2,689 matches
-
este zgrunțuroasă tocmai atât cât trebuie pentru a agăța cu demnitate lumina pe desăvârșita formă a fructului. Dar, la sfârșitul unui studiu prea sumar, conceput cât mai rotund cu putință, trebuie să ajungem la sâmbure. Acest grăunte, de forma unei minuscule lămâi, este pe dinafară de culoarea lemnului alb de lămâi, iar pe dinăuntru de un verde de mazăre sau de sămânță încolțită. În el se întâlnesc, după explozia senzațională a lanternei venețiene de arome, culori și parfumuri care este zemosul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
conțin particule discrete. Teoria modernă a structurii atomice este fondată pe ideile propuse la începutul secolului nouăsprezece. În 1808, John Dalton a emis patru idei de bază ale teoriei chimice a atomului [7, 8]: fiecare element este compus din particule minuscule numite atomi; atomii unui anumit element chimic sunt identici; compușii chimici sunt creați prin combinarea atomilor diferiți; reacțiile chimice implică reorganizarea atomilor. În 1897, Joseph John (J.J.) Thomson a efectuat experimente asupra razelor catodice, concluzionând că sunt corpusculi încărcați negativ
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
-se, înfrânți, e mai puternică decât hrana. Scena, care putea să cadă în patetic, inspiră, din toți porii, oboseală. Memorabilă este șederea la Starîe Doroghi, locul în care traiul nomad e întrerupt pentru o vară întreagă. Casa roșie din sătucul minuscul, aflat în mijlocul unei păduri, le rezervă două luni de liniște și bunăstare. Dar le trezește un ghimpe dureros, diferit de toate chinurile ce le înduraseră până atunci: dorul de casă. E viermele care te împinge la evaziune. Și asta n-
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
să-i încurajeze și pe alți confrați, să continue ce am început eu”, spune inimosul biolog timișorean, care crede în miracolul venit de undeva din eternitate. De altfel, are filosofia lui proprie despre eternitate. „Omul însuși”, spune el, „este o minusculă eternitate, care-și are prelungirea de veci undeva într-un spațiu știut doar de cei plecați. Trebuie să crezi în asta”, e convins el. Mai sunt cunoscuți și alți cercetători din această parte a țării, care au încercat tratamente proprii
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
să nu faci anumite lucruri în funcție de dorința "majoritarilor". Un incubator al democrației, s-ar zice. Oare? Înafara copilăriei și a adolescenței, petrecute "la casă", în ultimii douăzeci și opt de ani am trăit exclusiv "la bloc": la căminul studențesc, într-un apartament minuscul de două camere, apoi într-unul, ceva mai decent, de trei. Aici locuiesc și în momentul de față. încerc să descifrez ce fel de modificări s-au produs în mintea și în conștiința mea în cei aproape treizeci de ani
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
de centimetri în lungime. O aplicație actuală a proprietăților lacrimilor de Batavia se găsește în sticla securit folosită la parbrize și ferestre de autovehicule. Tratamentul termic duce la creșterea rezistenței mecanice, iar dacă totuși geamul se sparge el formează cioburi minuscule în loc de așchii periculoase. Denumirea "lacrimi de Batavia" sau "batavice" reflectă locul în care se presupune că au fost produse prima dată: "Batavia" este vechiul nume al Țărilor de Jos. Obiectul mai este numit și "picătura prințului Rupert" după prințul Rupert
Lacrimă de Batavia () [Corola-website/Science/334306_a_335635]
-
de Mexic aztec. Printre clădirile plasate alandala se află spații rituale: fîntîni, scene și altare, iar forța lipsei totale de simț practic strălucește deasupra Întregului oraș utopic precum luna plină. Milena arată către un micro-balaur dormind Încolăcit În jurul unei fîntîni minuscule. Arată ca animalul meu imaginar, Jaroslav. Încă mai vine cînd Îl chem. Tu ai avut vreun animăluț imaginar cînd erai mică, Tiff? — Susan era animăluțul meu. Își mîngîie sora pe cap. — Merci, ce să spun. Nu e de-ajuns că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
găsești asta amuzant. Barul este ocupat de tot felul de oameni, unii dintre ei privesc fetele care fac striptease, alții care fac conversație. Scena, cu bara ei lucioasă de alamă, este scăldată În lumină roșie; o negresă plictisită cu țîțe minuscule tot trage de chiloții ei tanga, făcîndu-și numărul. Meselecare se află chiar lîngă scenă sînt goale, cu excepția a două femei pline de entuziasm, fane sau prietene ale negresei de pe scenă, care flutură bancnote de un dolar și fluieră ciobănește, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
