820 matches
-
care mai toată lumea gânditoare trece. Crede că în felul acesta descoperă America, în vreme ce aceasta a fost descoperită de sute de ori înainte." S-ar putea avansa astfel supoziția că Arșavir Acterian face figură de scriitor prin contaminare, printr-o reacție mimetică indusă de frate, de soră și de anturaj: o semnificativă parte a celor din generația sa, dintre care unii îi erau prieteni apropiați, colabora la publicațiile vremii, edita cărți și ținea jurnale mai mult sau mai puțin secrete. În ceea ce
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
și a derivatului constructivist, și pe aceea a codificării figurative ca simplu pariu al limbajului, și pe aceea voluptuoasă și densă, în directa descendență a unui expresionism fără dramă și fără patetism. Conștiință artistică bine articulată, fără sentimentalisme de ordin mimetic, dar și fără aroganța acelei demiurgii a limbajului care înlocuiește pietatea imitației cu superficialitatea dexterității, Alexandru Trifu este exponentul tipic al unei modernități exacte și vii în care nu încap nici nostalgiile mortifiante și nici bovarismele angoasante și autodistructive.
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
înșiși, conaționalii săi, să se descopere în mărturiile altora despre ei. Dar tot Todorov e conștient că în întîlnirea dintre sine și celălalt - spre a folosi termenii săi - sinele încearcă întotdeauna să-l devoreze pe celălalt, reducîndu-l printr-un mecanism mimetic de reprezentare la normele și criteriile care îi sînt familiare. Cu alte cuvinte, privind din exterior o lume, o comunitate, am șansa să o cunosc mai bine decît cei care trăiesc înlăuntrul ei, dar e de asemenea posibil că voi
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
o „replică” etnică a filonului dominant în acea perioadă a tradiției componistice austro-germane, iar nu a tradiției italiene (implicată în tumultul Risorgimento) sau franceze (care trăia „febra” revoluțiilor post-iacobine). Cuvântul-cheie a acestei relații este replica. Și atunci, referirea la argumentul mimetic ar putea reprezenta o explicație plauzibilă, mimetismul fiind cauzat prin fenomenul de iradiere din direcția unei culturi mai mari, mai vechi și, în virtutea acestui fapt, mai consistente și mai puternice, înspre culturi de dimensiuni mai mici, mai puțin „rodate” în
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
studiul un model de critică marxistă prin obiectivitate și documentare (s.m.). Tânărul cultivat, cu studii filosofice în Germania, parcă pierduse sensul cuvintelor. Unde o fi văzut obiectivitate în aprecierea (mai exact, deprecierea) operei poetului pe care-l numește și el, mimetic, "un exponent al burgheziei"? După contestarea lui Tudor Arghezi, a urmat, într-un fel și mai spectaculoasă, aceea a lui G. Călinescu. Acuzele, nu o dată vehemente, au cunoscut, ne readuce în memorie Ana Selejan, două etape: una, între 1944-1947, când
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
cărările verzi de sticlă, cu pașii lipiți De tălpile tale reci, carismatice, Care se duc la vreo înmormântare. Habar n-am ce ne ține în prelungire Fiecare-n cerul lui pe care-l sfâșie Cu încăpățânare și detașare De zeu mimetic, artificial, Fiecare cu era lui glaciară spartă în secunde irascibile ca ochii de pisică Neagră. Hainele tale fluturând pe culmea Inocenței, cu scoici în buzunare, Ești atât de aproape de mare, te văd invers Alb jos și foarte întunecat sus, cu
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
înțeleg rostul întrebării anterioare. Ideal ar fi să separ apele și să mă dedublez pocnind din degete. Scriitorul care sînt nu ar trebui să știe că există un traducător cu același nume. Totuși, se pare că aș avea mici puseuri mimetice în raporturile cu David Lodge și Jonathan Coe. Eu, unul, nu le-am identificat, însă știu cel puțin doi colegi de breaslă care m-au încadrat în filiația asta. Și mai e ceva. Există un fel de contaminare de care
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
fiecare lucrare o implicare funcțională a citatului și citarii în calitate de structură de rezistență determinanta la nivelul întregului discurs. În cazul esteticii polistilistice este vorba mai degrabă despre construirea unei polifonii narative cu valorizarea citatelor nu în calitatea lor de inserții mimetice sau ca elemente ale unui joc intertextual (că la Berio) însoțite de doză implicită de ironie ca semn devalorizant sau re-semnificant. La Schnittke fenomenul compresiei stilistice ajunge în punctul culminant și final deopotrivă în întreaga istorie stilistica a muzicii occidentale
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
