1,257 matches
-
acum câteva secole. De aceea, timpul mă secătuiește de puteri și, pe măsură ce eu devin mai slab, tu devii mai puternic. Asta este era ta! Revenit cu picioarele pe dalele reci, mai calm și mai lucid, începusem să-l conștientizez pe moșneag în mintea mea, iar el își dădu seama că fusese detectat. Începeam să-l dau afară, iar el nu se opunea, ci doar pleca din fiecare colțișor al minții în care îl găseam. Curând, eram doar eu și Sfetnicii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai devreme? Să vedem... Deasupra oceanului! Și eram deasupra oceanului! Mai sus! Mai sus. La buza prăpastiei! Ajunsesem înapoi în mintea bătrânului. Iar de aici... mi-am dat seama de existența propriului meu corp! Nu plecasem cu tot cu el în conștiința moșneagului, ci doar cu iluzia sa! Plecasem doar eu, ca spirit. Lumea materială rămase în continuare acolo unde era și unde fusese până acum! Nimic nu se schimbase. Înapoi în trupul meu, mi-am dat seama că nu trecuse nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu-l mai aștepta nimic! Pășii prin întuneric, lăsându-l în urmă, împărat de necontestat pe domeniul său, unic și pustiu, până când fie se va lăsa în voia abisului din jur, fie morții i se va face milă de un moșneag părăsit într-o încăpere fără timp. Trecui de camera cu patru stâlpi... Trapa de la încăperea subterană era luminată difuz. Așa va fi mereu! O lumină veșnic ascunsă, întotdeauna ghicită, la capătul unui coridor întunecat care pune capăt unei istorii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Șovăie. — La adresa cui? — Era menționat un avocat. N-a înțeles bine, dar crede că tatăl lui e cel blestemat să fie supus după moarte chinurilor a opt puteri demonice. Augustus se obține să nu zâmbească. Lasă, dragă, să se vadă moșneagul mort mai întâi, că, după aia, prostiile astea pământești n-au nici o importanță pe lumea cealaltă. Se preface că o liniștește, când de fapt o ațâță cu bună știință. Dă în sfârșit drumul hohotului de râs care îi gâdilă gâtlejul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adică tocmai ceea ce reproșa, dintr-o regretabilă neînțelegere, Jean Boutiere, ca fiind în plus în text. În câteva povești, cu o epică mai simplă, Soacra cu trei nurori, Punguța cu doi bani, Capra cu trei iezi, Fata babei și fata moșneagului, chiar în Povestea lui Stan Pățitul, Creangă apelează, ca și în Amintiri din copilărie, la proiecția în fabulos a unor întâmplări aparent banale, desprinse din lumea satului, granița dintre real și fantastic fiind incertă și mereu oscilantă. În marile povești însă
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
pleacă lin suflării A zefirului nopții și sună cadențat. Ii pare că prin aer în noaptea înstelată, Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri, Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată Cununa cea de paie îi atârna uscată - Moșneagul rege Lear. Uimit privea Cesarul la umbra cea din nouri, Prin creți ai cărei stele lin tremurând transpar, I se deschide-n minte tot sensul din tablouri A vieții sclipitoare... A popoarelor ecouri Par glasuri ce îmbracă o lume de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
atunci în barbă, Am jurat ca peste dânșii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs... Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? Și, purtat de biruință, să mă-mpiedec de-un moșneag? " - " De-un moșneag, da, împărate, căci moșneagul ce privești, Nu e om de rând, el este Domnul Țării-Romînești. Eu nu ți-aș dori vr-odată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nnece spumegând a tale oști. După vremuri mulți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Am jurat ca peste dânșii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs... Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? Și, purtat de biruință, să mă-mpiedec de-un moșneag? " - " De-un moșneag, da, împărate, căci moșneagul ce privești, Nu e om de rând, el este Domnul Țării-Romînești. Eu nu ți-aș dori vr-odată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nnece spumegând a tale oști. După vremuri mulți veniră, începînd cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dânșii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs... Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? Și, purtat de biruință, să mă-mpiedec de-un moșneag? " - " De-un moșneag, da, împărate, căci moșneagul ce privești, Nu e om de rând, el este Domnul Țării-Romînești. Eu nu ți-aș dori vr-odată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nnece spumegând a tale oști. După vremuri mulți veniră, începînd cu acel oaspe, Ce din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu ochiul înspre pătucurile celor doi. Apoi, își continuă povestea.: -Dar, câteodată, un bătrânel șugubăț venea pe la ei, așa cum vine pe la toți copiii care vor să se facă mari. Nimeni nu-l vedea, căci el e năzdrăvan, însă, cum venea moșneagul, îl simțeau pe dată. Pentru că: Moș Ene le presăra pe la gene parfum de floare fermecătoare, zvon de soare și de cânt, s-adoarmă cât mai curând. „Oare, micii mei năzdrăvani ce fac?” se ntrabă bunica și privește, iarăși, mai cu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ca și cu un fierăstrău, bucuroase că și-au făcut loc, nu mai adăstează ca să-l lărgească. Curg între păreți înalți, goi, curmături înguste în inima munților.” (Ion Simionescu) Munții, frumoșii munți În munți Octavian Goga (fragment) Voi, munților mândri, moșnegi cununați Cu stelele bolții albastre, În leagănul vostru de codri și stânci Dorm toate poveștile noastre. Alături de șoimii cu ochii aprinși, Din tainica voastră dumbravă, Se-nalță-ndrăznețe-n lumina din cer Și visele noastre de slavă. Munții Carpați Citiți textele: „Carpații intră
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să facem una ca asta, fiindcă în lume totul se cuvine să se depene așa după cum trebuie! Dar n-avea tu frică, i-a răspuns cu glas gros și sfătos Anul cel Vechi, învăluindu-l cu o privire șugubeață, de moșneag. Uite, vezi, m-au însoțit și pe mine, și te vor însoți și pe tine, cele patru anotimpuri. Eu sunt Baba Iarna, glăsui atunci cea care abia se vedea din cojoacele și broboadele ei; ortacul meu e Moș Viscol, cu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ochi rugători, pădurarul se apropie cu blândețe de cerb din gâtul căruia picurau broboane mari de sânge. Îi scoase cu binișorul săgeata din grumaz, îi spălă rana și i-o legă. Iar sălbaticiunea, cu un semn de mulțumire, îngenunche în fața moșneagului și-i linse mâna dreaptă, mâna care-l îngrijise și-l tămăduise. În aceeași clipă intră în ograda pădurarului împăratul cel rău, urmat de ceata de hăitași. Adu cerbu-ncoace! strigă el. N-am nici un cerb de dat! răspunse moșul. E
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
aceștea, cu toate jivinele și oamenii ce trăiesc pe ele. Eu sunt stăpânul tău, bătrâne făr’de minte! Supune-te, că de nu... Vei fi mata stăpânul acestor ținuturi, dar în ograda și-n coliba mea, eu sunt stăpânul! răspunse moșneagul cu semeție. Și se puse în fața cerbului ocrotindu-l. Mânios din cale afară, împăratul porunci slugilor să pună mâna pe bătrân, să-l lege, să-l bată și să-i ia vânatul. Dar, în clipa când slugile boierești se apropiau
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu tichia pusă șmecherește pe-o ureche, ca să se vadă sclipind mărgăritarele, chelios, care ne spune de fiecare dată povești, povești, nu de adormit copiii, ci de trezit adulții români care din punct de vedere civic, dorm pe ei ca moșnegii senili. Dar ți-ai găsit! Aceștia, tot moțăind, deschid precum găinile, numai un ochi și se uită la cel care îi privește, din motive obiective, tot cu un ochi destul de câș, apoi mormăie ca pentru ei: „Iar ne jupoaie de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Nenea”... Ne îngroapă-n multe păsuri. Scris-am versuri cu grămada, Care nu vă spun nimic, Ca la hurtă, la plămada Condeierului cel mic. 16 iunie 2004 Am dorit s-aduc în prag Lacrima minunii, Dar am strâns pân’ azi, moșneag Ce displace lumii. * Ca măsură, conștiința Folosită-i tot mai rar; Chiar dispare din ființa Celui care e „sforar”. Cei ce au, azi se comportă Precum cele ce-s în junglă: Lăcomia în retortă - Chiar umplută, n-o s-ajungă. * În
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
zis că poate aceasta ar fi doar un vis urât... Și a spus ca să se întoarcă timpul înapoi. Și s-a întors timpul înapoi, da, și, când era din nou copil, a văzut într-un sertar o poză cu un moșneag care avea în mână o mașinuță de copil mic. Și bătrânul acela semăna cu el. Și el s-a întrebat: Cine e ăsta? Seamănă cu mine. Nu știa că ăla e el, când timpul mergea foarte repede. Și asta a