părea că toate trei se instalaseră pentru o ședere de durată. Inima mi s-a strâns până mi-a picat în cizme (în cele noi) când le-am văzut trăgându-și câte-un scaun și strângându-se în jurul măsuței noastre minuscule, fiecare dintre ele stând practic pe genunchiul lui Adam. Nu cumpăraseră nici măcar o ceașcă de ceai la toate trei. Însă, sincer, chiar nu le judecam. Știam cum era să fii student sărac. Trebuiau să-și păstreze banii pentru bere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe frumosul Adam încoace? Aș fi putut să mă machiez și să-mi iau niște bikini ca lumea. Pentru că atunci când am spus, mai devreme, că stăteam întinsă prin grădină îmbrăcată cu o pereche de pantaloni scurți și cu un sutien minuscul, n-am vrut să se înțeleagă, nici măcat o secundă, că arătam ca una dintre gagicile alea sexy din Baywatch. Doamne-Dumnezeule, nu! Pantalonii erau vechi și erau făcuți dintr-un material de blugi urât și jerpelit și fuseseră tăiați într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
meu îi cumpărase mamei un ceas Pobeda, pe atunci marcă rară pe la noi și cậnd, fratele meu mai mare îl desfăcuse imediat cu ciocanul pentru a-i vedea mașinăria. Și eu căutam acum să aflu “mașinăria”, să dezleg tainele universului minuscul pe care Yon îl adora pur și simplu. Simțeam asta în ochii lui atật de negri, în nările lui obraznice, în buzele lui tainice, în mậinile lui fine, în vocea lui categorică, dar mai ales în ticuri de genul: “Fii
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ce urma? Mâna îmi tremura puțin. Mi-am ridicat privirea spre el. Mă privea, cu o expresie imploratoare, și încet m-am trezit desfăcându-i fermoarul, în timp ce erecția i se contura prin materialul întins. Cu coaste subțiri, cu un funduleț minuscul, cu mușchi pe partea din spate a coapselor, era încă și mai apetisant decât mi-l imaginasem. Aplecându-se asupra mea, cu umerii încordați, m-a dezbrăcat încet de parcă ar fi desfăcut un cadou. —Anna, ești atât de frumoasă, repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
responsabilitate în caz de deces, mutilare, atacuri ale rechinilor, sindrom de stres posttraumatic, degete accidentate, unghii rupte, pierderea protezelor sau orice altceva. Dar nu ne-a păsat nici cât negru sub unghie, noi ne distram de minune, ghemuiți în bazinul minuscul de antrenament, cu alți nouă începători, făcând semne de OK cu degetul mare și cu arătătorul, chicotind și dându-ne coate ca niște școlari. În a treia zi, ne-au dus să facem prima scufundare în mare și, deși eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vreodată că Joey seamănă puțin cu Jon Bon Jovi? Moment la care ea a pufnit în râs. Dar, curios, nu mi-a răspuns. —Vin pe la tine, a zis. A apărut, purtând pantaloni scurți albi (Donna Karan) și un tricou alb minuscul (Armani), lăsând să se vadă brațele și picioarele lungi, bronzate, și cu o geantă albastru electric de la Balenciaga care valorează cam cât chiria pe o lună (cadou de la un client recunoscător) atârnată pe umăr. Avea părul încurcat și răvășit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de ce aveau efectul pe care-l aveau. Era extrem de tehnic și, oricât mi-ar fi plăcut să trec în dungă peste asta, nu puteam, pentru că, dacă obțineam contractul, avea să fie datoria mea să comprim toate aceste informații în texte minuscule și ușor de înțeles pentru uzul redactorilor de profil. Unul dintre aspectele triste ale profesiei mele era că nu mai credeam în nici una din promisiunile de contracarare a îmbătrânirii sau în vreunul din remediile miraculoase. De ce aș fi crezut? