3,438 matches
-
care răzbate involuntar în atmosfera cărții. Dintre cele patru elemente, doar două depind de voință: tema și orizontul, ele putînd fi alese după afinitate sau ambiție. În schimb, timbrul și vocea nu pot fi alese, deși de tenta lor depinde mireasma elevată sau damful mediocru pe care îl emană un scriitor. Blaga și Spengler nu au stat să-și aleagă vocea sau timbrul, dar și-au ales tema și orizontul. Volumul Conștiința de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivității e
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
cu pietre nu dau nici o lumină, dar luna de primăvară strălucește pe cerul negru și la picioarele micilor coloane dorice de o albeață argintie se lungește încă o coloană care pare desenată cu o linie groasă de cerneală. Ce de miresme în umbra călduță... Nu departe, ciorchinii de glicină îmbălsămează aerul. Încă un pas, doi, a ajuns pe lunga peluză care se întinde în fața bibliotecii a cărei enormă siluetă se desprinde pe un fond înstelat. Stâlpii înalți de marmură albă cu
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
colină a muntelui. Și iată grădini înfloritoare, cultivate ogoare, livezi roditoare și râuri curgătoare, al căror farmec împrospătează vederea și a căror frumusețe poate tulbura mintea și inima; urechile ni se încântau de melodiile păsărilor, înveselitoare, și cântecelor mișcătoare; respiram miresme care întreceau cel mai minunat parfum de mosc și ambră. Am gustat roadele pomilor, ne-am potolit setea cu apa râului și am rămas cât să ne odihnim, după care am hotărât să continuăm urcarea, îmboldindu-ne: „Iute, să mergem
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
unei revelații tot de inspirație divină, în fond: „Culcată în pajiștea-naltă/ Văd norii pe cer lunecând / Ca mirosul de fân peste dealuri,/ Iar ochii și nările mele/ Descoperă taina: Rotire dulce și neobosită în haos,/ Înfășurând pe fusul văzduhului/ Miresme și nori. // În timp ce sufletul / Se obișnuiește cu pământul / Și respiră adânc.” Noua carte a Anei Blandiana, despodobită, expurgată, aproape, de metafore, se înscrie în șirul acelora care valorifică fondul dramatic al personalității poetei, atât de mult îndepărtată, astăzi, de spiritul
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
Cărtărescu și Dan Lungu la Ion Vianu, de la Gabriel Chifu și Dan Coman la Doina Ruști și Aura Christi. Exceptivii se situează în răspăr cu lumea reală. Dacă o fac prin apel la vremuri revolute, adaugă ingrediente ținând de atmosferă, miresme și nuanțe nostalgice, căci mesajul e discret polemic. Refac migălos „zăpezile de odinioară”, imposibile în prezentul dezamăgitor. Pe câteva date cât de cât clare și necontroversate, se țes detalii oricât de mincinoase din punctul strict de vedere al realității, dar
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
cu o întoarcere la primordiile agreste, la un mioritism reflex. Iată ce-I relatează poetul, identificat cu o ciobănie ancestrală: „rege al sîmburilor și al gălbenușurilor/ cu aura din albii comeți. / Înviu grădini ascunse cu gîndul. Tu te pierzi în mireasmă, / eu, adormit cu capul în brațele tale / pe trupul ca o catapeteasmă / în mijlocul goliciunii de fluiere siderale” (Întunecime secretă). Sub privirea auctorială care caută dedesubturile materiei spre a le însufleți fantast, Pegasul, cel înzestrat cu o mie de ochi și
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
și morții, e chiar reversul modului de viață occidental. Stilul sicilienilor, care se consideră desăvârșiți, are ceva din neclintita infatuare orientală, „vanitatea lor e mai puternică decât mizeria lor”. În această lentoare „vlăguită imediat de lene”, în această grădină a miresmelor și simbolurilor codificate, cu parfumuri care îți dezvăluie o posibilă sursă de inspirație pentru romanul lui Patrick Süskind (și poate, în literatura română, pentru stilul lui Agopian), în această întindere peste care simbolul selenar al ghepardului reprezintă o cheie a
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
rămîne în minte, de pildă, poemul cu cele zece chile de frunze de dafin al lui Tolnai Ottó, crescute progresiv pînă la „un vagon întreg de dafin dalmațian”, pentru o imagine că aceasta: „dintrodată tot orașul s-a umplut de mireasma/ unui crîng din elada”. Îți rămîn în minte titlurile lui Rácz Péter și selecțile din ciclul „Otto și dantelăreasa” de Bogdan László, un dialog intertextual cu opera lui Tolnai Ottó; îți mai rămîne în minte frumosul poem despre moarte al
