928 matches
-
al unui hotel luxos, pe care-l avea în proprietate. Hotelul se afla într-unul din cele mai frumoase cartiere, pe strada Petru I al Serbiei, în arondismentul 8. Aveam acolo un dulap cu o garderobă cât un munte de minunății... tot ce poate visa o fată la 20 de ani. — Cum îți petreceai vremea la Paris? am descusut-o mai departe. — La două săptămâni de la sosire, m-am înscris la Académie de la Grande Chaumière, având profesori uni versitari de desen
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a locuit un timp la Lisabona. La un moment dat, m-am le gat foarte tare sufletește de Hanzade, superbisima nepoată a ultimului sultan, cu educație total franceză. — După câte înțeleg, prietenele de care ai pomenit erau și fizic niște minunății. — Așa e. Ochii mei de pictoriță au căutat totdeauna frumusețea. — Prin ce se deosebeau prietenele tale de restul lumii? — Poate că aveau o intuiție mai mare, o sensibilitate mai intensă, o tandrețe ascunsă, de care aveam nevoie. Era extraordinară lipsa
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
grozav când ea, culcată,-și cugetă visarea. Așa plăcută-i greu să n-o iubești, dar grijuliu, apare-așa fragilă; e-nvăluită-n taine îngerești, puțin femeie, dar mai mult copilă. Așa e ea și nu găsesc cuvânt să-mpărtășesc a ei minunăție ce nu găsesc niciunde pe pământașa e ea și poate nici nu știe Eu scriu ... Eu scriu și nimeni nu mă știe de râd sau plâng sau mai exist ... eu scriu cu suflet frânt și trist, ca un hoinar într-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Lângă malul heleșteului sunt plantate flori de o culoare mai închisă. Pe măsură ce grădina urcă pe panta dealului, florile sunt din ce în ce mai deschise la culoare, creând iluzia unui peisaj care se estompează în depărtare. Priveliștea mă inspiră, fiind un exemplu nemaipomenit al minunățiilor pe care le poate oferi viața. La prânz cer să mi se facă mâncarea preferată, tăiței Jang-chou. Eu și An-te-hai sărbătorim ocazia ce mi se oferă. Scriu o poezie intitulată Tăițeii Jang-chou. O frunză cade în ceaun, altele dansează-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de descoperirea sa, împăratul a hotărât să construiască pe ruine un palat-grădină. Mai târziu, acesta a devenit refugiul său preferat și a trăit acolo până la sfârșitul vieții. De atunci, succesorii săi au continuat să îl împodobească și să-i sporească minunățiile. În mulții ani care au urmat de atunci, au fost adăugate alte și alte pavilioane, palate, temple și grădini. Ceea ce mă uimește e că nici un palat nu seamănă cu altul. Cu toate acestea, întregul nu creează deloc sentimentul lipsei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În ale artei. Grecul a fost foarte diplomat și a lăudat trăsăturile de toată fala ale cântăreței la microfon. În felul ăsta aducea un omagiu subtil gazdei - fie-mea, auzi prostie! -, dar și găzdoiului, care pusese mâna pe o așa minunăție de femeie. Multora le-au plăcut toate. Alții se lăsau Înrobiți esteticește de câte un detaliu: ochii zglobii ai veverițelor, ochii blânzi și duioși ai căprioarei; verdele aprins al ierbii și plasa de sârmă de pe măciulia microfonului - „zici că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
os domnesc -, Hristu promitea un pachet de țigări americane de care putea face rost de la un bun prieten al lui din armată. Hristu făcuse stagiul militar la malul mării și intrase În legătură cu familii de vaporeni care aduceau, printre multe alte minunății, aparate de radio, țigări străine, cafea, Îmbrăcăminte la modă cumpărată la kilogram de prin bazare. Până să apuce să dea nasul cu afacerile marinărești, Hristică avusese o mare respingere pentru armată. La o săptămână după Încorporare, se trezesc ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
amețiți de gândul că vor Înghiți pui fript cu mujdei și mămăligă. Câțiva rămaseră În dosul umbros al șirei de paie. Odraslă era În mijloc și toți ochii Îl cercetau cu nerăbdare, iar urechile se ciuleau să audă cu ce minunății se laudă. Credeau fără șovăire În tot ce le spunea, pentru că știau prea bine că băiatul speculantului de butelii de gaz era prea prostănac ca să poată minți. Cu mulții lui bani, Însă, Își cumpăra Întâmplări și lucruri care celorlalți le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