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Toată lumea mă privea cu mare atenție. Plantele și rădăcinile care intră în compoziția Formulei 12 sunt foarte rare și nu pot fi obținute pe cale sintetică. De aceea produsul va fi o raritate. Intenționez să dau un singur recipient - un recipient minuscul -, să zicem, redactorului de beauty de la Harpers. Singurul redactor de beauty din Statele Unite care îl va primi. Literalmente. Și nu i-l trimit prin poștă. Nici măcar printr-un serviciu de mesagerie. I-l aduc personal. Nu la biroul ei, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în mreje. Îl va primi dacă îmi promite o pagină întreagă. Și, dacă nu poate, mă duc la altcineva. La Vogue, probabil. Iar recipientul ar trebui să fie făcut dintr-o piatră semiprețioasă, chihlimbar sau turmalină. Îmi imaginez un lucru minuscul, greu, care să-mi încapă în palmă. Cu greutate, știți? Ca o bombă miniaturizată, cu o forță spectaculoasă. Toți tăceau încă chitic, dar Ariella a înclinat aprobator din cap cu un gest aproape imperceptibil. —Și asta nu e totul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu o voce sugrumată, gata să intru în pământ de rușine din cauza a ce spuneam. Jacqui avusese o problemă precanceroasă pe colul uterin acum câțiva ani. La momentul acela, plânseserăm cu toții, convinși că avea să moară, dar, după o intervenție minusculă, care nici măcar nu presupusese o anestezie locală, își revenise deplin. Deodată Ariella a adoptat o atitudine foarte calmă. Neliniștitor de calmă. Vocea ei a scăzut la o șoaptă răgușită. —Anna, nu m-am purtat bine cu tine? Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
achiziție, îmi aminteam de cele două mii jumate pe care i le plătisem lui Neris Hemming și tresăream. Ar fi trebuit să mă țin după ea și să încerc să-mi recuperez banii - deși sigur era ceva în clauzele cu litere minuscule care mă avertiza că nu se putea -, dar nu voiam să mai am nimic de-a face cu ea. Voiam să uit că auzisem vreodată de ea. Și nici prin cap nu-mi trecea să cer o nouă programare; știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sau să mă duc dracului direct?“ — Unde stați? am întrebat. — S-o îndura cineva de noi. Stăm la tine în prima săptămână, apoi vedem dacă ne-om găsi niște prieteni care să ne găzduiască. —La mine?! Dar apartamentul meu e minuscul. — Nu e chiar așa mic. Zisese cu totul altceva când îl văzuse prima dată. Zisese că era ca etajul 7 și jumătate din Being John Malkovich 1. —Și abia dacă o să fim acolo. O să fim toată ziua plecați la cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă strânge ceva de gât. Îmi lipsești, m-am gândit. Îmi lipsești atât de mult, Aidan Maddox. Dar n-aș fi dat pentru nimic timpul pe care l-am petrecut împreună. Merită, oricât aș suferi acum. Am scotocit în poșeta minusculă după un șervețel; Helen mi-a îndesat unul în palmă. Ochii mi s-au umplut de lacrimi și am șoptit, „Mulțam“. „N-ai pen’ce“, mi-a șoptit și ea, cu ochii în lacrimi, la rându-i. Pe mica estradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu încă. Dă-i-o Annei, i-a poruncit Jacqui. Las-o pe Anna s-o ia în brațe. Mi s-a pus în brațe o bocceluță care mieuna cu fața congestionată, o nouă făptură. O nouă viață. Degețelele ei minuscule de păpușă s-au întins spre mine și, în sufletul meu, s-a topit ultima fărâmă de amărăciune față de Aidan și am recunoscut sentimentul pe care nu-l putusem numi mai devreme. Era dragoste. I-am întins-o pe Treakil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
niște aripi de lumină, ca niște ramuri incandescente... Atunci eu mi-am luat zborul, iar ea a sărit afară din felinar și s-a înălțat după mine, încântată de a se desprinde de stâncă. A devenit un fel de pasăre minusculă, ca un colibri sclipitor. Cred că știu ce-mi lipsea până acum! a spus entuziasmându-se și înălțându-se înspre soare, în spirale de scântei. Ce? am întrebat-o bucurându-mă pentru acel moment al său de fericire și lămurindu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pe unul dintre rafturile acelea ale lui. Să fi avut vreo treizeci de centimetri lungime și era, desigur, un dragon, o reptilă cu aripi mari, negre și membranoase, cu o creastă de cocoș și cu fălcile căscate pline de dinți minusculi ca de ferăstrău. „Așa-i că-i frumos? O compoziție de-a mea. Am folosit o salamandră, un liliac, solzii unui șarpe... Un dragon subpământean. M-am inspirat după asta...“ Mi-a arătat pe o altă masă un volum mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
strânși. Capitolul 9tc " Capitolul 9" Alice își adora fiica. Din prima secundă în care o ținuse în brațe pe Rosa, un val puternic de sentimente s-a revărsat asupra ei: iubire, ușurare, uluire și hotărârea de a proteja această creatură minusculă de a cărei existență ea și Jake erau complet responsabili. Primele ei impresii legate de maternitate erau exact așa cum își imaginase, dar încă și mai amplificate. Toate clișeele erau adevărate. Nu crezuse că se poate să iubești ceva cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]