8,023 matches
-
3o începuseră să se adune nori pe cerul Europei. La București se organizase gruparea „Criterion“, unde se țineau conferințe despre personalități importante. Ca o călăuză foarte experimentată cu un ascuțit simț de orientare, dar și cu o certă sensibilitate artistică, mirosind, de la o poștă, ascunzătorile artistului, Gabriela Gîrmacea ne introduce în culisa scenei de la Fundația Carol, unde Mihail Sebastian ținea o conferință despre Charlie Chaplin. Naratorul este aici Mircea Eliade - istoria e o derulare de momente imprevizibile, instabile, greu de fixat
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
și volumul meu de estetică urbană Sinnesraum Stadt. Eine multisensorische Anthropologie. Dacă ar fi să asociați Viena sau Austria cu anumite gusturi, cu mirosuri/ miresme, cu anumite culori sau cu anumite forme - ce ați alege și de ce? Mie Viena îmi miroase a Dunăre, a cai, a struguri copți în viile din Grinzing... Aceeași întrebare mi s-a mai pus de jurnaliști austrieci. Sper să nu vă supărați dacă-i voi lăsa pe cititori să-și configureze propriile asociații; din fericire, nu
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
fărădelegi, furau fete și cai, oi și vite, se dădeau în judecată, se împăcau sau se ucideau cu furie la vreo petrecere. Bărbații beau pînă cădeau în șanțuri, muierile își dădeau fustele peste cap, cerșetorii se milogeau pe la colțurile străzilor mirosind a fîn și lături, baronesele se scăldau în lapte de iapă și așa mai departe. Toți aveau sărbătorile lor, locurile lor de chef, dorințele lor nemărturisite și îndreptarele lor de viață. Unii deschideau birturi, cariere de piatră, afaceri cu păcură
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
și viitorul laolaltă, stări ce relativizează ontologicul, „ne scapă”. Prezentul e prin excelență locul pierzaniei. Al dezagregărilor, al emanațiilor fetide, al zbaterilor inutile de a-l drege cumva: „și surparea continuă, ziua și noaptea/ stă deasupra noastră semnul leșului,/ timpul miroase/ a urină veche de pisică”. Un Infern conținînd „biografii ejaculate, voci ieșite dintr-o gură prăbușită”, unde autorul stă în propria-i vîrstă ca într-un ștreang, poeziile fiindu-i așijderea ștreanguri, unde nu există inimă, ci doar „o seninătate
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
internat de câteva zile la Spitalul Județean Timișoara, după ce suferise un blocaj renal și un șoc septic. Marii jurnaliști români nu l-au uitat, dovadă că prezentatorul emisiunii "Next Star" a scris - în memoria lui Mile Cărpenișan - un text emoționant. Miroase a praf de pușcă în Ucraina și toate televiziunile serioase și-au trimis corespondenți de război acolo. Noi i-am concediat pe ai noștri... Parașutele cu care i-am înlocuit n-or să spună prea multe despre trupele parașutate ale
Dan Negru, despre dispariția unui om de televiziune: S-a prăpădit () [Corola-journal/Journalistic/42473_a_43798]
-
altul, apoi o urmară încet pe bătrână. Mergea greu femeia. Da’ nu veniți după mine, mamă, mergeți în casa mare, am făcut focul de când s-a luminat, e bine... În bucătărie așa numeau ei anexa din curte -, e abur și miroase a mâncare. Nu de alta, da’ aveți haine bune și capătă miros... De abia se luminase când bătrâna își sculă feciorii. Dormiseră amândoi într-un pat, același pat în care au dormit toată copilăria. Se culcaseră târziu, aproape de miezul nopții
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
aprinse o țigară și ieși iarăși în curte. Mai erau câteva ceasuri bune până la ziuă. În sat, mai bine spus în cele trei case care mai rămăseseră, era o liniște deplină. Azorică se apropie de bărbat, aproape târându-se. Îi mirosi picioarele, apoi se ușură pe ghetele pline de noroi. Hai în casă, dragă, să nu răcești... Elena, care apăruse pe nesimțite lângă Gheorghe, îl luă în brațe și îl sărută, cu disperare parcă. Nu-i nimic, dragă, vor trece și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a cumpărat de la piață. Ne e greu să îl refuzăm, deși nici una nu vrea mere. Cine să se ducă totuși? Până la urmă mă duc eu, ce ne codim atâta. Intru în camera unde sunt merele, e un aer închis și miroase a cămară. Văd o ușă deschisă și mi se pare că văd o cadă. Nu am văzut la țară până acum baie în casă. Mi-o arată, mândru, cu cadă cu tot. Când vrei poți să vii să faci baie