femeie țeapănă, cu părul numai inele, care Îi Întindea o tavă plină cu sarmale. Deasupra lor scria cu ață roșie ce Închipuia niște litere strâmbe cum că bucătăreasa frumoasă gătește mâncare gustoasă. Bunica se fălea că la pension brodase acea minunăție, Însă ea nu știuse nicicând ce era acela un pension adevărat și dădea acest nume pompos unei școli pentru tinere gospodine dintr-o comună nu cine știe ce Îndepărtată de Satul cu Sfinți, ținută de o cucoană aprigă, nevastă de preot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la soare, doar s‐ a îndrepta vremea», și vremea se îndrepta după râsul meu ... știa, vezi bine, soarele cu cine are de‐a face, căci eram feciorul mamei, care și ea cu adevărat că știa a face multe și mari minunății: alunga norii cei negri de pe deasupra satului nostru și abătea grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea ușei; închega apa numai cu două picioare de vacă, de se încrucea lumea de mirare; bătea pământul, sau păretele, sau
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sau gura sobei, așa să nu mi se dioache copilaș ul !” și‐mi făcea apoi câte‐un benchiu boghet în frunte, ca să nu‐și prăpădească odorul ! ... și altele multe încă făcea ... Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi‐aduc aminte; și‐ mi aduc bine aminte, căci brațele ei m‐au legănat când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu‐i, gângurind și uitându‐ mă în ochi‐i cu drag! și sânge din sângele
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
degrabă pentru o călătorie până la Azuchi. Cine pleacă? — Dumneavoastră, Domnișorule Shojumaru. — Mă duc și eu? La Azuchi? Paznicii întoarseră capetele, pentru ca băiatul să nu le vadă lacrimile. De îndată ce le auzi cuvintele, Shojumaru sări în sus, bătând din palme: — Chiar? Ce minunăție! Și alergă în camera lui. — Mă duc la Azuchi! Au spus că plec într-o călătorie cu Seniorul Hanbei! Gata cu dansul și cu bătutul tobei. Opriți-vă! Apoi, întrebă cu glas sonor: — Hainele astea sunt potrivite? Ito intră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în jurul lui... ...Priveam cu admirație la turnul mănăstirii Bărboi. Călugărul a băgat de seamă acest lucru și m-a întrebat: --Îți place? -Cât de frumos se profilează pe cerul împurpurat de răsăritul soarelui! - i-am răspuns, neluându-mi ochii de la minunăția ce o aveam în față. --Atunci hai să intrăm pe Ulița Bărboi. --Cu voia sfinției tale, am să spun că la 3 martie 1669 (7177) “Alexandru Vulpe săoariu” împreună cu nepotul său Toader scriu: “Mărturisim cu acest zapis” că “am vândut
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
joasă, o fereastră mare de formă pătrată și câte două ferestre lungi și înguste tăiate în pereții sudic și nordic. Despre această construcție, Alecu Russo a afirmat că ,,este o zidărie de formă rotundă, a cărei boltă este o adevărată minunăție de eleganță și măiestrie. Lumina o primește pe deasupra ca Domnul Panteonului”<footnote Nicolae Grigoraș, op. cit., p. 28 footnote>. Din resturile de zidărie din partea stângă se poate trage concluzia că a mai fost o cameră cu o ieșire proprie, boltită semicilindric
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
început măreață și roșie ca focul, și pe măsură ce se urca pe bolta necuprinsă prindea a străluci ca un talger de argint abia lustruit...Și miroazna îmbătătoare a fânului!...Noi muritorii,jos pe câmpul cosit, iar Dumnezeu sus, veghind asupra tuturor minunățiilor creației sale!!! Când a terminat de vorbit, i-a scăpat un oftat fără voie. În scurtă vreme însă s-a recules și a venit lângă mine, îndemnându-mă din priviri să ne continuăm drumul. Pornesc alături de bătrân, dar nu-mi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de poate unge cu miere orice inimă de cronicar). Gheorghe Babanu Otonel, unul dintre puținii martorii oculari mai treji la vremea ceea, relatează evenimentul: "Moașa transpira abundent și urla spre masa ginecologică pe care stătea tânăra Elena Băsescu: "Ieși afară, minunăție rară!". Dar de ore întregi, copilul încăpățânat refuza să apară pe lume. Moașa, atunci a procedat la un tertip, ce s-a dovedit salvator. A înmuiat un pansament steril, în paharul cu whiskey a directorului maternității și l-a fluturat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Liceul era invadat de mici artiști: clase de pictură, muzică, sculptură, filologie și învățători... Atelierele de lucru îmi luau ochii. Nu știam cum puteau copiii aceia, care-mi semănau fizic (aveau doar doua mâini, ca și mine) să creeze niște minunății de lucrări. Nimerisem în cameră cu o fată de la muzică (studia oboiul) și una de la pictură, un talent desăvârșit. Mă întrebam ce caut acolo și aveam inima strânsă ca într-o menghine. Mă rugam zi și noapte să iau note
