981 matches
-
Petrecând numai firește Să mântuiești sufletește. No. 57 Sunt smerită și supusă, Lumea mă vede prea rar, Căci în colțul vetrei pusă Făcând foc petrec amar; Soart-așa mi-au fost aleasă, Dar cu toate mă-nvoiesc - De - asta tot cenușăreasă Mititică mă numesc. Surori am, capul nu-și bate, Mă strig care mai întîi, Câte slujbe le fac toate Și le scoț la căpătâi; Grijind slujesc toată casa Supusă pân-la pământ, Și mica cenușăreasă Sluga Dtale sunt. (fuge) În zădar eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un geamăt ciudat și chiar sinistru s-ar putea spune. ÎȘI SCARPINĂ CAPUL. ― După părerea mea, operația trebuie să fie dureroasă. Firește, am intrat. Împinseseră o ușă și se găseau în pragul unei odăi luminoase, dar mobilată sărăcăcios. Un om mititel, scurt și gros, stătea culcat într-un pat de bronz. Respira tare și se uita la ei cu ochii congestionați. Doctorul se opri. În pauzele dintre respirații i s-a părut că aude chițcăituri de șobolani. Dar nimic nu mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
oară. Îi evită ochiul căutător și îi inspectă restul făpturii. Oh, dar ce micuț este!, își dădu ea seama. Mâini micuțe și picioare micuțe, cum de încăpeau toate de care avea nevoie - o inimă, plămâni, rinichi, ficat - în acel corp mititel? Unde mai pui că era vorba de un bărbat și nu de un copil. O barbă neagră era tăiată până sub bărbie. Purta un costum uzat, cu mânecile și pantalonii tăiați scurt și tiviți. Fără să își dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Zoia, te rog! Eu nu înțeleg nimic. Trebuie să începi de la început. În ordine. ă I-am găsit pe amândoi. Amândoi morți. Piticul. și celălalt spânzurat. S-a spânzurat singur. De rușine. ă Un pitic, spui? ă Un omuleț mititel. Cu un costumaș mititel. ă Nu! ă Amândoi morți. ă Piticul era mort? ă Omorât. Trăznit în cap. și securea cu care a făcut-o era asupra celui mare. ă Cum arăta, piticul? ă Mititel! Mărunțel! ă Era negricios? Păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Eu nu înțeleg nimic. Trebuie să începi de la început. În ordine. ă I-am găsit pe amândoi. Amândoi morți. Piticul. și celălalt spânzurat. S-a spânzurat singur. De rușine. ă Un pitic, spui? ă Un omuleț mititel. Cu un costumaș mititel. ă Nu! ă Amândoi morți. ă Piticul era mort? ă Omorât. Trăznit în cap. și securea cu care a făcut-o era asupra celui mare. ă Cum arăta, piticul? ă Mititel! Mărunțel! ă Era negricios? Păr negru și cu barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pitic, spui? ă Un omuleț mititel. Cu un costumaș mititel. ă Nu! ă Amândoi morți. ă Piticul era mort? ă Omorât. Trăznit în cap. și securea cu care a făcut-o era asupra celui mare. ă Cum arăta, piticul? ă Mititel! Mărunțel! ă Era negricios? Păr negru și cu barbă? ă Da! ă și altceva? Altceva despre el? Zoiei scoase pachetul de cărți obscene de sub haine și spuse: ă Era un nemernic, dacă te iei după astea. Le-am găsit asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai fost ceva acolo, orice, pe lângă banii pe care i-ați luat? ă Am mai fost un pachet de cărți porcoase pe care l-am găsit asupra pit-... Zoia se opri și își mușcă buza de jos cu căință. Asupra mititelului. ă Stepan Sergheievici, oferi Lilia. ă Dar le-am vândut, continuă Zoia. Ridică cu penitență din umeri spre Porfiri într-un mod aproape școlăresc. ă și altceva? ă Doar asta. Își luă brațul de pe creștetul fetiței și se controbăi printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
masculină, două șuvițe de păr negru strânse În coc pe creștet, mi se părea că am mai văzut fața aceea. „Les Derviches Hurlieurs et leur danse sacrée. Les Freaks Mignons, ou les Petits-fils de Fortunio Liceti.“ O adunătură de monștri mititei cu o Înfățișare imundă și patetică. „Alex et Denys, les Géants d’Avalon. Theo, Leo et Geo Fox, Les Enlumineurs de l’Ectoplasme...“ Librăria Sloane oferea Într-adevăr de toate, de la leagăn până la mormânt, până și distracția sănătoasă de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
