. Noi suntem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]