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mă stră du iesc, stânjenit în mod vizibil, să încep o timidă discuție cu o domniță cu părul blond, ars, din fața mea. Mă apro pii de ea, iar cojocul de blană, pe care i-l ating în se miîntuneric, îi miroase atât de impunător - și deloc im previzibil - a brânză și a oaie. Prin ninsoare se apropie discret Vasile, un coleg de școală pe care îl știu de mult timp, dar numai prin intermediul câtorva plictisitoare saluturi. Îmi întinde mâna, prea asprită
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
murdar și îmbrăcat cu niște haine jerpelite, fără o cizmă și cu o șosetă ruptă. Developez în viteză imagini cu șobolani de diferite mărimi, prin ochii lui de mort - care nu mai respiră, și nu mai clipește, și nu mai miroase, și nu mai cântă. Vreau să fur viața din maternitatea alăturată și să o aduc aici, în acest hău funebru și adânc, însă nu pot face asta, din cauza curentului electric care l-a izbit violent pe tata de cimentul umed
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un atelier auto și toată ziua schimbam roți, umflam roți, căram roți. De noroc m-am împiedicat într-o duminică. Era dimineața devreme și mergeam fără țintă când, în dreptul unei case, am simțit că piciorul meu calcă pe ceva moale. Mirosea a moarte. Călcasem pe o mâță moartă. Era cenușie cu dungi, iar printre colți îi ieșise limba neagră. Un ochi îi atârna, legat de o venă subțire și trupul îi era contorsionat, cu spinarea ruptă. Nu era sânge pe jos
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
trecut de mult de faza ce mănânc diseară sau unde mă prinde noaptea. În cartier la noi mișună un boschetar care se crede femeie. Umblă mereu cu mărgele, brățări, genți colorate, eșarfe și păpuși stricate. Un cerșetor cu barbă, care miroase de la o poștă, fie vară, fie iarnă. Uneori se dă cu ruj. Nu e în toate mințile, vorbește singur și spune mereu că-i e foame. Mă tot gândeam să scriu despre el, să-i cumpăr povestea cu o șaormă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
iar măsura în care pot manipula îmi produce o satisfacție și o excitație greu de egalat. Cobor din tren la Sibiu, primul pe peron, scot tabachera și dau foc tutunului. Fata în hanorac trece pe lângă mine și o simt că miroase frumos. Undeva, pe la jumătatea gării, îl văd pe șoferul filialei locale. Pare nerăbdător să mă întâlnească, zâmbește larg să-l observ de la distanță și se mișcă de pe un picior pe altul. Întotdeauna s-a bucurat când am venit să-i
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la revedere. Mihăiță are opt ani și cei mai frumoși ochi albaștri pe care i-am văzut vreodată. Mihăiță trăiește în Biserica Sfântul Spiridon. Mihăiță este un înger. Alexandra Gordea Să ne prezentăm În mașină era o curățenie impecabilă și mirosea a vanilie. Muzica umplea tăcerea care se instalase între noi. Ceva instrumental, aproape terapeutic. Omul părea timid. Încercam să fiu atentă la drum, la peisajul pe care-l știam ca pe buzunarele mele. Mă prefăceam interesată de tot ce-mi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu tulburarea lui străină până-n străfunduri, răscolindu-i tristețea și dorul de ducă. Era a treia noapte când se repeta totul. Lucirile stelelor înfipte-n geam îi răneau ochii. Încăperea sărăcăcioasă, cu moblă puțină și de proastă calitate, dar curată, mirosea a somn, a ziduri vechi uscate de arșiță, a acoperiș de tablă ruginită sub care șoarecii își întemeiaseră colonii și-a încă ceva, desnădăjduit și enigmatic. Din copilărie, fratele ei mai mare văzând cât de năbădăios crește în frumusețea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dorul desprinderii de pământ. Ar fi vrut să zboare. Să se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul ei, în noaptea aceea, toată noaptea cât se perpeli fără somn, răspândi o mireasmă dulce-acrișoară de oțet de mere, și subțiorile îi mirosiră spre dimineață când se trezi a suc lipicios și amărui, ca sucul țâșnit din carnea albă a mestecenilor. Am să mă duc, îi spuse bătrânei, hotărâtă. Mă duc la bunica în pădure. Sigur, o aprobă soacra. Du-te, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la intervale, cu fețe de mese albe, deasupra, și sticle burduhănoase, cu gâturile înfășurate în ștergare, răsturnate în căldările cu gheață. Senzația aromată, înțepătoare și rece din cerul