727 matches
-
atinge, dar ține copiii maimuță pe genunchi. Este ca și cum ți-ai urmări nevasta pervertindu-se cu un cal sau un câine. În scurt timp își dădu seama că poate izbucnirea războiului l-a salvat de la ceva teribil. În minte, îi mocneau tot felul de idei, imagini din Vechiul Testament, cu sânge și răzbunare. Kaizerul a reușit să i le șteargă sau să le redirecționeze, caricatura din Illustrated News a monstrului însetat de sânge cu caschetă a făcut ceea ce oamenii din Bombay n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Da, totui pus la păstrare pentru referiri ulterioare. Roți de oțel Înapoi la sediu, toată lumea din cantinăi apucată de streche din cauza circularei despre concedii. Io nu spun nimica. Cel mai bine iesă par nepăsător și să le las furia să mocnească un pic. Binențeles, toți se așteaptă de la mine, ca reprezentant al guvernului central, să preiau puțin conducerea, dar tresămi țin capul sus căci există noul post la interne care o să apară În curând În reorganizarea departamentelor. În nici un caz n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de luni și luni. „Și mi-e amar în cel din urmă mod.“ Citesc deci, când și când, Bacovia. Mă gândesc cum a rezistat, cum a reușit (e incredibil!) să poată scrie. *** „Și iar... aceeași oră de dimineață... / Pe toate mocnind același secret/ Un frig violet și fața e creață -/O, cum omul a devenit concret... „Mă simt tot mai concret! Și ca să nu-mi dezmint lecturile, mi-a apărut și-o eczemă pe față! „Pudrat pe-o eczemă ce fața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
În sfârșit, a treia dată a deschis ochii într-un salon alb, în spital. Patul era înconjurat de doctori. ― Bravo, mortule! i-a zis zâmbind unul cu cotlete albe și mustăți hegre. Bine c-ai înviat... Dacă de șase zile mocnești așa... Apostol atunci a simțit fericirea de a trăi ca un fior nespus de dulce și, cu buzele crăpate de fierbințeală, a șoptit abia perceptibil: ― Nu mă doare nimic... nimic... Vreo șapte săptămâni mai mult al morții a fost decât
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trezi înveșmîntat numai în flori albe și trandafirii, care îmbălsămau întreg pământul... Apostol, ieșind în cerdac și văzând atâta bogăție de frumusețe, tresăltă ca în fața unei minuni. Nu mai avea stare și se mira cum a putut atâta vreme să mocnească pe jilțul din cerdac în loc să alerge în lume, printre oameni sau în mijlocul firii, bucurîndu-se de fiece clipă a vieții. Acuma era dornic să-și poarte, în văzul tuturor, fericirea, să vestească umil că a găsit taina cea mare, să-și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în cele mai diverse unități economice, dar nu de așa natură încât să genereze mișcări sociale de o asemenea amploare. Era o realitate, de fapt: Securitatea știa foarte multe, dar încă nu știa și nici nu-și imagina că focul mocnea atât de amenințător! Să nu uităm că, în august 1977, minerii au avut curajul greu de imaginat, atunci dar și mai târziu, de a-l sechestra pe Ilie Verdeț, nimeni altul decât primul ministru al României din acea perioadă, de
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
precedente: securitatea sa este în pericol, clasa ei creativă nu mai este loială, progresele exploatabile din punct de vedere industrial au devenit din ce în ce mai lente, industria este tot mai puțin rentabilă, speculațiile financiare sunt tot mai dezlănțuite. Inegalitățile se agravează, revolta mocnește, îndatorarea a luat proporții considerabile. Și, mai ales, „inima” începe să pună sub semnul îndoielii propria voință de a mai dăinui. într-o zi - peste cel mult treizeci de ani -, această a noua formă va cunoaște, ca și celelalte opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