caut. Un atlas mai deosebit costă. Atlasul l-am moștenit de la tata, ce avea hobbyul ăsta. Animalele, după Dobrovolsky și Czampar Dobrovolsky: Mai omor timpul cu o pisicuță și hamsteri. Pe Vasilică l-a cumpărat colegul meu de cameră, era mititel și vai de steaua lui. Sperios - și l-am îngrijit și acum a revenit pe făgașul normal. Mai e o ocupație, îl mai înjuri, mai aia, trece timpul cu el. A fost și bolnav vreo trei zile, deoarece a lins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-mi spuneți cum o cheamă Pe oița năzdrăvană? Câți meșteri s-au dus Pe Argeș în sus Și ce mănăstire Au făcut zidire? Te poftesc acum să-mi spui Câți plecat-au din Vaslui? Are ochii de faianță, Năzdrăvan și mititel, Nu ajunge pân’ la clanță. Cum îl cheamă pe cățel? Vă întreb acum și eu: Care-i cel mai mare Zmeu? Zmeul Zmeilor Încă una, la-ndemână: Care-i cea mai mare Zână?Zâna Zânelor Care zi din săptămână E
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
să-i crească. Fie mică, fie mare, Toată lumea-i în picioare, Prinsă-n animație, Și-și găsește fiecare Câte-o ocupație. De ieșire sau intrare, Țârâie nevoie mare, Mai ceva decât un greier, Până ce îți intră-n creier. Îngustă și mititea, Trec oițele prin ea Dimineața și-n amurg, Când ciobanii le și mulg. Parcă e un colier Care-a fost montat pe roți Și ne cară pe noi toți Noapte-zi, pe drum de fier. Toată seara toarce-toarce, Însă gheme tot
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
împrăștie lumină. E privirea lui discretă, Sunt și roșii, dar și verzi, Însă numai tu îi vezi Și se pun la bicicletă. Nu-i arbust mirositor, Cunoscut de-ntreaga lume; Deși are-același nume, El e unul zburător. Iute e și mititel, Oamenii îi spun „cățel”. Și când plouă și când ninge, Globul doar cu el se-ncinge; Și când ninge și când plouă, Terra o împarte-n două. Nu e țarcă, dar nici barcă, Și rimează și cu parcă. Va gândiți
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
fac cuiburi din chirpici. Meșter mare-n pișcături, Campion la sărituri. Uneori se plimbă-n ham, Mârâie și face „ham”. Ea le spune mai pe șleau: Zgârie și zice „miau”. E un soi de cal și el, Dar unul mai mititel; Pentru că e foarte rar, Lumea l-a numit... Nu-i nici cal și nici măgar, Se găsește și mai rar. Eu v-aș face un hatâr, Să vă spun că e... Nu e prea măreață-n fapte, Ba mai cade
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
micuță ca o fragă, Harnică-i ca o... E și dânsa foarte mică, Mai mult slabă decât plină; Deși nu este albină, Harnică-i ca o... Ghemuleț cu ace multe, Dacă-i cânți, știe s-asculte. E cu mult mai mititel, Însă și cu mult mai iute; Stă-n cămașa numai cute, Lumea spune că-i... Ba chiar unul mai de soi Și se cheamă... E subțire ca o ață, De-o atingi, se zvârcolește; Ei îi place bălegarul, Că acolo
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
aceasta vă fac praf. Deseori vă ies în cale, Par fire de telegraf, Dar cu note muzicale. Șade-ntr-una într-o rână, Lanțul parcă-și flutură; Din adâncuri de fântână Scoate apa-n ciutură. La-nceput e-un fir de iarbă, Mititel și șugubăț; Vara când îi iese-n prag, El se face un moșneag Ce nu are fir de barbă, Căci e tot numai mustăți. Iute e ca o săgeată, Hrăpăreață și șireată; Dar la câte stau și-aud, Ea mănâncă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Din atât de multe stele, Numai el poartă inele. Se aud prea multe șoapte Că e unul, dar de noapte. Luceafărul de noapte Dar se poate auzi Că e altul, dar de zi. Plouă razele de soare; Oameni mari și mititei Pun belșugului temei. După ce ne umple traiul Cu licori și cu bucate, Furioasă-și rupe straiul Și plânge pe săturate. După ce ne umple carul Și cămara și hambarul, Cerne nourii prin sită, Ca mireasa părăsită. Îmbrăcată în mireasă, Poposește și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Alta e fierbinte foc; Cea de-a treia e bogată, Iar a patra-i înghețată, Deși poarta alb cojoc. Ele sunt patru surate (Nu mai multe anul are), Trei copii de fiecare - Cum se cheamă, oare, frate? Trupul ei cel mititel Pare tras ca prin inel; Glasul ei cel cristalin E un clopoțel divin, Eu o știu. Și tu o știi. Cine este, dragi copii? Numai primăvara vin, Pleacă toamna-n loc străin Și duc doruri mari cu ele Printre nouri
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
