5,217 matches
-
Amintiri dintro călătorie. Umblând pe valea Sabasei, cei doi se opresc la umbra unei stânci de calcar, unde pârâul face un cot limpede și adânc. Scriitorul se lasă numaidecât purtat pe aripile imaginației și crede că a ajuns în tărâmul mitic al nimfelor. El se adresează partenerului său în termenii cei mai avântați: Iată-ne, junele și grațiosul meu faun, [...] sosiți la locul unde nimfele acestor păduri obișnuiesc a-și dezvăli, câteodată, comorile lor de grații; desfă deci cununa de iederă
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
Patrick Modiano sunt încărcate de farmecul unei vieți trăite parcă doar pentru a discuta despre sensul existenței și despre artă. Dar paradisul acesta nu le este oferit pentru totdeauna. Asemenea unor îngeri alungați dintr-un spațiu și dintr-un timp mitice, eroii lui Modiano se trezesc în cenușiul vieții cotidiene, lipsite de farmecul de altădată, când totul părea posibil. Romanul lui Modiano, dincolo de atmosfera nostalgică a unui Paris la care visăm cu toții, dincolo de frivolități, aventuri și iubiri pierdute, este și un
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
o interioritate înstrăinată. Senzația că romanul e confecționat dintr-o oglindă spartă o întâlnim adesea în cărțile din a doua perioadă de creație. Alcătuind dosarul biografic al prietenului recuzat, Anton retrăiește mirajul unei copilării încadrate, citim printre rânduri, de istoria mitică a unui Bârlad prezent și în Alvis și destinul (1993), Viața cu efect întârziat (1999) și Despărțirea de Ierusalim (2005). Sunt fotograme ale timpului, memoriei și erotomaniei, iar portretul într-o oglindă spartă declanșează nu neapărat o criză a vârstei
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
severă. (Cuvântul mi se pare a se preta de minune, cu atât mai mult cu cât amintește de felul radical în care definea Vico nașterea limbajului în comunitățile primitive, ca o sumă de viziuni inerent imprecise, dar scontând precizia descripției mitice, adică de poeme severe.) Trec în carte numai acele poeme cărora codul construit de Liiceanu li se potrivește din prima încercare. Autorul prefeței n-o spune, sau în orice caz n-o spune întocmai: „Acest privilegiu mi-a dat o
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
spune cât de neliniștită e existența pământească a înțeleptului atunci când a adoptat pe toți - buni, răi, sinceri și vicleni - ca pe copii ai săi. Este ciudat că în ziua de 9 martie Mircea Eliade împlinește o vârstă precisă. Pentru categoriile mitice care [de] mult i-au transformat existența în model, Mircea Eliade ca persoană nu există: nu poate deci avea o vârstă. Mircea Eliade este nemuritor. Și, în ultimă instanță, pentru un român este mai verosimil să se întrebe: a existat
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
se întrebe: a existat, în adevăr Zalmoxis? Există, în adevăr, Mircea Eliade? Din mulțimea celor care se află strânși în „inima” sa, foarte puțini îl cunosc. Dar a-l cunoaște pe Mircea Eliade nu înseamnă nicidecum a perturba imaginea sa mitică. Omul este în întregime asemenea ei: necontaminat de timp, el transportă interlocutorul într-o sferă magică unde acesta se simte cuprins de infantilă fericire. Regresează, pătrunzând în inima atotcuprinzătoare a Înțeleptului. Mă uimește bogăția de imagini religioase din rândurile de
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
ci cu însuși obiectul ei. Culianu începe prin a-l vedea ca pe un înțelept cu majusculă, asemenea celui descris în Tao te king: un om virtuos capabil să devină inima întregului popor. Mai apoi, îl transformă într-o ființă mitică nemuritoare, un înțelept zeificat precum Zalmoxis, comparație pe care o mai făcuse cu câțiva ani înainte, într-un roman inedit. În cele din urmă, Eliade devine pur și simplu o categorie, una mitologică desigur. Privilegiatul discipol se prezintă drept unul
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
cu câțiva ani înainte, într-un roman inedit. În cele din urmă, Eliade devine pur și simplu o categorie, una mitologică desigur. Privilegiatul discipol se prezintă drept unul dintre puținii care îl cunosc pe maestru ca om, dincolo de imaginea sa mitică. Însă, ne asigură el, omul este pe de-a-ntregul asemenea mitului. Trăind dincolo de timp, el își transportă interlocutorul „într-o sferă magică unde acesta se simte cuprins de infantilă fericire”. Myst-ul „regresează, pătrunzând în inima atotcuprinzătoare a Înțeleptului.” Regresia este
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
distrugerii! - 10). Devorat de nevoia de a ști, Oedip află adevărul plătind prețul cunoașterii, orbirea, iar suferința lui va echivala cu revelația. De altfel, în creația dramatică a lui Nicolae Ionel se mai întâlnește un orb înțelept înrudit cu eroii mitici: tatăl Anei din piesa Meșterul Manole este și el nevăzător și pribegește însoțit de fiica sa, noua Antigonă. Întrebat cum de a orbit, el răspunde că își ispășește astfel fărădelegile și cusururile, ca mândria și dorința de cunoaștere: de multe
