1,595 matches
-
a pornit-o pe cărare. Alice a făcut un pas în urma ei, dar Irene a înșfăcat-o de-un umăr. Las-o să se ducă, i-a zis ea. Alice s-a întors. O să sufere. O să sufere. Da’ n-o să moară. Dac-aș putea - Alice, pleacă acasă ! Naji a strigat-o pe Irene, iar ea și-a luat mâna de pe umărul lui Alice. Întregul chip i se transformase. A traversat în goană tabăra, dar, când a ajuns în fața cortului, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de iubit, cărți de citit, iar când nu-mi ajungeau pentru chefuri banii din vânzarea cartelei, săpam gropi în cimitir. O groapă - 600 de lei! Seara mă urcam cu picioarele pe masă și-mi turnam bere pe cap: „Trăiască morții, moară viii!” și tot palierul de la cămin știa că „a mai îngropat Miclea pe unu’” și dă de băut. „Nu eu băă, le ziceam, mortu’ vă dă de băut! Un pic de respect” Tipii se ridicau în picioare pe paturile-bărci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îngropat Miclea pe unu’” și dă de băut. „Nu eu băă, le ziceam, mortu’ vă dă de băut! Un pic de respect” Tipii se ridicau în picioare pe paturile-bărci în care dormeam în internat și strigau în cor: „Trăiască morții, moară viii!”. „Aaamiin, cântam eu ca un popă. Veniți să vă dea tata niște paus!”... Și alcoolul, ca țiparul, se scurgea în sângele nostru nebun de atâta tinerețe. Știi, trăiam dincolo de bine și de rău. Mă uitam la profesorii mei: erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în cap pălăria de paie. A doua zi, cum treceam săltând în buiestru spre girezi, îmi aruncai ochii spre mori. Una umbla, își învârtea spetezele uriașe pe pânza albastră a cerului și de la ea venea scârțâit aspru și chinuit. Cealaltă moară sta neclintită, cu aripile despoiate: aceea era locuința vătafului. Pe pragul întors spre vale, spre mine, ședea femeia lui Dragoș. Dezghioca încet un păpușoi și zvârlea grăunțele la câteva paseri care se repezeau sfioase până la picioarele ei, apoi se împrăștiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și să fugi alungată de blăstăm macar gândește-te la rușinea noastră!... Cum are să se mai ducă Sanis la școală? Ce-are să spuie el? Fata lui Sanis trăiește în ticăloșie! A fugit de părinții ei, de legea ei, și are să moară ticăloasă! Ce vrei să faci tu, Haie? N-am plâns eu destul? Nu m-am tras de cap? Acu trebuie să-ți vii și tu în fire, Haie!... Cât ai să te mai zbuciumi așa? Ce ai tu cu străinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Pușcașii grăbiră spre colibă. — Ce este, măi Dăvidel? Când văzură pe moș Calistru, pricepură. Fără un cuvânt, Boboc, pădurarul cel scund, se repezi, smulse din foc o crenguță aprinsă de cetină ș-o puse în mâna întinsă a bătrânului, ca să moară creștinește. Apoi se descoperiră în tăcere, trăgându-și cu stânga de pe plete căciulile, pe când în codrul posomorât de amurg, în depărtate și tăcute tăiniți, sunau aceleași țâhnituri fantastice de copoi alungând căprioarele. Neagra Șarului, 1922 Pe Deleleu a fost publicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pământul. Sunt simbolurile puterii... Nu al celei pe care o vei avea tu, făcută din violență și corupție. Simbolul puterii cerești și al infernului... Al puterii celui drept, al puterii celui care a avut curajul să coboare în infern ca să moară și să renască un om optimus și să preia comanda sub un cer înmiresmat de tămâia divină. — Riturile tale misterice mă exasperează, izbucni Vitellius. Trebuie să mor și să renasc în numele lui Marte ca să devin un mare luptător, sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să mânuiască o armă, e de-ajuns să te uiți la el ca să-ți dai seama de asta. A încercat să mă sugrume fiindcă era furios - dar acum se teme, nu-l vedeți? Vreau să-l văd în arenă. O să moară în arenă, iar eu n-o să fiu răspunzător de moartea lui. Le făcu un semn soldaților. — Bateți-l, dar să nu-l zdrobiți cu totul. Apoi duceți-l la maestrul Manteus. Tocmiți-vă și luați pe el o sumă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de acord cu mine? — Dar mama lui Vitellius? Biata femeie, o căină paharnicul. Oracolul a prezis că Vitellius va domni multă vreme