11 poeți maghiari contemporani by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5513_a_6838]
-
poemul „Soarele de după-amiază”, până la una din descrierile Alexandriei: „Auzind- o cum rostește versurile, atingând cu tandrețe fiecare silabă a grecului visător și ironic, am mai simțit o dată puterea ciudată și echivocă a orașului - peisajul lui aluvial, de șes, și miresmele lui sleite -“. (Ibidem, p. 21) Unul dintre personaje, cuprins la un moment dat de un „sentiment al dezrădăcinării și al eșecului“, nu ezită să recite ultima strofă din poemul Orașul al lui Kavafis: „Cuvintele bătrânului poet năvăliră în mintea lui
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
Tratatul de la Versailles, din 1919) s-au înfruntat și s-au întrepă- truns două imperii și două moduri de locuire atât de diferite - cel austriac și cel otoman. Cei mai vârstnici dintre noi își amintesc despre acest loc încărcat de miresme misterioase, cu zidurile Cetății Karolina, cu geamii și minarete, cu biserică ortodoxă, cu cafeaua turcească la nisip și romul făcut aici, cu acel locum cu alune, dar și cu baclavaua, pelteaua, șerbeturile, dulcețurile de smochine, sugiucurile, cu covoarele turcești atât
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3437_a_4762]
-
din părinți cvasiincestuoși). Născut la începutul secolului XX, Marcel trece prin război și ajunge apoi funcționar în Africa, împreună cu tânăra și naiva lui soție, care moare la naștere, dintr-o infecție, căci în locurile acelea nu există antibiotice: „Pe stradă, miresmele erau atât de intense, încât până și fructele coapte și florile păreau că exaltă insuportabile suavități putride. Demn în costumul lui de in, mergea printre oameni și animale stăpânindu-și tot timpul câte un val de greață, căci pretutindeni pluteau
Creșterea și decăderea unei lumi by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3403_a_4728]
-
un areopag de Parce (trei, în mitologia greacă, iată-le multiplicate la infinit în "toți motanii"). În "Buruieni", ne investește tăria de arome vegetale, resimțită olfactiv, auditiv și tactil: Sălbatică grădină-i amar îmbălsămata, de buruieni înalte ce cresc cotropitoare, mireasma-i, plămădită'n a soarelui dogoare, rămâne totuși crudă, si-adânc răcoritoare. Din lamura de floare și frunză fură vântul și sufletul mi-l umple, și sângele mi-l bate, și tâmpla'-mi răcorește cu sărutări curate, și părul mi
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
și nu las somnul să mă-nfrângă cu-a buruienilor mirezmă". O putem crede, dar tocmai insistența asupra stării de veghe ("Eram prin ierburi lungi culcata și v'asteptam cu ochi de panda") devine suspectă. Trecerea de la refuzul ațipirii în mireasma narcotica (refuz trăit că o luptă: "nu las somnul să mă'nfrângă") la o pregnanta serie de gesturi și imagini, la o trăire exaltata a sentimentului de putere, poate fi înțeleasă și că intrarea într-un vis aievea (rêve éveillé
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
Cămila îl duce prin încercările de foc arzător al deșertului spre Dumnezeu din Mânăstirea Sinai, aflată într-o oază cu măslini, portocali, nuci, smochini și uriași migdali înfloriți: „...Încet, ritmic, ca o răsuflare, vine și tulbură nările - nările și mintea - mireasma de la migdalii înfloriți. Mă gândesc cum a putut această fortăreață călugărească să îndure tăcutele suflări primăvăratice și cum nu a căzut, atâtea veacuri, într-o primăvară. Fraza celui mai aspru pustnic, Sfântul Antonie, îmi tulbură de ani buni, prin adânca
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
care n-am putut să nu-l remarc. Un amestec de bay rum, scrum umed și tabac gris, la care se adaugă o urmă de parfum distins. Mai târziu, toate acestea vor ajunge să se contopească într-o aromă inconfundabilă - mireasma morții”. Astfel este anticipată o poveste ciudată cu un personaj insolit, „un dandy incurabil care ducea viața unui cerșetor”, care mai întâi devine prietenul autorului, fiind protejat de acesta precum un copil, iar mai târziu se va transforma într-un
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