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
volume precum: Momento Eminescu/Momentul Eminescu (în colab.), 1987; La România nella coscienza intellettuale italiană (în colab.), 1988; Mihai Eminescu (în colab.), ediție îngrijita de Doina Derer, 1993; Studi romeni e romanzi (în colab.), 1995; Confronto con Mircea Eliade. Archetipi mitici e identita storica (în colab.), 1998 etc. La cea de-a șasea ediție a Festivalului Zile și nopți de literatură (8-12 iunie, 2007, Neptun), juriul i-a acordat un important premiu. Doctor honoris causa al Universității Babeș-Bolyai din Cluj și
In memoriam Marco Cugno () [Corola-journal/Journalistic/4579_a_5904]
-
ciori învățate să se rotească și să se așeze deasupra a ceva înalt, acum că acel ceva nu mai era, dădeau târcoale prin preajmă și croncăneau urât, parcă a pustiu, din ciocurile lor negre”), totul pentru a sugera că dimensiunea mitică a universului sătesc s-a prăbușit. Presimțirile, greu de explicat la simpla tăiere a unui copac, ies acum în prim plan: „Mama, luptând parcă împotriva presimțirilor și temerilor ei vechi care o năpădeau, cășună pe fete și se răsti la
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
tot cuprinsul lumii o ficțiune, iarăși vorba lui Michnik, sau o realitate care a dus la condamnarea lui Eichmann, a lui Papon și a altora dintre miile de naziști dați în urmărire internațională ca niște criminali de rând? Sunt oare mitice legile care interzic în mai multe țări negaționismul, adică nerecunoașterea existenței holocaustului? Și, la urma urmelor, un proces al comunismului n-ar fi fost, mai cu seamă imediat după apusul regimurilor din Europa de Est și Centrală, necesar și eliberator, fie și
Când n-am mai fost de acord cu Adam Michnik by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5750_a_7075]
-
luând de «aici» un mugur de metaforă - lumina devenită întunericul ei. Este învățătura orfică eminesciană a morții, prezentă deja în misticismul solar grec dar și în solilocviul ciobanului mioritic - fără ca o asemenea observație să ne plonjeze automat în tropismele gândirii mitice, care mai mult limitează libertatea emoției. Limbajul este un proces monologic și autocreator nutrit din misterul emoției. Dar rămâne o trezire adresată «nimănui», căci în primul rând propriului nostru interior, în care trebuie să încapă Lumea. O repetă obsesiv, pe
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
-i încununează aventura. Este vechiul pariu american pus în joc, cel puternic rămâne în picioare până în ultima repriză așa cum o face Scarlett O’Hara în puternicul roman al lui Margaret Mitchell. Toate aceste hotărâri puse la un loc creează profilul mitic al americanului ca învingător. Imediat ce povestea se termină, nu numai cei doi șerifi intră în anonimat, dar și Mattie. Oricât de departe ar fi ajuns, orice ar fi făcut după aceea nu mai contează, este mult mai puțin decât această
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]
-
nuielușă, pentru a-i atenționa să își asculte părinții și bunicii. Și este suficient să se uite prin ferestre ca să-și dea seama dacă un copil a fost cuminte sau nu... Tradiția își are originea în povestea personajului legendar și mitic, care a existat cu adevărat în persoana episcopului din Myra-Lichia (pe meleagurile Turciei de astăzi), persoana cu credință nețărmurită în Dumnezeu, care a trăit în secolul al IV-lea. Lui Nicolae de Myra îi sunt atribuite numeroase fapte bune față de
Moș Nicolae, tradiții și obiceiuri. Ascultă un colind by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/57799_a_59124]
-
transcendent (cu varianta: „zăngănit de arme” pădureț), ce declanșează o altă rezonanță părții finale a romanului, e de două ori tulburător. O dată deoarece simți că prozatorul reușește să traklizeze cu adevărat inspirat. Apoi, fiindcă această sintagmă, ieșită din afundul trecutului mitic - „Waffengetümmel“ - se regăsește într-un alt poem, Sufletul nopții: „... freamăt de arme din vremuri trecute”. Poezia a apărut, într-o revistă lunară, cu o jumătate de an înaintea sinuciderii lui Trakl. Dar nu-mi pot da seama dacă Sebastian a
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
după micul accident de tramvai al Norei, din debutul cărții - „Am stat, reflectă ea, am stat ca un ceasornic” - nu depășește nivelul subiectiv-profan. Pe cînd, odată cu capitolele VIII și IX, timpul suspendat este, fără implicarea personajelor, caracteristica obiectivă a spațiului mitic: „... totul păru oprit în loc, desprins din timp, trecut în altă lume...” sau „noaptea aceea nu avea ore” și „un ceas arăta o oră imposibilă”. Dublul registru al textului transpare în destule mici detalii. Nora și Paul iau contact „cu un
