KorAP: Find »[drukola/base=mobilizator & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 26 >

646 matches

Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368

văzut În cele de mai sus că el a izbândit În mare măsură. De la Întâlnirea În pământuri dominată În mare parte de naturalism, până la Ana Roșculeț imagine a vieții muncitorești din fabricile țării noastre În care găsim numeroase elemente realiste - mobilizatoare - mărturisind tendința viguroasă spre o politică de partid În literatură, Marin Preda a parcurs cu succes un drum lung. Scriitorul a atacat o temă nouă În literatura noastră: creșterea și educarea de către partid a elementelor Înapoiate, ținute În beznă de

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
elementelor Înapoiate, ținute În beznă de regimul burghez. (Ă). Pe lângă aspectele pozitive semnalate mai sus, Ana Roșculeț conține Însă, mai ales În cea de-a doua parte a ei, slăbiciuni care o Îndepărtează de realitate și Îi scad din puterea mobilizatoare. (Ă). Ana Roșculeț nu se străduiește să-și ridice nivelul, atât În plan cultural cât și cel al meșteșugului său, pentru a face față sarcinilor și evenimentelor ce se ivesc În fabrică. Ridicarea ei este privită ca un scop În

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
elementul tematic general pe care l-am considerat caracteristic, tipic - și ca atare dacă oglindește cu fidelitate viața. Este Ana Roșculeț și povestea ei, până la urmă, un caz tipic, realist, corespunzător realității societății noastre? Reușește nuvela să fie o pârghie mobilizatoare pentru creșterea a ceea ce e nou În conștiința oamenilor muncii din țara noastră? Eroina lui Marin Preda este de zece ani muncitoare textilistă la F.R.B., una din marile noastre filaturi. Ana Roșculeț e o muncitoare Înapoiată, ea Îndeplinește cu greu

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
face Întreg poporul nostru muncitor. (Ă). Popularizarea crescândă a Negurei, cartea care demască fărădelegile fascismului și originea războaielor imperialiste, cartea care Înfățișează suferințele masselor În război și trezește ura Împotriva celor ce ațâță azi la un nou război - efectul ei mobilizator arată ce armă puternică este ea pentru poporul muncitor În lupta pentru pace, Împotriva pregătitorilor anglo-americani ai unui nou război. Ea trebuie totodată să fie document al uneia din cele mai mari cotituri săvârșite În istoria poporului nostru. Să folosim

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
și rapidă descompunere. Cazul Însă tinde să devie din ce În ce mai puțin numeros. Poeții au Început să capete o tot mai serioasă dragoste de lucrurile concrete, ei preferă să viseze deasupra documentelor vii și visul lor incită la acțiune, e combativ și mobilizator, cu unele excese. (Suntem departe deci de «tonul elegiac» pe care-l constata un recenzent al poeziei păcii, ori acolo unde acesta se Întâlnește avem de a face cu un accident). Lirismul lor a câștigat În adâncime. (Ă). Spre convingere

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
războaie, Împotriva imperialiștilor anglo-americani, prin participarea activă a poeților la această luptă. De aceea poezia noastră «e combativă și mobilizatorică cu excese» spre marea deziluzie a d-lui Petrescu. Că R. Petrescu reproșează poeziei noastre faptul că e combativă și mobilizatoare, nu ne miră deloc. D-sa, de altfel, se situează pe o poziție de defensivă În fața dușmanului de clasă, a dușmanilor păcii. «Pacea» - spunea el - «este un lucru concret, exprimat În triumful stilului de viață socialist, la adăpost de posibilitatea

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
problemă, a luptei Împotriva manifestărilor proletcultiste, a fost deschisă de recenta plenară a Uniunii Scriitorilor din R.P.R. privitoare la problemele poeziei. Plenara a constatat că nu Întotdeauna chipul acestui om reiese cu claritate din operele artistice, că nu e Întotdeauna mobilizator, convingător, exemplu viu pentru toți oamenii muncii, ci că, adeseori, imaginea lui este realizată schematic, bogatul lui conținut sufletesc este sărăcit de calități esențiale pe care le are În realitate. (Ă). Ce este și cum a apărut proletcultismul? În urma primei

