6,883 matches
-
crucii, inima i se umplea de o bucurie ori durere sublimă și-i dădeau lacrimile. Se considera o furnică, din cea mai mică, care încerca să pătrundă adâncurile cerului, să mângâie norii, să atingă perfecțiunea. Darul cel mai de preț moștenit de la bunica acesta era: credința. Când se termina slujba, se opreau să aprindă câte o lumânare. Într-o zi, Bica o întrebă pentru cine făcuse acest gest. Pentru omul care a murit în această secundă și n-a avut cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
soție cu o îngăduință care-o umplea de ciudă pe doamna Escu. Hotărât să anihileze repetata imputație, el nu se sfii să-i arunce în față că acest sentiment, de o prostească fidelitate cum îl numea, era, probabil, o trăsătură moștenită de la mamă de vreme ce, la rându-i, trăia din amintiri și lăsa ca suferința s-o țină departe de orice altă simțire. Doamna Escu înghiți cu noduri observația dar tăcu și nu mai reveni asupra subiectului. Amicii îi dădeau de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acel moment, nici unul nu beneficia de schimbări majore, discuția alunecă tot spre problemele de serviciu. Psihologul se lupta, de câteva luni, cu o zăpăcită, fără să reușească să-i pună ordine în idei, celălalt, nemulțumit de secretara pe care-o moștenise, o mutase, cât mai diplomatic cu putință, la un alt birou și rămăsese descoperit. Ștefan mărturisi că auzise de acest lucru și că tocmai de asta îl sunase. Bariu îl privi încruntat. Știi că politica firmei nu-mi permite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un semn rău, un rău biologic care să vină să-i tulbure lui existența. A treia oară, când această pretinsă anomalie se repetă el se gândi că nevasta lui făcuse numai fete ca să fie sigură că urmașii lor nu vor moșteni urâțenia ei. Într-adevăr, fetele îi semănau lui toate, fără ici un dubiu, de parcă ea nici nu participase în momentul coeziunii, rămăsese deoparte. Știa, desigur, că singurul răspunzător pentru sexul copiilor, nu era decât bărbatul dar îi plăcea să gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care nu i le solicita nimeni! Copiii, ei aveau o altă fire, erau reci, distanți, aveau un mod automat de a percepe exteriorul fără să se implice, fără să fie nevoie de nuanțări afective, fără să folosească dogoarea sufletului, ei moșteniseră ceva din glacialitatea tatălui lor, un soi de indiferență superioară, un fel de a privi înainte sau în sus, niciodată înapoi ori în părți. Bărbatul ei era ca un aisberg, ea ca o torță și totuși viețuiseră împreună, fără ca unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Coșbuc este cel al fericirii depline, al bucuriei de a trăi în deplin acord până la contopire cu natura. Românul știe că, după bine, poate fi rău, și mai ales că viața este urmată de moarte. Este o înțelepciune foarte veche moștenită din moși-strămoși. Dacii, socotind existența pe pământ o ,,Vale a Plângerii” trecătoare, vedeau în moarte, mai ales când intervenea pe câmpul de luptă, deci la datorie, un prilej de bucurie; omul se întorcea astfel în împărăția lui Zamolxis. Romanii, consecvenți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lună galbenă ca un bostan; luna își oglindește razele în apele lacurilor; luna ca o vatră de jăratec; luna macabră ca un cioclu; luna ca o pleoapă pe cornee. Despre limbă: Limba este tezaurul cel mai prețios pe care îl moștenesc copiii de la părinți (V. Alecsandri). Limba este depozitul cel mai sacru lăsat de generațiile trecute care merită să fie păstrat cu sfințenie (V.Alecsandri). Limba este întâiul mare poem al unui popor (L. Blaga). Limba este cea mai puternică legătură
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a va răsplăti delicatețea. Clădirea poștei, stimate domn, e casa În care m-am născut și am copilărit. La moartea bunicului, tatăl meu, farmacist și el, a vândut aici și s-a mutat la farmacia din Zușag pe care o moștenise și pe care, la rândul meu, aș fi moștenit-o dacă... Ni s-a lăsat casa și ce aveam În jurul ei: livada și via. Am lucrat la Farmacia nr.56, fostă Zegrea, până la pensie. Cât de firească i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
