918 matches
-
și revelator. Tânărul regizor a avut de luptat aici cu un întreg șir de prejudecăți așezate în straturi, timp de câteva decenii, peste opera lui Cehov, căutându-i semnificațiile reale, așa cum pot vorbi ale astăzi unui spectator lucid, dușman al mistificărilor. Spectacolul e construit pe schela câtorva scene-cheie, momente memorabile pentru forța lor de expresie: ritualul mut al servirii ceaiului în actul I, într-o ambianță de plictiseală lâncedă și, prin contrast, de puritate transparentă... (Margareta Bărbuță) ... Exemplul cel mai convingător
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la fel de percutant și astăzi ca și atunci. Meditațiile mele spectaculare pe tema Caragiale, încearcă să violenteze zona conștiinței. În prea multe cazuri omul contemporan s-a năclăit. Eu mă revolt împotriva a tot ce este oportunism și lașitate, indiferență și mistificare. V-ați întors de la Arezzo după ce ați participat la Festivalul Internațional al Teatrului de Studio și ați cucerit cu spectacolul Năpasta de Caragiale Marele Premiu al Festivalului "Leul din Arezzo", Premiul Giole și alte distincții. S-au spus despre teatrul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
îmi dă pinteni și nu mă lasă nici o clipă să respir. Să mă mărturisesc AICI! Dar haideți toți, știind acest lucru, să și cultivăm REAL această stare, să nu schimbăm o necesitate într-un slogan. Să nu mai avem satisfacția mistificării. Interviu realizat de Sânziana POP 1984 Nu ne putem face cunoscuți în lume cu ce gândim, decât dacă gândim! Stimate Alexa Visarion, acest ciclu de dialoguri pornește de la impresia că breasla cinematografică nu beneficiază încă de o privire lucidă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
baza unei comparații de tip istoric. Istoria ca forma mentis, indiferent dacă aceasta este fictivă sau reală, o separație discutabilă din moment ce funcția scrisului este tocmai figurarea, precum și o distanțare de realul dat, de datul istoric. Orice cuvânt scris este o mistificare, spunea Camil Petrescu, sesizând funcția de figurare a cuvântului scris. Ceea ce face posibilă istoria, atât sub aspectul acțiunilor, cât și al scrierilor este tocmai capacitatea de a figura aspecte din realitatea trăită (adică ficțiunea ei). Ficțiunea nu este opusă istoriei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu se repetă, iar situațiile similare comportă aspecte diferite pe axa timpului. Tocmai acest ireversibil al timpului istoric creează diverse cunoștințe ce pot fi asimilate de omul contemporan într-un mod original. Evident că acest om învață din istorie, în ciuda mistificărilor tehnologice, în ciuda tehnologizării umanului prin electronică și informatică, în ciuda spălării creierelor prin media și intelectualitate. Să luăm câteva exemple concrete din istorie. Ce putem învăța din relațiile între Socrate și sofiștii săi? Putem învăța că Socrate nu gândea autosuficient și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoriei este un discurs al puterii politice și al diverselor orientări ideologice, care-și dispută dreptul la cuvânt. Istoriile lui Foucault au rămas inaccesibile publicului din România din cauza stilisticii sale "impenetrabile" (Hayden White). Emplotment-ul foucauldian este într-adevăr inclasabil, în ciuda mistificărilor suferite de istoricul francez. Foucault scrie codificat, deoarece are o concepție semiologică despre istorie și pentru că el se pronunță la modul elitist și teoretic pentru depășirea unui prezent politic limitat, îngust și rigid în formele sale de manifestare. Acest "prezent
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
A totalitătii, a universalitătii fluxului vital. Actor de primă mărime în "freamătul vieții naționale", Eminescu era în vara anului 1883 doar un poet de geniu. La fel de interesant și poate cel mai original ni se pare ultimul capitol "Detractorii: adevar și mistificare", în paginile căruia dr. Nica reactivează figura preotului ardelean Grama, figura cea mai sinistră în analele campaniei antieminesciene declanșate în 1891, la doi ani după moartea poetului. Ceea ce s-a încercat în 1998 în privința detabuizării poetului nțional, sunt lucruri benigne
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
tânărului autor francez faimă mondială. Prinzând gustul politicii, Malraux se apropie de centrele militante antifasciste. Va avea nevoie de zece ani să se convingă asupra degenerării revoluției în teroare și intoleranță, să descopere că și el a fost victima unei mistificări. Asumându-și reproșurile și invectivele intelighenției bolșevice și marxiste, Malraux va purcede pe calea unei radicale convertiri, declarându-se anticomunist, trăindu-și viața ca pe o construcție epică. Episodică totuși, prezența lui pe frontul antihitlerist nu este lipsită de eschive
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