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453

o realitate", imanentă, "pe care o idealizează" (Râmbu: 2001, 25). Se observă aici anumite tangențe între conceptul de realitate prezentă a romanticilor, respectiv cea a leniniștilor. Ambele sunt imanente, nu transcendente, și ambelor li se dedică o doză de entuziasm mobilizator. Pentru primii însă, retragerea din realitatea are însă o valoare emoțională, semi-mistică, în timp ce ultimii se retrag din realitate în măsura în care o combat și îi opun propriul concept, ideocratic, de realitate. Realitatea leninistă asaltează în permanență atât trecutul cât și mai ales

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
demonstrează faptul că fascismul, atât ca fenomen ideologic, dar și ca manifestare politică, este foarte greu de clasificat. De ce? Deoarece include caracteristici care pot fi distinse și în interiorul societăților tradiționaliste, uneori chiar democratice și, mai ales, în ideologia și tehnicile mobilizatoare utilizate de către regimurile leniniste. De fapt, fascismul lui Mussolini a demarat ca "erezie socialistă" (Muravchik: 2004) sau ca "marxism heterodox" (Gregor: 2009, 136-160), speculând situația socio-economică deosebit de grea a Italiei de după Primul Război Mondial. Ca program teoretic, fascismul a fost

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
ideologică...: 1972, 43). Setea romantică de eroism nu l-a părăsit pe Ceaușescu nici în ceasul al doisprezecelea. Din contră, s-a amplificat. O altă distincție care poate fi operată între regimurile fasciste și cele leniniste este aceea că apelurile mobilizatoare ale primelor sunt adresate întregului corp social, tuturor membrilor națiunii, în timp ce ultimele insistă asupra "luptei de clasă" și a "dictaturii proletariatului", categorie socială privilegiată în raport cu celelalte. Atfel, dinamica internă a celor două tipuri de regimuri este, cel puțin în fazele

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
pe cele ale "subculturii politice intelectuale", înspre exterior, Uniunea Sovietică și Ungaria reprezentând "țintele" preferate (Shafir: 1985, 51). Pe de altă parte, leninismul romantic a manipulat naționalismul nu numai la nivel simbolic, ci și organizațional. Naționalismul, o ideologie cu potențial mobilizator local mult mai puternic decât socialismul sau leninismul "internaționalist", a jucat un rol fundamental în dinamica modernizării industriale a României ceaușiste. Am discutat mai sus cele trei etape (transformare, consolidare, incluziune) pe care Kenneth Jowitt consideră că le experimentează un

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
o noutate de-a dreptul înspăimântătoare. Raportarea sa la trecut se face numai pentru legitimarea prezentului (partidul) și, a fortiori, a viitorului ("construirea socialismului" și a comunismului). De obicei, regimurile leniniste atribuie trecutului o funcție propagandistică și "educațională": articularea entuziasmului mobilizator și a creării prin îndoctrinare a "omului nou", ambele aflate sub spectrul inconturnabil al comunismului. Filosofând, Ceaușescu distingea între un naționalism "burghez" și "reacționar" și unul "progresist". Numai înspre acesta din urmă trebuia canalizată activitatea ideologică a partidului, și nu

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
ales) viitorului. În concluzie, consider că leninismul romantic poate fi înțeles ca o formă de leninism în care naționalismul devine, spre deosebire de leninismul post-revoluționar, constitutiv, nu regulativ. Acestuia i se adaugă fascismul, (nu nazismul), sub forma unui naționalism virulent, violent și mobilizator, mult mai militant deci decât naționalismul clasic a cărui componentă modernă în sens material, imagine cazonă și hipertrofiere a liderului în raport cu partidul ocupă împreună împreună un loc central în noua formulă ideologică. Leninismul asianizat reprezintă sursa principală de alimentare atât