furtunii mersul lins pe nori tenori și pe cheiuri de canale manuscrisele vasale viciul călărind ca hunii el po(h)etul logothetul. Clopote se smulg din funii și-n poetica țărânii port și navă/cimitirul leapădă cu trandafirul duhul tămâind mireasma arsă la catapeteasma spinului aminului. Crucea-n piatră netăiată piatra-n stâncă împilată stânca-n munte răstignită zac și tac în stalagmită lacrima neîntrupată. Dalta/fulger n-a ajuns mutul azimut ascuns sunetul în șlefuire literele la galere legănând într-
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
nesfârșită insomnie și deodată bătaia clopotului de dimineață zguduie geamurile patul pereții ce se prăbușesc peste tine și adormi sub molozul orelor Nașterea poemului Descifrez anevoie încâlcite semne pe zăpada proaspătă toate duc la magazia de lemne ce vietate căuta miresme de pădure? îmi rotesc privirile le ridic spre acoperișul magaziei o pasăre cu patru aripi și creastă de frunze clocește cărbuni în melonul lui Magritte arunc în sus un bulgăre de zăpadă bulgărele se desface-n picături albastre și deodată
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
Poți strivi cu palma izvorul unui fluviu? Poți speria porumbelul de hîrtie care duce vestea că pămîntul va primi un nume nou? Poți să scoți din fierbințeala pieptului sămînța unui cîntec? S-o sameni s-o uzi să-i separi mireasma de floare și într-o noapte cineva să joace pe frăgezimile ei cu tălpile goale ... Ei, și de asta eu nu pot să mor! Am fost plătit cu ora ca să trăiesc. Am fost plătit în avans. Mi s-a zis
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
roșie cu umbra aruncată peste foșnetul mării? Dacă nu de ce acum după atîtea căderi în abis scena filmică a tînărului păstor de capre alergînd spre stînca roșie și zgomotul săgeții intrate în carne și privirea neomenească a tînărului îmbrobonat de mireasma morții? Dacă nu de ce din cînd în cînd această durere ascuțită sub omoplatul stîng și de ce de-atîta timp tratatul meu despre barbarie și sacralitate stagnează de fiecare dată la greci? Raport către nopțile sterpe Ceea ce ne leagă e-un cîntec
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
Ovidiu Genaru Miresme care oxidați un sânge tânăr veniți de unde? Despre efectul straniu al depunerii vârstei în ateroame ce se mai știe? Sunt zilele sleite? Polenul zorilor care s-au dus? Să fie straturile experienței? Un sit uman? Sau poate-i arhivarea migăloasă
Mărturisiri by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2494_a_3819]
-
nu mai știu: îngerul luminos mă smulge din această lume sau eu - cel obscur - îl smulg pe el din spațiul angelic Uneori - când mijesc zorii - ies în stradă cu un craniu de sfânt în mâini și strada se umple de mireasmă Monstrul Sacru În memoria Tatălui Gherasim E prima oară când văd de aproape un fluture atât de mare de frumos de fragil cu aripile ca două enorme pleoape lăsate ușor peste ochii dorminzi de copil E un fluture de noapte
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
Elena Ștefoi Câmp și cărare Cunosc pe de rost câmpul și mă rătăcesc pe cărare un pantof desperecheat alunecând fără martori dintr-o ladă cu vechituri doldora de miresme străine totuși goală de înțeles a fost cândva dimineață și-a nins peste ea în urma de unică talpă a unui animal preistoric își face culcuș partea cea bună ce fi-va să vină din viața ta doar ca ea să
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
Transparentă ca pielea unui înger Care abia se-ncheagă între lumi Pasiunea ah pasiunea râdeai Dar plângeai Nu spunem nimănui Povestea asta În foișor Este cineva cu mine în grădină (Îi aud răsuflarea) Ziua simt miros de iarbă Și seara mireasmă de iasomie Mă ascund în mine de frigul terestru Ca să înceteze minciuna despre frigurile mele Dimpotrivă Îmi este cald prea cald anotimpurile sunt toate fierbinți Eu nu aud coleopterele cum cad pe foaia de hârtie Fiindcă scriu în foișor în
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
umbrei și întreb, unde este și unde se așază trup și suflet vulturii bombardați de plumbii de polen doar atât îmi răspunde ecoul doar truda sângelui și-a lacrimei acolo unde vulturii-n umbre aruncă îngeri precum o potcoavă de miresme.
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
din care să-mi fac sunetul primordial, sălășluitor la infinit în auzul meu avid. astfel aș renunța la cântec, la îngânarea lui, și-aș deveni cântecul însuși, neauzit, acela pe care toți îl purtăm în noi, ca pe propria noastră mireasmă.
Poezii by Rodica Braga () [Corola-journal/Imaginative/3090_a_4415]