omul nu va mai avea puterea să denunțe legământul inițial cu utopia politică. S. Damian se întreabă asupra acestui tip de imobilism (coerență cu sine?), se miră până la stupefacație de ce Croh n-a dat semne de convertire, deși a înțeles "mistificarea pe care a cauționat-o". Dezavuându-i pe cei ce-l incriminează pe Croh ca promotor al realismului socialist, S. Damian nu ezită să execute necesarul "paricid", probând cu textele maestrului în față, mai vechi și mai noi, inflexibilitatea acestuia
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Ralea, Mihail Sadoveanu sau Virgil Teodorescu), și fără să trâmbițeze farmecul realismului socialist ca G. Călinescu, să se amăgească, adică "să pună de acord umanismul său structural (și utopic)" cu megafonata, mimetica grijă față de om a ideologiei dominante. Victimă a mistificării politrucilor, dar și a propriei slăbiciuni, Tudor Vianu reprezenta pentru generația lui Gelu Ionescu, în ciuda îndureratei sale măști aulice, normalitatea, autoritatea intelectuală, valoarea trecutului ca ultimă speranță în deșertul anilor '50 - '60. Și totuși, cel mai dureros preț plătit de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ad hoc. Știindu-se văzuți și auziți, incomodați definitiv în intimitatea dialogului lor făcut public, deveniți actorii momentului cu sau fără voia lor, personajele dau curs unor reacții mai mult sau mai puțin previzibile. Între acestea, cele mai probabile sînt mistificarea, trucarea comunicării dialogale, și, în sens opus, exhibarea ei cu certă plăcere pe scena astfel creată. Personaje cu gustul reprezentației, animate de un spirit propriu histrionic, ludic sau narcisiac renunță cu ușurință la scutul invizibil vulnerabil, în plus al intimității
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în culise, adică în gesturile cotidiene). Ela "imită" neconvingător, însă traumatizant pentru privitor, ceea ce înseamnă că-și compune o "poză" studiată, care trădează înstrăinarea ei. Imitația nu înseamnă doar supunere penibilă, lipsă a consistenței sau a valorii proprii, ci și mistificare a "conținutului" interior. Personalitatea, care va fi ea, se manifestă astfel, într-un fel de pervertire care repugnă întotdeauna naratorului. Virulența observațiilor din fragmentul citat are și o altă conotație. Distanța între emblema fictivă ("Dama cu camelii") și cea care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Natura dublă a feminității, în construcția masculină: una înaltă și una joasă. Gelozia eroilor este semnul că ceea ce este virtual degradant în femeie începe să fie temut, presupus; că deja, pe drumul scindării, care se poate naște dintr-o simplă mistificare, imaginea ei nu va mai putea fi recuperată niciodată întreagă. RE-SCRIEREA INTERTEXTUALĂ. LA DAME AUX CAMÉLIAS "Transcendența" textuală se manifestă și în construcția personajelor. Dacă un titlu precum Patul lui Procust este unul "reminiscență", conform opiniei lui Liviu Călin (de la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
vechi malentendu-uri. Dinamica ideilor sudează în tandem "neînțelegerea" și corectarea punctului de vedere, ca momente cu o vizibilă dialectică. Malentendu-ul poate fi, pînă la urmă, fertil, ferment pentru dezbaterea viitoare; așadar, într-un mod sofisticat, poate: generos. De la ignoranță la mistificare (în pragul căreia se oprește, căci neînțelegerea este benignă), de la interpretarea eronată la verdictul asupra valorii, malentendu-ul obligă la gestul restaurator, acela care "scutură praful" de pe scrieri, în vederea clarificării unor poziții anterior formulate. Ce este altceva în concepție poemul Epigonii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
iar nu a virtuozității mimetice, aceea care, într-un fel, a fost zidită în temelia atacurilor plecînd din ...actualitate! " Cel mai fluierat autor român", cum însuși se numea, cu umor, a trecut grațios peste toate malentendu-urile (unele de-a dreptul mistificări). A intentat, în 1901, proces de calomnie celui care inventase culpa de plagiat și a avut, în avocatul Barbu Ștefănescu-Delavrancea un... alt apărător celebru. A fost el însuși plagiat, în Franța, tot cu Năpasta, în anul 1902. Anul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sfera concretului. Critica înseamnă refacerea în plan secund a textului original, contrafacerea ei cu alte mijloace." (Fatalitatea vocației, s. n.) " Mijloacele" criticului au acea varietate care asigură întotdeauna surpriza și lectura cu delicii. Călinescu nu descompune ireversibil, în vederea demonstrației, a de-mistificării prozaice a "latențelor" operei, cum le numește. El dacă se poate accepta banalitatea construiește în interiorul operei, luînd în serios atît lucrarea creatorului, cît și posibilitățile pe care aceasta i le oferă, de a angaja un discurs (critic) concordant, mimetic, neinvaziv
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