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
și părinții lui trăiau și îl iubeau, și totul era ca mai înainte. Iar prietenii lui erau din nou în grupa mare, nu mai erau la pensie. Și într-o zi a găsit într-un sertar o poză cu un moșneag care avea în mână o mașinuță de copil mic și mașina aceea galbenă de pompieri parcă o cunoștea el de undeva. Și el a întrebat atunci pe tatăl său: Cine e aici? Cine e moșneagul ăsta? Dar tatăl lui a
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
sertar o poză cu un moșneag care avea în mână o mașinuță de copil mic și mașina aceea galbenă de pompieri parcă o cunoștea el de undeva. Și el a întrebat atunci pe tatăl său: Cine e aici? Cine e moșneagul ăsta? Dar tatăl lui a spus: Nu știu, dar seamănă cu noi la figură. Cred că e cineva din familie, dar care nu mai e demult. Tatăl lui nu știa, pentru că nu l-a văzut niciodată pe copilul lui bătrân
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
afară. Programul sindrofiei cu Adela la patul ei îngrădit cu o leasă verzuie era foarte puțin variat. De obicei îi spuneam o poveste comandată de ea, mereu aceeași, de care nu se sătura niciodată. Era vorba, se înțelege, de un moșneag, de o babă, de două fete. Bucuriile și indignările ei erau exact aceleași în fiecare seară, deși știa micul roman atât de bine, că, de câte ori schimbam vreun amănunt ca s-o încerc, mă corecta cu toată candoarea. Alteori ne jucam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
n-am dreptate. Cum are să-mi dovedească, și de ce altă dată? Ca argument suprem, căci țineam mult să-i probez că sunt bătrân - Dumnezeu știe pentru ce! - i-am spus, forțând puțin autobiografia, că peste zece ani am să fiu moșneag. "Și eu am să fiu bătrână atunci", și tonul ei parcă ar fi stabilit o complicitate. (Peste zece ani, ea are să aibă treizeci de ani!...) "Și eu!" Pentru ce "și"? Și pentru-ce vrea să-mi probeze că nu sunt bătrîn
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bălării. Din când În când, câte un firicel subțire de fum se Înălța către un cer gălbui, ce purta Înscris pe el toate Însemnele sfârșitului. Peste tot vedeau numai oameni trecuți de a doua tinerețe, babe Înveșmântate În negru și moșnegi cu barbă gălbuie, stând pe lavițe și privind În gol, cu gândurile duse parcă pe altă lume. Cimitirul altădată foarte Îngrijit se transformase Într-o pădurice de nepătruns, unde se aciuaseră dihorii, vulpile, bursucii și alte dihănii. Crucile fuseseră furate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de punte pe care le folosiseră și la îmbinarea scândurilor laterale. Și-a trecut palma peste pinul nefinisat, așa cum, spera Jina, avea să mângâie și un copil. I-a și spus asta o dată. Zach l-a înghiontit pe unul dintre moșnegi. Bătrânii coborau pe râul ăsta în fiecare primăvară și toamnă, fie că apele creșteau sau scădeau. Nu le era teamă de revărsări. Johnny McKay a fost stăpânul râului ăsta. Moșneagul și-a încordat trupul. Fiule, Johnny McKay era un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spus asta o dată. Zach l-a înghiontit pe unul dintre moșnegi. Bătrânii coborau pe râul ăsta în fiecare primăvară și toamnă, fie că apele creșteau sau scădeau. Nu le era teamă de revărsări. Johnny McKay a fost stăpânul râului ăsta. Moșneagul și-a încordat trupul. Fiule, Johnny McKay era un om terminat. Avea inima zdrobită din dragoste. El nu aștepta altceva decât ca râul să-l înghită. Știa foarte cine era stăpânul. Zach i-a răspuns cu un zâmbet, la fel de sclipitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
peștilor le era greu să mai înainteze. Râul curge la puțin peste două mii, a anunțat unul dintre băieții din Salmon. Doar nu vrei să pui barca pe apă acum ? Jina a coborât din gabară și s-a uitat în ochii moșnegilor - vânători, copcari, foști pescari, fermieri. Toți ghizii îmbrăcați în echipamente Teva, simpatizanți ai democraților probabil că migraseră către sud și est, se întorseseră la casele părintești și la slujbele lor birocratice pe care le detestau. O punem pe apă azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]