casa În care m-am născut și am copilărit. La moartea bunicului, tatăl meu, farmacist și el, a vândut aici și s-a mutat la farmacia din Zușag pe care o moștenise și pe care, la rândul meu, aș fi moștenit-o dacă... Ni s-a lăsat casa și ce aveam În jurul ei: livada și via. Am lucrat la Farmacia nr.56, fostă Zegrea, până la pensie. Cât de firească i se părea acum lui Petru neașteptata apariție a bătrânului: trecând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să-l strivească cu șenilele, deși o revoluție nu se zdrobește cu mănuși, cum bine se știe. Doamna Koblicska i-a făcut atunci cadou de nuntă cărțile pe care scria Marx și Engels, precum și testamentul lui Andrei prin care Marta moștenea casa, după ce mai Întâi l-a anunțat că e de acord să-i dea fata de nevastă, acum când avortase a doua oară și când era clar că doctorul Szász nu Își putea distruge viitorul său și al copiilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mulți ani de Încercări și cazne. Ochelarii păstrau pe lentile aura lucrurilor văzute de cei ce Îi purtaseră pentru o vreme. Trecutul se așeza peste prezent ca o pleoapă transparentă pe ochiul unei șopârle adormite la soare. Odată cu ochelarii se moșteneau și dioptriile, ca și cum toți cei din familia Morar-Koblicska ar fi trebuit să vadă lumea cu aceiași ochi, bolnavi de miopie. Într-o bună zi, ochelarii au sfârșit Într-un scrin, printre fotografii vechi de familie. Acolo i-a găsit Flavius-Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
altei insecte, astfel încât, datorită, lor anumiți indivizi să poată fi plantă pentru obținerea într-un mod mai rapid decât alții a hranei lor; și astfel, comunitățile cărora le aparțin să prospere și să producă plantă plantă multe roiuri ce vor moșteni plantă. Tuburile plantă de plantă plantă plantă Trifolium pratense și Trifolium plantă plantă incarnatum plantă sunt privite plantă nu par să fie diferite ca lungime; totuși, albina comună poate plantă cu ușurință nectarul plantă din Trifolium incarnatum, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de a reprezenta țara noastră nu și-au putut-o alege singuri, neexistând loc de opțiuni; cert este, de pe altă parte, că nu erau predestinați prin originea lor, nu aveau veleități și nu veneau de undeva cu hârzobul, spre a moșteni titlul de diplomați gata făcuți, ci a trebuit, așadar, să îl câștige prin efortul și meritele lor personale. Cu toate acestea, evenimentele din acele timpuri zbuciumate și poziția pe care România a trebuit să o adopte, în contextul internațional, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ș.a. S-a creat, astfel, o bază juridică favorabilă dezvoltării raporturilor româno-belaruse. Rezultatele nu au fost, însă, cele dorite și posibile. Cauzele au fost multiple. Între acestea, s-ar putea enumera insuficienta cunoaștere reciprocă a posibilităților, reticențe și păreri preconcepute moștenite din trecut, inclusiv la nivelul unor cadre din M.A.E. român, reacția întârziată, nehotărâtă și, uneori, neconvingătoare a factorilor de decizie din ambele țări. Scăderea nivelului de reprezentare diplomatică a României la Minsk (de la Ambasador la Însărcinat cu afaceri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
o suedeză? Ingrid? Selma? Se scurseră câteva ore. Avui vreme să examinez toate ipotezele. Doamna Sildur era o rentieră bătrână, luată în căsătorie din interes. Ar face un atac de cord când îi voi povesti soarta lui Olaf și aș moșteni o avere. Doamna Sildur se numea Latifa, era o tânără marocană a cărei frumusețe m-ar vrăji. Doamna Sildur era o paraplegică și se deplasa în fotoliu cu rotile. Nu exista nicio doamnă Sildur, ci un domn Sildur care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
la mijlocul trădării se găsea una din femeiuștile cu care își pierduse timpul înainte de război și care de nervi că nu-și făcuse planuri serioase cu ea începuse să-i poarte sîmbetele. În cazul ăsta s-ar putea spune că-l moștenești de minune, conașule, se aude din nou vocea șoferului. Nu e nevoie să fi citit din Freud ca să-ți dai seama de asta, întărește și Părințelul, sărind de pe banchetă din cauza unei bufnituri. Pe lîngă nervii ăia de care n-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