nici o formă, mă. Când vorbea Alexe cerceta cu migală odaia, buza de jos, de câte ori rostea vocala "o" gura lui se transforma într-o jumătate de pătrat, atunci i se vedeau bine dinții, rari, infestați de nicotină, maronii. Țigara îi ardea mocnind între degete. Deodată, în timpul unei scurte pauze, în timp ce căuta un cuvânt potrivit, se auzi un sunet ce pornea din intestinele lui, o altă voce, difuză, ceva ca un tunet îndepărtat. Femeia se gândi că poate pentru Alexe venise ora cinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să exemplifice cu propria sa persoană: Uite, ea de pildă, din pricina existenței sale de zi cu zi, arhicunoscută de toți, poseda atâtea disponibilități sufletești neexplorate, atâtea resurse sentimentale îngropate, ferecate cu șapte lacăte, pur și simplu era un adevărat izvor, mocnind în interior, fără putința de a ieși la suprafață. Era de fapt așa de neștiutoare, de inocentă, ca un fruct bine pârguit, marile decepții suferite încă din primii ani de căsnicie o făcuseră să se închisteze, ea rămăsese, ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
suflet și nu-ți oprești pentru tine nimic, primești și cheltui și dărui până la ultima fărâmă de suflet. Pentru acești oameni, ea se auto includea de la sine, timpul ar trebui să stea pe loc. Și a doua zi Sidonia a mocnit în nemulțumirea ei fără să mai scoată o vorbă. Ovidiu, rămas fără logodnică, a vegetat prin apartament, fie mormăind câte un cântec, fie ațipind pe canapea sau telefonând la câte un prieten. Parcă trupurile lor căpătaseră proporții și se acoperiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
timpul îți stau la dispoziție, este de ajuns doar să întinzi mâna, poți apuca miezul vieții chiar, poți strânge și observa cum îți curge printre degete, ca dintr-o felie de pepene, sucul dulce, lipicios. Atunci se hotărâse, gestul răzvrătirii mocnise în ea zile de-a rândul. Ne aflăm într-un fel de criză, i-a spus, din care ne-am putea smulge cu ușurință, numai să vrem. Hai să facem ca într-o poveste, adică să plecăm în lume, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oaie neagră a familiei Kazanci fiicei ei. Din fericire, Asya nu părea Încă obosită de lume sau apăsată de neliniște, fiind prea tânără pentru toate astea. Însă tentația de a rade de pe fața pământului edificiul propriei existențe era acolo, lucind mocnit În adâncul ochilor ei, dulcea ispită a auto-distrugerii de care sufereau doar oamenii sofisticați sau gravi. În ceea ce privea Înfățișarea, totuși, mătușa Zeliha Își putea da seama clar că Asya abia dacă semăna cu ea. Nu era și probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-mi amintesc ceva, văd totul clar, ca într-o carte deschisă. O carte a inimii, a străfundurilor sufletești. O carte a lucrurilor care, în condițiile vieții de zi cu zi, nu îndrăznesc să iasă la lumină, să prindă glas, mocnesc. Ieșirea, într-un fel sau altul, din normal, le dă contur, putere și pregnanță. Și nu numai atât. Această stare de deconectare din obișnuit, le multiplică și amplifică... Mă întreb, iarăși: Oare am visat, sau...? Pentru că, dacă am visat, înseamnă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
din adânc. Dar acum nici chiar pe cele de suprafață nu le-ar fi spus nimănui. Lipsa lui de încredere, în oricine, care existase întotdeauna închisă în el, ieșea la lumină, modificându-l, corupându-l, exagerată, nemărturisită, inconștient purtată oriunde, mocnind tot timpul și întinzându-se asupra tuturor actelor lui. Începând sau sfârșind cu Ioana Sandi, fapt este că o includea. Insist asupra comportării lui din acea perioadă pentru că, mai târziu, Ioana Sandi, dar și alții au încercat să deslușească schimbările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Politika 1 - neașteptata lui manie de a colecționa mărci poștale, mai la bătrînețe, este interpretată ca o compensație la Îndelungata-i imobilitate. Pentru ei era evident faptul că studierea timbrelor cu lupa era o explozie a fanteziei Înăbușite care adesea mocnește la firile liniștite și statornice, mai puțin Înclinate călătoriilor și aventurilor; era de fapt acel tăinuit romantism mic-burghez care i-a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va Înlocui deplasările și orizonturile Îndepărtate prin călătoriile tihnite ale gîndului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