la alteritate, iar acest acces îmi permite să revin asupra mea în condiții mai bune".(3) În fond, tirania posibilităților, cauza primă a disperării îndrăgostitului gelos (ce caută, interpretează, nu doar din lipsa certitudinilor, ci și din suspiciune, de teama mistificării), revine la necesitatea "organică" de a trece această limită. Sandu o intuiește, uneori: "de altminteri nu interpretez în multe chipuri pentru a-mi găsi scuze, ci dintr-o necesitate organică." "Sînt extrem de bănuitor și nu știu dacă aș putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fiecare gest, fiecare vorbă în toate chipurile posibile (chiar dacă nu ajung la realitate)", s. n. Suspiciunea adaugă un simț celor obișnuite. Pe calea presupunerilor interminabile, pe traseul "căutării" lor, în tentativa, fie și inconștientă, de a se afla în "mintea celuilalt", mistificarea este un catalizator al obsesiei personajelor. Teama de a nu fi mințiți le ascute vigilența, cum admite personajul lui Proust : "Mais les amoureux sont si soupçonneux, qu'ils flairent tout de suite le mensonge"(4), în vreme ce propriul lor edificiu de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Puterii Luminoase, ca să o numim așa, însă, până atunci, e clar că universul este sub controlul ei absolut, putere de viață și de moarte, pe care și-l exercita prin ciumă sau revoluție, boala sau tortură, înșelătorie sau milă prefăcuta, mistificare sau inchiziție"13. Pentru Dan Oltean 14, Cioran este "absolutul care evoluează". Ar fi o eroare să-l considerăm pe Cioran doar un sceptic sau doar un negativist spune Dan Oltean -, el este de fapt și una și alta, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
forță intimă motivantă. ACEST FAPT ESTE ATESTAT DE O MIȘCARE ISTORICĂ NUMITĂ "MISTICISM". În privința aceasta, este util să amintim că termenul de "mister" include două adjective: "misterios" și "mistic". Termenul de "mistic" este prea ușor greșit înțeles, dîndu-i-se sensul de "mistificare" din prudență față de orice aprofundare care ar putea duce la mister. Delirul mistic este o mistificare. Dar ce reprezintă nebunia mistică dacă nu o nevoie de aprofundare care nu poate găsi ieșirea din rătăcirea convențională. Oricum, în misterele anticilor, inițiatul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
util să amintim că termenul de "mister" include două adjective: "misterios" și "mistic". Termenul de "mistic" este prea ușor greșit înțeles, dîndu-i-se sensul de "mistificare" din prudență față de orice aprofundare care ar putea duce la mister. Delirul mistic este o mistificare. Dar ce reprezintă nebunia mistică dacă nu o nevoie de aprofundare care nu poate găsi ieșirea din rătăcirea convențională. Oricum, în misterele anticilor, inițiatul este numit "mistul", ia rostul acestor instituții era de a dezvălui sensul misterios al imaginilor mitice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care nu poate găsi ieșirea din rătăcirea convențională. Oricum, în misterele anticilor, inițiatul este numit "mistul", ia rostul acestor instituții era de a dezvălui sensul misterios al imaginilor mitice spiritelor care nu se mulțumeau cu credințele populare. Opoziția misticismului față de mistificarea credințelor populare este un fenomen istoric genealizat. Opoziția aceasta față de dogme a apărut în sînul tuturor religiilor: Bagavata-Gita din India, cabala evreilor, misterele din Egipt și Grecia, neoplatonismul. În cadrul creștinsmului: Paracelsius și Nostradamus; în misticismul german: Eckhard și Boehme, și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolism, scene tari, inclusiv erotice, analitice, polițiste, politice. Firele romanului trăit de Cititor și Cititoare leagă pe dedesubt povestirile, exemplare prin elanul romanesc, mai ales cele ce amintesc de specia latino-americană, japoneză, rusă. Cartea ca obiect al dorinței sau al mistificării universale, cartea vânată prin librăriile sau bibliotecile lumii pentru dezlegarea feluritelor enigme datorate autorilor, editorilor, traducătorilor, cartea cenzurată ca primejdie ideologică sau ocultată din motive pasionale se află în centrul scenelor-cadru ce prefațează sau agrementează cele zece povestiri, probă de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și apoi olăcar împărătesc în La Grande Armée napoleoniană; este omul cu o mie și una de vieți și de povești, o Șeherezadă ce merge pe pilot automat, ce deapănă istoria omenirii, un carnaval neîntrerupt, un amestec de geniu și mistificare, de suferință și caraghioslâcuri, de martiraj și frumusețe inefabilă. Simon Fussgänger este cel care, refuzând să se uite pe sine de dragul celuilalt, să se dăruiască prin iubire, se livrează cercului infernal al istoriei, obsedat de nefericirea de a exista. Iată
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nu ezită să-l denigreze. Pusă față-n față cu fantomele trecutului, supusă unei introspecții chinuitoare, fragila pavăză a bătrânului matematician cedează. Călcâiul lui Ahile era rănit de moarte. Renegându-și vechile acuze privind Teorema Incompletitudinii, într-un acces de mistificare paranoică, Petros moare, răpus de propriul delir, agravat de o probabilă congestie cerebrală. Petros Papachristos, fausticul și luciferianul personaj, impune prin suprafirescul, emoționantul său curaj de a se fi lăsat atras în mrejele de foc luminos, dar și pârjolitor al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]