statut celui care o absolvă. Pînă acum evoluția și fluctuațiile pieței forței de muncă au depins în bună măsură de un joc al hazardului în care rolul cel mai important îl va fi avut atracția țării low cost și "adaptarea" - mimetică și nereflectată - "la normele europene". Și, mai mult decît orice, profitul pe care-l aduce specularea momentului. Astăzi descoperim că nu avem ingineri constructori, deoarece mult timp - atunci cînd piața nu o cerea imperativ - formarea acestora a fost neglijată. Astăzi
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
a plăcut șopârla cu Antena 3. Spre deosebire de dvs., deși am încasat mai puțini bani, eu nu neg perioada petrecută la Antena 3. Și știți de ce? Pentru că nu m-am ocupat cu albirea sau înfierarea diverșilor oameni politici, nu am adoptat mimetic prietenii și dușmanii patronului, am fost doar reporter de război. Atât! Am văzut din textul tern că nu prea știți de unde să mă luați. Probabil ați fost prins cu viața politică agitată ( deh, nu e ușor să să calculezi cu
Adelin Petrișor revine și îl termină pe Cristoiu () [Corola-journal/Journalistic/43797_a_45122]
-
amplu iluzia de mișcare. Multe dintre aceste desene întâlnesc într-un mod straniu rafinamentul liniei în desenele unui Picasso sau Géricault. Și aici se află un alt fapt care-l departajează pe artist de un simplu desenator. Artistul rupe contractul mimetic, nu este interesat să reproducă, ci să interpreteze, este interesat la rândul lui de mișcare, de expresie. Ceea ce sare în ochi la aceste desene ține tocmai de înzestrarea artistică a celui care le-a realizat. În peșteră nu se găsesc
Cai negri pe pereți by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5420_a_6745]
-
pozei hipersenzuale, faunești, dar și un virtuoso al reminiscențelor ludice, gata de a-și provoca stări poetice, de a improviza pe o temă dată, cu efecte îndoielnice uneori în plan artistic. Căderi de tensiune expresivă, arborescențe decorative, stări poetice neelaborate, mimetice, manierism, iată o seamă de defecte tipice poeților prolifici, ispitiți când și când, în numele propriei reputații orfice, de a poetiza, de a-și expune talentul unor prea numeroase motive și solicitări de moment ce nu rimează cu clipa de grație
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
de structurala fragilitate a personajului, ci de lucrarea unui necruțător mecanism de zdrobire a personalității, de subjugare a conștiințelor, de îngenunchiere a tuturor, puternici ori slabi. Institutul de conservare îndeamnă victima să fugă, să se pună la adăpost prin alcătuiri mimetice. Constantin Mateescu l-a cunoscut în de sine pe acest tânăr fugar deși în realitate i-a trăit spaimele, reflexele, prăbușirea. în nuvele, pasul său analitic înaintează cu voluptuoasă lentoare, acordând fiecărei ore șansa ei de suferință și oroare. Cu
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
în același timp recitire, care poartă în sine recitirea, meditația retrospectivă, sau, altfel spus, un mod particular al atenției. Mi s-a părut că în România comunistă în care m-am format eu - împotriva comunismului dar și, dată fiind relația mimetică inevitabilă cu adversarul mai puternic, cu limitările impuse de acesta - se citea, sau cel puțin eu citeam, superficial: mult și superficial, adică "evazionist", chiar și în cazul lecturilor riguroase de filosofie, văzute și ca prilejuri de ieșire din marxismul oficial
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
Naivitate catastrofală" cum vedea Sebastian însuși rătăcirea prietenului său cel mai bun în mișcarea huliganică a lui Codreanu? Mai tîrziu, Eugen Ionescu avea să descrie conversiunea la legionarism ca pe un fenomen de "rinocerizare", adică de isterie colectivă, de înregimentare mimetică, de adopțiune a unui crez fals, agresiv, pe cît de nociv pe atît de stupid. Eu aș descrie același fenomen în termenii "autopersuasiunii", ca o variantă a ceea ce analizează Ceslaw Milosz în The Captive Mind, deși presiunile culturale în cazul
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
a profeției. Căci trecutul e totul, iar viitorul - nimic. Așa încît fluturele minții noastre încearcă să zboare cu o aripă reală, multicoloră, plină de nervuri și acționată de puternice motoare de căutare, pe când cealaltă rămâne virtuală, un contur punctat, modelat mimetic după forma celei dintâi. Lateralizarea gândirii noastre între emisfera dreaptă și cea stângă primește, astfel, suprapusă pe ea, o altă lateralizare, între perceperea trecutului și cea a viitorului. Mecanica de diascop a trecutului își găsește, astfel, analogii în zona sintactică
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
copilăriei, care are rolul de a a-și proteja stăpânul și, datorită coloniei de ciuperci chu găzduită între fibrele sale, se constituie într-o voce pe care purtătorul o aude subliminal. Simbiont de pe Alderbaraan - organism colonial, cu un pronunțat caracter mimetic, capabil de a se transforma în țesut nervos uman. Primele implanturi neurale, care au dus la formarea castei quinților, s-au realizat cu grefe din asemenea simbionți. Sondă psi - dispozitiv bioelectric capabil să controleze procesele cerebrale din timpul somnului. Folosită