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Când cânta, parcă dispărea bătrânul pe care îl știam și în locul lui apărea un bărbat în floarea vârstei. Și un necredincios s-ar fi oprit în loc să-i asculte ghiersul! Așa am dus-o, cum spuneam, o săptămână încheiată. Și câte minunății nu-mi dezvăluiau cărțile acelea! Într-o seară, îl văd pe călugăr că intră în chilia mea, se așază pe un scăunel... mă privește lung și, în cele din urmă, mă întreabă: Acu’ dacă eu am terminat treburile prin grădină
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nevoie să spun că ultimele vorbe le spunea pe când ieșea de sub umbra sălciilor și pășea deja pe cărarea dinspre grădină, purtând vârșele cu pește în mână. Am urmat sfatul bătrânului și apoi am luat-o cătinel către grădina plină de minunății... Când am ajuns la poarta grădinii, am simțit că masa este deja întinsă. Am intrat și confirmarea bănuielilor mele ședea cuminte pe măsuța de sub umbrar... Mămăliga atunci răsturnată aburea din plin pe măsuță. De bine ce ai venit, așază-te
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mirat eu să fie o băutură simplă. Sfinția ta nu lasă nimic la voia întâmplării... Viața călugărească te învață o mulțime de lucruri... Aici ești mai întâi mai aproape de Dumnezeu, dar și de natură, care este izvor fără fund de minunății... Trebuie să știi doar unde să le cauți și cum să le folosești. Pentru toate, însă, trebuie să ai și omăt în plete... Și sfinția ta le are pe toate!... Acum știi ceva? De unde să știu ce gândește sfinția ta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
s-a încruntat nici o singură dată. Dar Tom, într-un rar acces de imprudență, a scăpat brusc vestea iminentei plecări în Vermont, la doar câteva minute după ce ne-am așezat la masă. Fără nici o pregătire, fără propaganda care să laude minunățiile din Burlington, fără nici un argument pentru care era mai bine să locuiască la Pamela decât împreună cu cei doi unchi din Brooklyn. Atunci am văzut-o încruntându-se pentru prima dată, apoi plângând pentru prima dată, apoi stând bosumflată cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
șirul la broderie. — Coaseți foarte frumos, zic ca s‑o încurajez. Ce este? Ea tresare și își pune lucrul jos. — Draga mea... zice, și expiră adânc. După care îmi zâmbește cu căldură. Draga mea, avem niște câmpuri de levănțică, o minunăție. N‑ai vrea să le vezi? — Nu, îmi e foarte bine, îi spun radioasă. Sunt pur și simplu fericită, așa, cum stau cu dumneavoastră aici. Zâmbetul călugăriței piere încet. — Nici cripta? zice. Nici asta nu te interesează? — Nu în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
întâlniri pentru a-l pune la curent cu progresele mele, el îmi trimite drept răspuns un poem despre celebrul lac. Cu ani în urmă, am văzut un tablou al acestuia. Nu mi-a venit să cred că o astfel de minunăție există sub ceruri. Azi, când traversez lacul, Ajung la concluzia că la tabloul acela mai trebuie lucrat. Simt că s-ar putea ca, în sfârșit, el să fie gata să-și redeschidă inima pentru mine. N-am putut uita nicicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a întrebat: Cum rămâne cu soțiile și concubinele? Eu am râs. Haide, Fairlynn, nume! La asta, desigur că m-am retras, deoarece nu mai voiam necazuri cu Jiang Ching. E ajunul Anului Nou. Zăpada a transformat Orașul Interzis într-o minunăție înghețată. Cu toate astea, nu am nici un chef să-mi vizitez florile de prun, preferatele mele. La suprafață, mi-am atins visul - am ieșit din umbra concubinei imperiale și m-am erijat în viitorul conducător. Și totuși, spre nemulțumirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
perucă, adică dându-și-o pe ceafă ca orice lucrător înainte de a se înhăma la treabă, Regele Soare începu să vorbească despre fizicianul și, deopotrivă, iluzionistul belgian Étienne Gaspard Robert, care brevetase aparatul cu treisprezece ani înainte. Vedeți dar ce minunăție poate să iasă atunci când savantul merge mână în mână cu magicianul ca un bun prieten și nu ca un dușman al iluziei! Știința nu trebuie să respingă iluzia. În felul ei, și literatura este o știință, o știință care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]