911 matches
-
de beat... așa de beat, se văită tata, președintele acestei țări era așa de beat, Încît trebuia să-l sprijine cîte unul de-o parte și de alta cînd vorbea... că, de nu, se ducea cu capu-n jos În mocirlă! Aici se opri, Își umezi În grabă degetul mare, tuși cu mare satisfacție, se aplecă brusc În față cu balansoarul și scuipă o șuviță de salivă Încărcată de tutun În stratul Întunecat și parfumat de mușcate. — Prima oară cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
clădiri al companiei vapoarelor din Turnu-Severinului făcură în acea zi măsurători și explorațiuni minuțioase; ei constatară în albia fluviului 16 stâlpi de zidire, pe care cercetându-i, îi găsiră construiți ca și capetele podului de pe maluri, cu petroaie și cu mocirlă de ciment roman și căptușiți cu cărămidă maro pătrată; erau îndepărtați între ei astfel de-a latul râului, încât locul unde lipseau dintrânșii patru, spre a face 20 în totul, era acoperit de o insulă, care pe semne podmolise pe
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
mai poți. În locul dumitale m-aș duce pe țărm, aș face o baie în mare, m-aș plimba. În sfârșit, dacă ai chef, du-te în cătun. Ia-l pe amicul dumitale, doctorul Dinu, să-ți arate plăcerile cătunului. În mocirlă, la vânat de cerbi, și prin case la vânat de văduve". Și râsese cu poftă, foarte mulțumită de umorul ei. Mă plânsesem că Bătrânul uitase parcă de mine după ce mă chemase acolo. Trecuseră mai multe săptămâni de la sosirea mea și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui bubuitor și războiul de unul singur împotriva a toți și toate - Freud, homosexuali, heterosexuali, protestanți și alte variate excese ale vremurilor moderne. Imaginați-vă un Aquino decăzut, mutat la New Orleans, încercând cu disperare să-și foreze drum prin mocirlă până la LSU* din Baton Rouge unde, în timp ce se află la toaleta profesorilor din facultate, mânat de uriașe probleme gastrointestinale, cineva îi fură balonzaidul. Sfincterul piloric i se blochează periodic, din cauza lipsei „de geometrie și teologie adecvate“ din lumea modernă. Ezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mă îndoiesc că în cele din urmă îl vor copleși și-i vor distruge mintea. Măreția fizicului meu, complexitatea concepției mele despre lume, decența și bunul gust evident în ținuta mea, grația cu care continuu să-mi fac datoria în mocirla lumii de astăzi, toate acestea îl zăpăcesc și totodată îl uluiesc pe Clyde. Acum m-a însărcinat să lucrez în Cartierul Francez, o zonă care adăpostește toate viciile pe care omul le-a conceput vreodată, în aberațiile lui cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un accent puternic din Mayfair: Daa. — Domnul Reilly? întrebă o voce bărbătească. — Domnul Reilly nu-i aici. — Sunt Gus Levy. O voce de femeie se auzea vorbind cu el: „Să te văd ce-o să spui. Alt prilej s-aluneci în mocirlă; ăsta-i unul scăpat de la casa de nebuni.“ — Îmi pare teribil de rău, rosti clar Ignatius. Domnul Reilly a fost solicitat să plece din oraș, pentru o chestiune extrem de importantă. De fapt se află la spitalul de boli mintale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aceste premii. Vreau să-i cinstesc și să-i recompensez pe acei oameni care dau dovadă de curajul și hotărârea pe care le-am văzut la tatăl tău. N-am să te las să-i târăști și lui numele în mocirlă. După ce termină Abelman cu tine, să fii mulțumit dacă una dintre echipele la care ții așa de mult te angajează să cari apă. Ai să vezi atunci ce înseamnă munca. Ai să alergi de la unul la altul cu găleata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai poți. În locul dumitale m-aș duce pe țărm, aș face o baie în mare, m-aș plimba. În sfârșit, dacă ai chef, du-te în cătun. Ia-l pe amicul dumitale, doctorul Dinu, să-ți arate plăcerile cătunului. În mocirlă, la vânat de cerbi, și prin case la vânat de văduve”. Și râsese cu poftă, foarte mulțumită de umorul ei. Mă plânsesem că Bătrânul uitase parcă de mine după ce mă chemase acolo. Trecuseră mai multe săptămâni de la sosirea mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