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
din punct de vedere "burghez"; militantismul, voluntarismul și dinamica permanentă care îl însoțeau nu puteau fi înțelese de către "profani", mai ales de "imperialiști". Chiar dacă până la urmă realitatea "burgheză" a învins, nu înseamnă că leninismul romantic nu a reprezentat un ideal mobilizator, în care s-a crezut cu pasiune, până în ultimul moment cel puțin pentru Nicolae Ceaușescu. Pe de altă parte, din punct de vedere politic, proximitatea coercitivă a Moscovei își spunea cuvântul. Să ne întoarcem deci la discursul lui de Gaulle

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
nu în ultimul rând, de "calm și fermitate" (Ceaușescu: 1969, 415-418). Regăsim în acest discurs teme romantice clasice: unitatea organică a națiunii (între partid și popor), eroismul pe care liderul îl proiectează asupra sa (implicit) și asupra maselor (explicit), idealul mobilizator al sentimentului național, instrumentat în sens leninist, dorința de autodepășire politică. Ceaușescu devine acum "eroul națiunii", o imagine pe care va avea grijă să o păstreze și să o amplifice mai ales pe măsură ce își pierdea consistența (vezi Du Bois: 2007

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
chiar decât buletinul meteo" (Nelson: 1988, 30; vezi și Karnoouh: 2011, 60). * * * Planul intern al politicii de securitate a RSR se întrepătrunde desigur cu cel extern, la fel cum orientarea internă a lenininsmului romantic este conectată cu cea internațională: totalitarismul mobilizator și integrativ în raport cu "națiunea socialistă" are ca și corespondent dezideratul independenței, fie ea militară, politică, sau economică. Constituită în 1955 ca și contrapondere la înființarea Alianței Nord Atlantice șase ani mai devreme, OTV reprezenta dimensiunea militară a "lagărului socialist", instrumentată

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
dovedit a fi proastă" (Preda, Opriș: 2009, 341; subl. în orig.), Ceaușescu făcea tot posibilul pentru a disocia imaginea PCR de cea a PCdR-ului activ în perioada interbelică: partidul trebuia să obțină o nouă identitate, conformă cu aspirațiile ideologice mobilizatoare și integrative ale leninismului romantic. Aceasta își va fi fost autosuficientă, nemaidepinzând de centrul moscovit care începuse să fie perceput progresiv ca un inamic al intereselor naționale ale RSR. Este știut că încă în 1943 declara Ceaușescu la împlinirea a

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
chiar singur, n.m.), uitând că imaginea este trucată. De urât, l-au urât mulți, dar nu-mi dau seama dacă știa și, mai ales, dacă îl interesa (subl. m.)". "Romantismul revoluționar" prin care însuși secretarul general al PCR descria atitudinea mobilizatoare și fidelitatea față de regim pe care dorea cu orice preț să le inoculeze populației își găsește și aici confirmarea. Pe Ceaușescu nu îl interesa cu adevărat, am putea adăuga, decât obținerea controlului asupra "legităților istorice" și imprimarea unei direcții romantic

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
Actualul lider prelau astfel simbolic ștafeta de la un Mircea cel Bătrân sau Vlad Țepeș, care îl salutau solemn (Georgescu: 2008, Orescu: 2006, 122-127, Ute Gabanyi: 2003; Masson: 1987, 53-59; Cioroianu: 2005b). În interiorul granițelor țării, cultul lui Ceaușescu avea o funcție mobilizatoare, atât la nivel social cât și ideologic; treptat însă, aceasta se va estompa pe măsură ce amplitudinea cultului va fi exacerbată ca urmare a insecurității sporite a lui Ceaușescu în raport cu lumea exterioară, societatea română și chiar propriul partid (vezi Fischer: 1989, Linden