gurii îl făcu să-și lingă buzele și să-nghită în sec. Mirosea a rouă și rădăcini crude. Mestecă în gând gustul de pâine bună și buchetul vinului. Suava dulceață îi înțepa limba și-l amețea. Hotărî să coboare și coborî scările. Civilii nu erau prea mulți; totuși erau destui, și cei mai mulți, amestecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să ne crești pe noi, și cu ce te-ai ales? Aici ne-a dat la fiecare în primire câte-o saltea de paie împuțită, de curg paiele din ea, și câte-un cearșaf și o pătură de grajduri, de miroase a cai de te tâmpește, și câte-o pernă, tot din paie, îmbrăcată într-o față de pernă de mort, și m-au despărțit din prima zi de Astrid, să n-o mai văd nici pe ea, ceea ce mă înnebunește cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aceeași împietrire și absență. Privi goana mașinilor pe drum. Asta era tot ce mai putea face, să să-mpietrească și să lase să pătrundă cât mai puțin în ea din ce vedea. Un nor de colb întuneca totul. Aerul înecăcios mirosea a motoare încinse, a benzină arsă, a fum și duhoare râncedă de motorină, de uleiuri și parcă de praf de pușcă, de moarte. Mașinile huruiau întruna, rostogolindu-se la vale, zguduind pământul. Cerboaica ar fi vrut să aibă iarăși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-mă! Nu mai pot îndura mai mult decât un an. Maximum. Dă-ncoace! Ține! Tu trage de-acolo, și eu... Hai... Cămașa cedă, pârâi. Fâșia se despică până la poale. Se-ngropară în grâu, lângă el, și începură să-l lege. Mirosea atât de tare că întorceau capetele să respire. Pleacă zilnic, noaptea, câte cinci-șase băieți, în diferite direcții, în Franța, în Olanda, îndărăt în România, unde văd cu ochii. Ce-ai pățit, omule? M-a ucis, ticălosul! Ah! Mă arde! Arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
deschisă, gata să țipe. Cuprins de spaimă, împiedicându-se într-o traversă, făcu doi pași spre muncitorul care-l învățase meserie: Dacă mă refuză, sunt pierdut. Ce-i cu tine? Vreau s-o iau! Să mă-nsor cu ea! Aerul mirosea dulce a parfum de levănțică. Acum ți-ai găsit!? Ești nebun! se cruci meșterul și-i dădu una în spate, să-l trezească. Hai! Repede! Ne prind nemții! Nu ne prind. Dacă am scăpat o dată, nu ne mai prind. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în lumină, și-l așteptase. Îl simțise prin somn. Nu venea în fiecare zi. Când sosea, când și când, avea ore diferite, după toane. Uneori îl auzea în puterea nopții, alteori îi ieșea în cale-n pădure sau o pândea mirosindu-i pântecul gol la bulboana frământată mărunt de vâna izvoarelor din adânc. Bulboana lui Tudor, cum îi spunea și cerbului, cum o botezase ea în dorul bărbatului plecat. Avea, în crucea amiezii când se dezbrăca pe malul înalt și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zbârcindu-și nasul cu nările tremurânde, și buzele i se umflară dezvelindu-i dinții într-un râs plin, scurt, care-i trecu un fior prin coapse. Deasupra lui, pădurea vastă înflorea până-n cer, scuturată-n ninsoare. O ninsoare bogată, tihnită, mirosind a rufe curate și-a piele proaspăt spălată. Pădurea și cerul se contopeau. Pomii păreau că urcă spre cer și cerul cobora neîncetat, împrăștiindu-se în fierberea alburie a norilor ce se prăvăleau moale prin aerul de vată transformându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în omizi de argint. Cerboaica se întoarse-n casă lăsând ușa deschisă. Cerbul n-o urmă. N-ar fi putut intra de coarne. Rămase-n prag bătând cu copita, nerăbdător. Cerboaica încălță pâslarii din piele de lup (cu al cărei miros trebui să treacă două ierni să se învețe și să obișnuiască animalele), îmbrăcă șuba croită din pielea altor patru Seco, cu guler lat de-o palmă, căptușită cu blăniță de ied; își potrivi cochet, puțin lăsată pe-o sprânceană, căciula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe unul cu-o hlamidă; pe alții încotoșmănându-i în cojoace mițoase; altora aruncându-le bundițe de ied în spinare; turnând odăjdii pe brazi și punând blănuri de hermină pe crengile cedrului; oblojindu-i cu vată și feșe de argint mirosind a tămâie, sau, transformându-i în fantastici urși polari plecați la plimbare printre banchizele de gheață de pe malurile gârlei și pârâului. Un gând zănatec o îmboldea să-și lepede șuba de lup și tot ce-avea pe ea, și, goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]