L-am înduplecat să-mi deschidă carcera, și m-am trezit în fața unui lucru rușinos pentru orice popor: doi deținuți erau morți de cel puțin trei zile, și alții agonizau. În total, morți și vii, șapte oameni cufundați într-o mocirlă spurcată, un amestec de mâl, paie putrezite și excremente cam de două palme. Ne-au explicat că erau tâlhari de drumul mare, ucigași. Cu o altă piesă de argint l-am convins pe comandant să ducă de-acolo morții, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tâlhari de drumul mare, ucigași. Cu o altă piesă de argint l-am convins pe comandant să ducă de-acolo morții, iar pe ceilalți să-i mute în temnița de sus, o hală cu tavanul scorojit de umezeală, dar fără mocirlă și șobolani, și cu o fereastră prin care pătrundea oleacă de lumină și de aer. Printre deținuți am remarcat un tânăr cu o privire isteață, chiar dacă mohorâtă. Am cerut să vorbesc cu el, și mi l-au adus, legat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
muște și tăuni, în mlaștină am fost atacați de tot felul de insecte înverșunate, în timp ce brotacii săreau în jurul nostru și șerpi de apă de toate mărimile se lipeau de noi. Calea pe care o străbăteam era un amestec de râulețe, mocirle, stufăriș și izvoare gâlgâitoare. Se înainta cu greu, cu apa până la brâu și cu desagii ținuți deasupra, ca să nu se ude. Urmăream linia dată de o seamă de copaci paluștri, de ramurile cărora ne agățam ca să ne smulgem picioarele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu fundă mare, amesteca cenușa într-o căldare de săpun, sub care ardeau două vreascuri și bălegar mult. - Nu-i ia ciuma, boierule, pe cine face săpun! îi spusese ea râzând, deși Gligore nu întrebase nimic. Balta, mai mult o mocirlă fixată de stuf, era nemișcată, iar dincolo de ea se vedea Biserica Icoanei. O masala uitată ardea încă înfiptă în stânga bisericii albe. Nu era nimic, nu se auzeau decât broaștele și foșnetul lișițelor prin tufele din smârcuri. Zogru a coborât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu clisă. M-am cutremurat din cap până În picioare. Clisa Îmi amintea de biata Bodolona, dar tot m-am uns cu ea și țânțarii m-au mai lăsat. N-a trecut mult și m-am trezit că intru Într-o mocirlă care sorbecăia sub pășitori. Broscoi nenumărați prinseră să cârâie, iar o pasăre strigă ascuțit Înainte să-și ia zborul din fața mea, fâlfâind agale din aripi. Blestemate locuri! Murdare și puturoase, lăcaș de ființe care pândeau! M-am strecurat printre trestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
strigă ascuțit Înainte să-și ia zborul din fața mea, fâlfâind agale din aripi. Blestemate locuri! Murdare și puturoase, lăcaș de ființe care pândeau! M-am strecurat printre trestiile ce-mi tăiau umerii și m-am trezit că mă afund În mocirla din ce În ce mai puturoasă. - Măi, Krog, măi! Mai bine nu vroiai să fii fiul Tatălui din Cer și făceai cu Siloa ceea ce ai făcut doar cu una ca Bodolona. Eh, dar dacă Siloa ar fi putut să mă vadă? Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și fulgere care nu mai conteneau. Odată Scept dat Umbrei, oamenii lui se Înmuiară. Ne-am repezit peste ei cu bâtele și cu topoarele, În timp ce arcașii nu-i slăbeau, doborându-i care pe unde se nimerea: pe malul lacului, prin mocirla care se năștea sub picioarele noastre și printre tufișurile Înghețate. La un moment dat, l-am zărit și pe Gau: Înconjurat de o mulțime dintre ai noștri, Împărțea izbituri Într-o parte și În alta cu o uriașă ghioagă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
strige pe PENDEFUNDA.) BRUNO (Către VIZITATOR.): Care e sensul aici... Pendefunda trebuie să vină cu găleata cu lături și să o arunce în groapă... Abia în acest moment groapa primește o semnificație, ea devine, nu-i așa, o victimă, o mocirlă, o groapă a pierzaniei... Pe de altă parte e interesant de văzut cum reacționează spectatorul la vederea lăturilor... Aici e buba! (Către PENDEFUNDA care se apropie.) Hai, Pendefunda, arată-i domnului cum ai făcut. FETIȘCANA: Întâi și-ntâi ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu voi sau fără voi... Să nu mai pomenești niciodată de odaia de sus! Auzi? HAMALUL: Nu, domnule, deși... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sunteți niște lași, sunteți niște fricoși. Vă e frică să plecați de aici, din cocina asta blestemată, din mocirla asta, din cimitirul ăsta... Toată viața ați visat să călătoriți prin ploaie și acum, când eu v-aș putea învăța... vă e teamă vă e lene... vă moleșiți și vă ia somnul... HAMALUL: Ba nu, domnule. O să plecăm. Dacă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu pot spune că îi uram. Formau un grup mare și entuziast printre spectatorii noștri, erau oameni importanți în societatea în care trăiam. Erau oameni. Doar retrospectiv mă pot gândi la ei ca la niște oameni care lasă în urma lor mocirlă. Sincer să fiu - nici măcar acum nu mă pot gândi la ei în felul acesta. I-am cunoscut prea bine ca oameni, am muncit prea mult la vremea mea să le câștig încrederea și aplauzele! Prea mult. Amin. Prea mult. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