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
compunere simfonică unică”(Victor Hugo), o sinteză a genurilor care asigură permanență și flexibilitate literaturii. Pe de altă parte, dramaticul reprezintă un gen literar cuprinzând totalitatea operelor scrise sub formă de dialog și/sau monolog, destinate reprezentării scenice, un gen mimetic (Platon), deoarece înfățișează concret, palpabil, imaginea vieții trăite. După Lessing, este singura formă de artă având calitatea de a transforma semnele arbitrare ale limbajului în semne naturale. Considerat astfel, dramaticul se disociază de teatral și aparține în mod primordial textului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
artistul creează, demiurgic, obiecte situate parodic În raport cu modelul lor (când au un model). Un fel de scamatorie continuă cu rutina. Jonglerul realității conștientizează pentru public, prin artă, lucrurile comune. Făcându-le celebre, le face și, cu adevărat, populare. Acel proces „mimetic și integrator” pe care profesorul de artă Lake, de la Saint Bard School din romanul lui Nabokov Pnin Îl va numi „naturalizarea necesară a lucrurilor făcute de om”. Am găsit, Între atâtea captivante „nimicuri”, risipite În dosarele lui Saul, o bancnotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
O grimasă o făcea să sufere cu adevărat. Și pe Weber, din rolul lui de spectator: emoțiile puneau în mișcare mușchii, dar simplul fapt că mușchii se mișcau crea emoții. Cei cu leziuni la nivelul insulei nu mai aveau reprezentările mimetice, integrate, ale stărilor corporale necesare pentru a descifra sau imita mușchii altora. Atunci, comunitatea sinelui se restrângea la o unitate. Pasărea își continua imitațiile de pe o creangă de lângă fereastra dormitorului lor, fragmente de fraze muzicale furate de la alte specii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o facă. Ea îl privește, scurmând după trecut. —Ai crezut că mă cunoști. Ai crezut că mă cunoști! Ani de eforturi și tot ar putea trece pe lângă el pe stradă fără să simtă absolut nimic. Și Karsh la fel: Capgras mimetic, un zâmbet care nu recunoaște nimic, stând acolo rânjit de parcă tocmai și-ar fi mituit diriginta cu un măr infectat. Și totuși, sunt legați. Ea se întoarce și o taie în linie dreaptă înapoi prin oraș, orașul acesta pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Groparul este gropar, desigur, dar nici măcar groapă nu sapă el, el sapă o piscină în mijlocul unui gazon englezesc. Cine putea să apară în acest context (pretext) cehovianoshakespearean? Prefectul și Zoe, desigur, veniți din O scrisoare pierdută, dar cu remarcabile însușiri mimetice... Ajunși aici (noi cititorii, noi scriitorii, noi personajele) merităm, cred, o paranteză. Pentru Horia Gârbea, Caragiale rămâne cum să-i spun eu? un fel de "măduvă osoasă" a discursului teatral. "Știi s-o scoți? Mi-o scoate!" spune Regele-Păpușă Dracului-Păpușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
o parte și de alta. Păianjeni. Păsărari, tarantule, în fine, toate mărimile, formele și culorile. Scârboșenii după părerea Cristinei, inexistente după a Ioanei (care nu putea fi convinsă să deschidă ochii), izvoare de plăcere infinită după a mea. Apoi, insecte mimetice (concurs: cine le distinge primul dintre frunze și crenguțe) și nu mai știu ce altceva. Iar la capătul coridorului se deschidea o mare grotă, în centru cu un cilindru enorm de sticlă groasă. Toată lumina din grotă era albastrul intens
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poetul-oracol, pe poetul-ideolog. Personal, nu văd pentru poezia vie de azi decât două soluții mari, esențiale, în condițiile în care metaforismul modernist, deși încă foarte practicat, îmi pare a nu mai avea importanță pentru istoria formelor poetice. Ambele soluții sânt mimetice (și este simptomatic acest lucru pentru criza poeziei de azi: e o nevoie de camuflare, de mimetism, 76 de supraviețuire în condiții dificile). Prima va merge pe mimesis al prozei, va fi biografie narativă, ostentativ "sinceră", "nesofisticată", va alege amănuntul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
într-un spațiu colorat țipător. Este un mod de a percepe lucrurile într-un galop întors, spre sinele ascuns al poetului, al textului, mereu confundabile ca două imagini puse față în față, pentru că acest sine este întotdeauna lunecos și trădător, mimetic și teatral, absolut singur în ecoul pe care îl creează; pierdut într-o lume străină, în fața căreia își caută totuși gloria și strălucirea. Erosul însuși devine o farsă, un mod eronat de a cuceri spațiul: Așa mă știu: livid, livid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]