numai dacă îi va supraviețui mamei sale. Am auzit că Vitellius îi dă tot mai puțină mâncare, ca să moară de foame. Pe mama lui n-am văzut-o, dar i-am văzut pe idioții care dau fuga să-l aplaude, iar apoi se trezesc că soldații le jefuiesc casele și le siluiesc femeile. Ați auzit câți oameni sunt omorâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să vorbim despre asta, dar mă întrebam dacă - ei bine, presupun că știi despre Bill. Spuneai că o să suni la spital. Nu te-am mai văzut de atunci, hmm, și am auzit vestea. — Da, e ciudat, dar bănuiam că o să moară, deși cunosc oameni care au trecut prin chestii asemănătoare și au scăpat, iar el nu era atât de bătrân. Era ceva în felul în care se uita - nu că aș ști să spun exact ce. —Și ce încerca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
importanță. Baby fusese atât de șocată de moartea lui James încât începuse să se comporte normal. Dar nu mă îndoiesc că este doar temporar. A aprins încă o țigară, deși cealaltă era doar pe jumătate fumată. — Se vedea că o să moară, a zis, tremurând. După felul în care se uita... după sunetele pe care le scotea... — Dacă nu am fi fost pe vas ar fi supraviețuit, am corectat-o. Unul dintre doctori sunase la Guy - acolo au o unitate specială pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
germană la perfecție, poseda mai multe volume de scrieri ale doctorului vienez. Terenul său favorit era acela al interpretării viselor. Obișnuia să Întrebe oamenii ce-au visat, pentru a trece apoi la o diagnosticare a pacientului. Spunea mereu că are să moară tînăr și că nu-i păsa de asta. De atîta gîndit la moarte, credea Julián, sfîrșise prin a găsi În ea mai mult sens decît În viață. — În ziua cînd o să mor, tot ce am va fi al tău, Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o facă În unsprezece luni la Barcelona. În iarna aceea plouă aproape zi de zi, o ploaie neagră, de funingine și arsenic. În curînd, Jacinta Începu să se teamă că Zacarías se Înșelase, că venise În orașul acela Îngrozitor ca să moară de frig, de mizerie și de uitare. Hotărîtă să supraviețuiască, Jacinta mergea În fiecare dimineață, Încă din zori, la magazin, de unde nu mai ieșea pînă În toiul nopții. Acolo avea s-o găsească, În mod Întîmplător, don Ricardo Aldaya, Îngrijind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lupta zadarnic să se ridice și să-și găsească dinții pe care Îi pierduse În apa murdară a bălții. Îi sîngerau gura, nasul, urechile și pleoapele. CÎnd m-a văzut teafăr, a schițat un zîmbet și am crezut că o să moară pe loc. Am Îngenuncheat lîngă el și l-am luat În brațe. Primul gînd ce mi-a trecut prin minte a fost că era mai ușor ca Bea. Fermín, pentru numele lui Dumnezeu, trebuie să te duc la spital chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
I-am declinat oferta, care trecu În mîna Bernardei și dispăru printre buzele ei ca prin farmec. — Rogu-te, fă un duș și pune-ți niște straie curate, indică Barceló. Dacă te Întorci acasă cu petele alea, taică-tu are să moară de frică. — Nu-i nevoie... SÎnt bine, am zis eu. Atunci, nu mai tremura. Hai, du-te, poți folosi baia mea, care are boiler. Știi drumul. Eu, Între timp, am să-l sun pe taică-tu și-am să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l rețină. Fumero trecuse pe-acolo Înaintea noastră, ne-a mărturisit el Înfricoșat. Acum Își spunea inspectorul Fumero și Îl prevenise că, În vreme de război, era mai sănătos pentru el să fie cu băgare de seamă. — Multă lume are să moară foarte curînd, iar uniformele, de preot sau de soldat, nu stau În calea gloanțelor... Fernando Ramos ne-a mărturisit că nu era limpede cărui corp sau grup Îi aparținea Fumero și că el nu cutezase să-l Întrebe. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