tăcere și să privească ore întregi la televizor până când adormea în fața aparatului. Puteau să treacă zile întregi fără să schimbe o vorbă, cufundați fiecare în propriile lui idei, idei ce nu erau decât frustrări, dorințe de a scăpa din acea mocirlă, dar lipsindu-le voința să rupă, în sfârșit, cercul vicios. Și a venit în cele din urmă singurătatea în fața războiului și a morții, în fața chipurilor copiilor înfometați, a bătrânilor înfrânți, a bărbaților muribunzi și a femeilor cu mințile zdruncinate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
șoselei lungi. Se așeză la umbră, sub un șopron făcut din lemn și prelate. Era o ladă cu bere și destupă una, deși era caldă. Bău încet, privind copacii distruși, plantele strivite, hățișurile călcate în picioare și pământul devenit o mocirlă din pricina trecerii întruna a marilor buldozere. Pământ roșu, pământ amazonian, spălat de mii de ani de ploi neîntrerupte. Pământ sărac, prea cald, puțin populat de toată acea faună măruntă care, în altă climă, face pământul să fie bogat și productiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zâmbi, dând uitării iritarea. — Unde-ai fost de când s-a crăpat de ziuă? Ai mâncat ceva? — Sus la lacul Barcis. — Ce-ai făcut acolo, te-ai jucat de-a armata? Hainele tale erau mizerabile. Parcă te-ai fi rostogolit În mocirlă. — Chiar m-am rostogolit prin mocirlă, Începu el și-i povesti ziua sa cu Ambrogiani. Îi luă mult timp, fiindcă trebui să se Întoarcă să-i explice despre Kayman, fiul lui, felul cum fuseseră „pierdute“ fișele medicale ale băiatului, jurnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fost de când s-a crăpat de ziuă? Ai mâncat ceva? — Sus la lacul Barcis. — Ce-ai făcut acolo, te-ai jucat de-a armata? Hainele tale erau mizerabile. Parcă te-ai fi rostogolit În mocirlă. — Chiar m-am rostogolit prin mocirlă, Începu el și-i povesti ziua sa cu Ambrogiani. Îi luă mult timp, fiindcă trebui să se Întoarcă să-i explice despre Kayman, fiul lui, felul cum fuseseră „pierdute“ fișele medicale ale băiatului, jurnalul medical pe care-l primise prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nou în joben și totul dispare ca prin farmec, e întuneric și crezi că te afli în vizuină, acolo unde nu te poate ajunge nicio gheară, nicio mână de magician insensibil, numai că simți umezeală, plouă de ore bune, e mocirlă până și în gânduri și vrei să fugi, dar nu poți, încerci din nou, o iei la sănătoasa, te lovești de ceva, surpriză!, un geamantan. În vizuina unui iepure fricos care... Care se îndreaptă către același punct al casei, frigiderul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dacă mai faci așa ceva!!! Mirosea a pucioasă și burnița. O ceață lăptoasă bloca privirea la vreo cincizeci de metri în față. Lipit cu pieptul de malul de pământ, cu apa murdară scurgându-i-se pe trening, tropăind cu adidașii în mocirlă și strângând între mâini metalul rece al armei - nici armata n-am făcut-o, ce caut aici, Doamne, Dumnezeule?! -, observă zeci de tancuri care se îndreptau către ei. I se păru că vede și un agent de circulație decis să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ca un roman de dragoste, în sensul că aduce povestea unei iubiri. Otilia este o eroină romantică, excepțională, fiindcă, deși trăiește într-un mediu corupt, își menține candoarea, puritatea, este ca un nufăr, care crește alb pe balta plină de mocirlă a societății burgheze bucureștene. Tema, eroii, conflictul, subiectul au în acest context o structură afectivă. Felix, care o iubește, citește în ochii ei limpezi și plini de seninătate candoarea și este contrariat de bârfele puse în circulație de clanul Tulea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]