itinerarul și abia după aia îi dau contact. Orice șofer profesionist cu puțină judecată face la fel, altfel s-ar putea să ai parte de surprize neplăcute. Nu știți ce vorbiți, se bosumflă Curistul, totul e doar o făcătură... — Meteahnă moștenită de la Bătrîn, recunoaște Roja, adică să le îndopi cu cultură, ca să te lase în pace, să mai uite de rutina zilnică. Parcă o văd și acum pe Tușica isterizîndu-se de fiecare dată cînd se ridica cortina și dădea ochii de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu o dobîndă prea mică. Pentru aceasta, va trebui să afli din capitolele următoare regulile de bază privitoare la investiții. Ce poți face cu 100 000 de dolari? Vei vedea acum cîtă putere au dobînzile capitalizate. Să presupunem că ai moștenit 100 000 de dolari, bani pe care îi depui cu o dobîndă de 7 %. După 30 de ani, vei fi avînd 761 220 de dolari. Dacă i-ai fi depus cu o dobîndă de 16 %, ai fi cîștigat 8 584
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
a aprins și s-a amplificat cea de-a patra mare iubire a candidului băiat. Cap. V - Cea de-a cincia mare iubire La vremea aceea, locuitorii Bogdanei erau oameni gospodari, harnici și hotărâți, știau să muncească metodic, după principiile moștenite de la Înaintașii lor răzeși și nu ca cei din Poiană care „calcî di douî ori pintr-un loc, odatî la nijloc șî tot n-o călcat ghini, dând Îndărăt ca racu’”, așa cum spunea deseori bunica Ileana. Vacanța de vară a fost
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu „yin-yang“. Rezultă un galimatias istovitor pentru cititor: „Big bangul e imaginat el însuși ca fiind centrat ubicuum fără centru (căci n-ai putea gândi un reper nemișcat acolo). Altfel spus, ai de gândit aici, în Undeva, că orice punct moștenește cumva, ocultat, acel centru fără finalitate. Din marginile lui Undeva ajunge la noi radiația de 3 grade Kelvin, dar sub noi, sub orice punct de vedere, e de gândit energia zero a centrului ubicuu, abisul. Yin - fie acest zero atoateprimitor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pămînt, rătăcită prin pădurea de blocuri din Tătărași. În curte sînt stive de cărămizi, camuflate de buruieni înalte, semn că prin tinerețe pe Gheorghe îl bătea gîndul spre o casă nouă. Pînă la urmă, s-a mulțumit cu ceea ce a moștenit și cu peticirea acoperișului cu un carton vetust, de pe vremea împușcatului. În tinerețe n-a fost un om rău și, chiar profesional, a depășit cu puțin stadiul de mediocru. Cu timpul însă, parcă era posedat de un duh rău. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plus, nimeni n-avea în evidență contribuabilul acesta izolat. Nu avea curent, nu avea gaz, apă, telefon și nici măcar nu vota nimeni din căsuța aceea. Singurul locuitor al acestei pustietăți era Vasile Rotaru, un taciturn irecuperabil. Acolo, în căsuța lui moștenită de la părinți, Vasile meșterea nici el nu știa prea bine ce și trăia dintr-o pensie de fost miner, pusă pe card. Un sfert de secol a răscolit măruntaiele pămîntului să scoată cărbune și la 45 de ani era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
catrafusele pe ceea lume. Moș Damian încearcă să descîlcească ceea ce nu se poate descîlci. Este convins că va fi ctitor de biserică înainte de a da colțul. Nu mă las eu cu una, cu două... Amatori și politică Ionel Trifoi a moștenit un hectar de pămînt situat la șoseaua Iași-Bacău-București, foarte aproape de zona în care se construia furibund, imediat după fabrica Antibiotice. Cînd prețul terenului atinsese cote neimaginate pînă atunci, Ionel a vîndut hectarul și a pus banii la teșcherea. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fosta ta familie și nu-ți reproșez. Furios pe situație, spune o prostie. Eu am făcut-o cu acte... Cu acte sau nu, mare diferență nu-i. Ce nasol este să fii mai bătrîn decît..., meditează amărît Ionel. Lara Lara moștenise o căsuță acoperită cu paie, compusă dintr-o cămăruță și o tindă. Tinda nu avea tavan, iar fumul ieșea în pod și de acolo se strecura cu dificultate în afară. Un strat gros de stirigie (gudron) se așezase pe paiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plâns o pătrime din viață fără rost. Dintr-un om născut pentru viață suferința face un sfânt, dar dintr-un om născut pentru moarte nu poate face o cangrenă mai mare decât o nelocuire. "Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul." Milă mi-a fost și de o furnică s-o calc, în jurul meu am împrăștiat dragoste, iar acolo unde mi s-a întors spatele, m-am bucurat de umbra spatelui, de urma lăsată de umbră, de tot ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]