contaminare. Când nu se știa ce-i moartea, nu murea nici pasărea, nici omul și nici pomul, din simplul motiv că nimic din tot ce mișcă-n universul mare și cel mic nu știa ce ar trebui să facă pentru ca să moară. Într-o zi, cineva s-a apucat să moară din prostie. Și de atunci moartea s-a Întins ca o pecingine În lume. Sfârșitul nu vine dinlăuntru, ci vine dinafară. Când granița dintre regnuri va dispărea și eterul va deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a scăpat, am auzit a doua zi că a murit. Da’ io un lucru n-am Înțeles: băiatu’ zicea că nu-l doare rana și sergentu’ Îi tot zicea că nu-i o rană gravă; de unde știa el c-o să moară? Io cred că există așa, o certitudine pe care nu ți-o ia nimeni și nici să ți-o dea altcineva nu se poate. Dacă cineva Îmi spune: “În trei zile mori“ nu-l cred. Da’ dacă mi-a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o voi abandona pentru totdeauna și mă Întâmpina când veneam acasă cu un vârtej de gâfâieli, fornăieli, adulmecări, sărituri, strănuturi și pipi În semn de supunere, cu o asemenea frenezie Încât mă Întrebam dacă Într-o bună zi n-o să moară din cauza emoției momentului. Amintindu-mi de cele câteva manuale pe care crescătorul de câini mi le strecurase „pentru orice eventualitate“, am ignorat-o ostentativ și, cu un aer natural, mi-am lăsat geanta, mi-am aruncat haina și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ajunsese la el. Nici o operațiune de salvare nu izbândise. Dacă fusese vreuna. Locul era izolat, departe de orice așezare omenească. Nu existau nici vecini, nici martori. La capătul puterilor, Oană Își spusese că trebuie să-și adune suficiente forțe ca să moară. Dar nu așa. Nu captiv. Nu sub fierul roșu al lui Ogodai. Ci liber, În aerul rece și curat al iernii, sub lumina blândă a stelelor. În ultimele nopți, auzise urletul lupilor. Deci În jurul lor nu era decât pădure, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cele două albumuri cu schițe pe cari i le arătase. Acele scheme bizare: păsări, insecte, arabescuri, chipuri negre, proiectate pe fonduri sărăcăcioase, pe vreun cer albastru acuarelat, pueril ca al "pozelor", sau pe ape cu valuri mici din virgule crețe, moarate de un verde litografic; amestec de banalitate școlărească și de excentricitate, ce da acelor schițe o împreunare descumpănitoare de sărăcie și de artificiu. - Nu se simte gabrioleta! mormăi moșul pe capră. Nu m-aș mira să fi cotit, dracu știe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că te califici? Ei bine, zice mama un pic ușurată, va trebui să-i spunem unchiului tău doar că Sticlă trebuie să aștepte până când împăratul te vede. — Poate până atunci unchiul o să fie lovit de o căruță sau Sticlă o să moară de o supradoză de opiu, zice Kuei Hsiang. — Kuei Hsiang, îl oprește Rong, nu-i blestema așa pe oameni. La urma urmei, ei ne-au oferit un adăpost. Întotdeauna mi s-a părut că Rong a avut mai multă minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aude vocea Majestății Sale: Nu voi putea să mor în pace dacă semnez. Înțeleg. Nici eu nu aș vrea s-o fac dacă aș fi în locul lui. Însă prințul Kung are nevoie de semnătură pentru a continua negocierile. Împăratul o să moară, dar națiunea trebuie să trăiască mai departe. China trebuie să se pună din nou pe picioare. După-amiază, Hsien Feng se hotărăște să cedeze. Dar numai după ce îi spun că semnătura sa nu va fi o acceptare a invaziei, ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îi apărea În fața ochilor ori În Închipuire, Directorului i se căsca În suflet o văgăună fără fund, plină de un amestec de neputință și deznădejde, inima i se suia În gât și parcă voia să iasă. Era Încredințat că o să moară de atâta zbatere și supărare. Șeful de post Îl privea oarecum Încurcat, Îl lăsase să se descarce, se speriase de paloarea și roșeața ce se roteau pe chipul Directorului. Îl ascultase cu atenție, Îl aprobase din cap și din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răsărit atunci înduioșat și plin de‐ o milă dulce l‐ a‐ntrebat: « Tu te‐ai lovit, iubitul meu? Să‐ mi spui!” Era inima moart‐a mamei lui. Din Poezii , vol. II, pag. 243‐245. MOARTEA LUI FULGER ( fragment ) Să‐ i moară Fulger? Poți sfărâma și pe‐ un voinic ce cuteza Să ‐ nalțe dreapta lui de fier Să prindă fulgerul din cer? Cum pier mișeii, dacă pier Cei buni așa? Dar doamna! Suflet pustiit! Cu părul alb și despletit Prin largi iatacuri
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]