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
text a acestei „matroane” române, originară din Timișoara sau poate venită și ea din zona polono-moldavă. Un ultim aspect pe care dorim să-l abordăm aici este cel legat de autorul articolului de mai sus. Acesta semnează, așa cum am arătat, MITIC|, și e prezent în revista orădeană cu patru colaborări. Cea dintâi este intitulată „Siluetă” și e publicată în nr. 11 din 15/27 iunie 1897, p. 85, constând din prezentarea unui fapt divers fără prea mare însemnătate. Mai interesantă este
Eminescu, noutăți biografice? Un frate al poetului, participant la insurecția poloneză by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/5871_a_7196]
-
de București, s-a stabilit cu frumoasa lui soție la Brașov. După ce naționalizarea l-a lăsat sărac, a murit relativ tânăr, cu o lună înainte de nașterea mea. Îmi place să cred că port în gene, prin el, amintirea veselă a Miticilor din Bucureștiul de odinioară. Între războaie bunicii mei și-au cumpărat, din pură întâmplare, locuințe pe aceeași parte de pe aceeași stradă din centrul Brașovului, unul la numărul 10, celălalt la numărul 4 (după numerotarea de azi). Cum paginile care urmează
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
încolo le voi înfrunta numai acasă (III). În finalul piesei, naratorul protestează zadarnic împotriva unei evoluții a evenimentelor care-i contrazice convingerile inițiale. Forțele întunecate ale destinului și blestemele strămoșești acționează în epoca istorică a rațiunii ca și în timpurile mitice. Atena din Eumenidele lui Eschil era leagănul dreptății și al civilizației, singurul loc în care justiția primitivă, intransigentă și oarbă a Eriniilor, bazată pe principiul „sânge pentru sânge”, putea fi înlocuită prin legile tribunalului penal din Areopagul instituit de zeița
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
Sartre, reinterpretare a mitului Atrizilor cu aluzii la situația Franței sub ocupația nazistă. Cea de-a doua parte a dipticului, privitoare la nașterea și formarea lui Atenus, fiul lui Oreste și al Aglaiei, îmbină și ea planuri diferite: descendenții eroilor mitici evoluează în epoca procesului lui Socrate, iar relatarea evenimentelor vizează, parcă, în mai multe rânduri, actualitatea perioadei în care a fost scrisă piesa. Numeroase trimiteri culturale accentuează fuziunea temporală. Textele antice furnizează informații necesare în construirea intrigii. Ștefan Zicher preia
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
sfârșit de 2010, Ion Cristoiu i-o atribuie lui Zelea Codreanu. Este legitim să răspundem reflecției lui Ion Cristoiu utilizând elementele ficțiunii? Da, în măsura în care Cristoiu însuși îl propune pe Zelea Codreanu ca pe o imagine culturală, ca pe o figură mitică. El nu este, să zicem, „liderul de necontestat al Mișcării legionare”, ci un „personaj romantic”, „un personaj tragic”, ceea ce oferă posibilitatea unui răspuns care să vină din partea unui romanicer, Dinu Pillat, care a scris, în chip vizibil, un roman „cu
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
i-au fost traduse în mai multe limbi și țări. În 2006 a primit Premiul Arab pentru Jurnalism, în 2009 Premiul Internațional pentru Poezie Nord-Sud al fundației italiene Pescarabruzzo, în 2010 Premiul Fundației Canadiene Metropolis Bleu pentru Literatură. Două figuri mitice bîntuie universul ei poetic, Lilith, femeie liberă, nesupusă, creatură deplină și nu ieșită din coasta lui Adam, alungată din paradis pentru cutezanța ei și, opusă acesteia, Șeherazada care cîștigă orice nouă zi prin viclenie și înșelăciune, satisfăcîndu-l pe stăpînul sultan
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
Despre Caragiale și lumea lui, Ioana Pârvulescu a scris mult, dar nu la aspectul cantității vreau să mă refer, ci la faptul că tot ce a scris despre acest subiect este marcat de o specială fervoare. Nu doar cercetează „țara Miticilor”, ci se și proiectează în ea, se reproiectează, mai bine zis, revine în ea, o regăsește ca pe un tărâm familiar și chiar familial. De ce nu? Iată ce ne spune în eseul ei Lumea ca ziar. A patra putere : Caragiale
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
Caragiale (Ed. Humanitas, 2011): „Pe linie paternă am avut un bunic regățean, Dumitru, căruia prietenii îi spuneau Mitică, iar unii chiar «nene Mitică» (...) era un bon viveur (...) Îmi place să cred că port în gene, prin el, amintirea veselă a Miticilor din Bucureștiul de odinioară”. În ascendența maternă sunt de aflat lucruri asemănătoare și ceva mai mult. Bunicul dinspre mamă al Ioanei Pârvulescu, pe numele său Ioan Vintilă, a fost și el în relație cu lumea caragialiană și, într-o fericită
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]