lacrimi de frustrare și furie, iar Tom se trezi și Începu să țipe. Singurul lucru care-mi trecea prin minte În acel moment era că eu și Tom ne luptam cu Întreaga lume și Îi uram pe toți, cu excepția bebelușului mititel și neajutorat care dădea din piciorușe și țipa În brațele mele. Intră asistenta, cu o privire Îngrijorată pe chip, și-l conduse pe Dan afară, spunîndu-i că efortul era prea mare pentru mine și că nu era voie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai mult cu cei mai răi dintre napolitani, așa, ca Maradona, oameni fără chef de muncă. Din salonul alăturat, țipete excitate se apropiau amenințător. O hoardă de copii se Împrăștie prin sală. Îl fugăreau pe unul dintre clovni - cel mai mititel, cu nasul mare și fleșcăit și cu trompeta În mână. Apoi descoperiră un bilețel strecurat Într-o coloană și Își continuară vânătoarea de comori În jos pe scări. Maja Își dori ca animatorii să fi socotit bine numărul invitaților, astfel Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mică, aproape invizibilă, În ceafă, Între buclele cârlionțate strălucitoare de gel, ridicate În sus ca țepii unui porc spinos. În ceafă, cu lașitate. Ca o trădare, În timp ce-și urmărea desenele animate. Fără a-i da vreo șansă. Nici una. Mititelului, nu. Mititelul primul. Lașule, ticălosule, cum se poate, cum ai putut... Dacă-l găsesc, se gândește, dacă-l găsesc Îl... A făcut-o deja. Urme de sânge Îl poartă În camera de alături. Agentul principal trece pe sub un arc, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
invizibilă, În ceafă, Între buclele cârlionțate strălucitoare de gel, ridicate În sus ca țepii unui porc spinos. În ceafă, cu lașitate. Ca o trădare, În timp ce-și urmărea desenele animate. Fără a-i da vreo șansă. Nici una. Mititelului, nu. Mititelul primul. Lașule, ticălosule, cum se poate, cum ai putut... Dacă-l găsesc, se gândește, dacă-l găsesc Îl... A făcut-o deja. Urme de sânge Îl poartă În camera de alături. Agentul principal trece pe sub un arc, face câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a schimbat? Apoi vede. Două tălpi absurd de curate ies printre barele metalice ale patului. O pereche de papuci Încălțați o singură dată - care profanează un pat matrimonial vechi și frumos. Cu siguranță patul cu pricina. Probabil că fetița și mititelul au fost concepuți aici. În plăcere și bucurie. Buonocore era Întins pe spate În pat - o mână pe inimă, despre care Încă mai credea c-o are, cealaltă căzută, atingând pământul. Pistolul, pe covoraș. Corpul masiv Încă nu este rigid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prin capac - găsit pe aceeași canapea. De fiecare dată când agenții trec pe lângă el, mișcarea aerului face ca balonul roșu, agățat la Încheietura micuțului, să oscileze. Și de fiecare dată agentul principal tresare, căci legănarea aceea Îi dă impresia că mititelul Încă se mai mișcă. Copilul. Îl numesc Victima Numărul Unu. Încă nu are un nume, o identitate, o poveste. E bine să o ignori. Te calmează, te distrage, te ajută să-ți păstrezi sângele rece. Dar trebuie să reconstituie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un rol. I se cere să povestească. Deci asta este? Descrie scena pe care n-ar fi vrut nici măcar să și-o imagineze. Îl ascultă, fără să-l privească. Nici el nu-i privește. Și nu-l privește nici pe mititelul de pe canapea - o gogoașă neagră, un Mic Prinț strabic aflat Între perne ca și cum ar dormi. Ar trebui să-i fie Închis ochiul. Și să-i fie șters sângele care-i curge din nas și din gură. Dar nimeni nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a VIII-a Școala Gimnazială. Ciortești, locația Șerbești Iași profesor coordonator Parasca Mihaela Surioara mea, Sara Am o surioară mică, Gingașă și frumușică Are ochișorii-albaștri Parcă e cerul cu aștrii Obrăjorii roșiori Îi sărut de mii de ori. Și năsucul mititel Parcă e un năsturel, Iar gurița ei micuță N-are dinți, numai limbuță. Perișoru-i castaniu E scurt și zgribulit. Cu mânuțele ei mici Prinde tot ca un arici. Și când plânge câteodată Mama o hrănește-ndată. Îi vorbim și ne
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]