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
mai numeros de pe teritoriul RSR, maghiarii, voi trece apoi la minoritatea evreiască și voi încheia cu etnicii germani., acestea trei fiind minoritățile cele mai consistente și totodată cele care au cauzat cele mai mari multe dileme orientării naționale integrative și mobilizatoare deopotrivă a leninismului romantic. Secretarul general al PCR nutrea o aversiune specială față de maghiari și evreii maghiari, aflăm dintr-un interviu luat fostului general, actualmente pensionat, Stefan Kostyal. Încă din tinerețe, afirmă acesta, "Ceaușescu era foarte naționalist, pot să spun

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
să aibă "consilii" pentru a le reprezenta la nivel central. Nu conta că acestea erau disprețuite sau ignorate pur și simplu, fiind acuzate că, în loc să promoveze drepturile maghiarilor, germanilor sau evreilor, le încalcă aceptând compromisuri dezonorante cu puterea. În logica mobilizatoare și omogenizatoare romantic leninistă, minoritățile echivalau cu un "rău necesar", un dușman intern care nu prezenta încredere și era destinat dispariției lente prin contopirea cu grupul etnic majoritar, românii. Populația de rit iudaic din România a cunoscut, în timpul "epocii de

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
de asemenea Ceaușescu făcea tot posibilul să îl evite (King: 1971, 1-24). Emigrarea a rămas în final la un nivel foarte scăzut, crescând strategic atunci când regimul dorea să obțină diferite avantaje de la statele mai sus menționate și/sau de la Statelor Unite. Mobilizator și integrator deopotrivă, leninismul romantic nu admite să capituleze în fața lumii "burgheze" nepermițând abandonarea "patriei", fie și de către "elementele șovăitoare, nesănătoase" povenite din rândul minorităților naționale, oricum suspecte de la bun început de atitudine "contrarevoluționară". În RFG-ul anilor '70, acolo

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
lui Ceaușescu ajunsese, din naționalist, "xenofobic". Pentru Michael Shafir, "comunismul xenofobic" este o exacerbare a conceptului clasic de comunism național, fiind considerat "comunism asediat în căutarea celui mai scăzut numitor comun național". Dezideratul suprem al "comunismului xenofobic" rezidă în dinamica mobilizatoare a societății "pe care se străduie să o obțină apelând la resentimentul național". Trăsătura distinctivă a "comunismului xenofobic" este dată de faptul că "dușmanii săi ideologici sunt indistinctibili de dușmanii săi naționali" (Shafir: 1989a, 3). Iar unul dintre principalii dușmani

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
moralul societății și determinarea acesteia de a rezista în raport cu presiunile unui regim tot mai puțin stăpân pe situație (Constantin: 2007, 89-92). Jaruzelski, oricât de paradoxal ar părea, făcea tot posibilul să transforme acest fait accompli în beneficiul PMUP, subordonând capacitățile mobilizatoare și civice ale catolicismului polonez intereselor politico-ideologice ale comunismului polonez. Îndemnând-o "să fie folositoare statului și poporului", Jaruzelski spera că "Biserica va putea să armonizeze misiunea ei pastorală cu respectarea intereselor interne și internaționale ale orânduirii noastre de stat

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253

de bază al ministerului și din aparatul central și din aparatul teritorial, dacă Colegiul (sic!) este de acord, mâine, după cuvântul de încheiere, după sarcini, să se propună trimiterea unei telegrame conducerii partidului, personal tovarășului Nicolae Ceaușescu, cu câteva lucruri mobilizatoare pentru a putea fi dată și în presă, respectând conspirarea, cu niște angajamente din care să rezulte că în continuare, cu aceeași abnegație și hotărâre, eficiență, respectarea regulilor și a celorlalte probleme, vom munci în continuare, adică niște lucruri care

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]