țicniți precum se crede. Poate că țărîna lor s-o contopi, s-o amesteca și s-o uni... Mai știi? Poate că țărîna lor nu și-o pierde orice simțire, orice amintire a Însușirii primordiale; poate că-n ea mai mocnește suflul cald al vieții... Oh! Sofia mea, Îmi rămîne, așadar, nădejdea, că v-aș mai putea atinge, că v-aș mai putea simți, că m-aș putea contopi cu dumneata, că ne-am putea Îngemăna, atunci cînd nu vom mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a dreptul dra- matice” (184, p. 117). în spațiul rural românesc, fumatul tutunului amăgea foamea. „Țiganul, când îi e foame, cântă - zice undeva Ion Creangă ; boierul se primblă cu mâinile dinapoi ; iar țăranul nostru își arde [își aprinde] luleaua și mocnește într-însul.” Conform mitologiei populare românești, tutunul - ca și vița-de-vie - „este iarba Dracului”. Când Ivan întreabă la poarta Raiului dacă acolo va găsi „tabacioc” și „votchi”, Sf. Petru îi răspunde tranșant : „La iad, Ivane, nu aici” (Ion Creangă, Ivan Turbincă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o pușcă de la unul dintre însoțitori și merse țanțoș de unul singur ca pentru a le arăta celorlalți vitejia sa. Ceilalți îl auziră tușind. Apoi vocea sa răzbătu gros: N-avem de ce să ne îngrijorăm. E doar un hambar care mocnește. Ardea un hambar mare. Totul înăuntru se făcuse scrum, iar acum flăcările licăreau pe stâlpii pârjoliți și pe grinzile acoperișului, ca o ceată de pitici ce dănțuiau. Ecoul bârnelor care se prăbușeau în răstimpuri adăuga o nouă undă de tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
eventual, soluționarea lui în interesul organizației necesită bune calități manageriale din partea conducerii. În funcție de entitățile aflate în conflict, acesta poate fi: interpersonal; intergrupal (între grupuri și coaliții rivale). În funcție de forma de manifestare, putem întâlni conflicte: explicite (sau manifeste); latente (sau acoperite, mocnite). Fondul de apariție a conflictelor în organizații este raritatea resurselor (Vlăsceanu, 1993). Fiind întotdeauna limitate, resursele (financiare, de putere, control etc.) sunt elementul care determină entitățile oricărei organizații să intre în competiție pentru a le obține. În funcție de natura divergenței între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
om, deoarece gura umană conține până la patruzeci și două de specii de bacterii. Astfel, pot fi mai periculoase chiar decât mușcăturile de păianjeni sau de câini. De când îi mușcă doamnele din oraș pe domni? o întrebă polițistul pe Pinky care mocnea dură și aparent lipsită de regrete, sprijinită de spătarul unei bănci la secția de poliție. O să ajungi la azilul de nebuni dacă vei demonstra în continuare că acolo îți e locul. Dar ea îl privea neclintită. Nu era ea genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
acceptase. îi era teamă să nemulțumească pe Elena sau pe Ada. Se simțea acum conciliant cu acele dușmane . . . femeile! . . . Surâdea serafic. O slăbiciune fără apărare îl dezarma total. Nici urmă de răutate sau de pasiune. Pe atunci, un cheag roșu mocnea în el răul care acum se rupsese. Văzuse în sângele propriu, din lighean, și mici coagule negricioase. Era stricăciunea ce se eliminase pentru binele lui, credea. Șovăirea în privința vizitei luase sfârșit în ziua când Ada socotise că e timpul ca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fără explicații; iar în gândurile ei trudite se socotea mereu ce ar fi fost oare bine să facă! N-avea încredere •-• și pe bună dreptate - în energia ei. Furtuna, care face vârtej pe locul necurat, nu se dezlănțuise, așa că răul mocnea pe loc. Nory, chemată pentru a fi consultată și pusa încă de la poartă în curent de babă, intrase cu: "Să-ți trăiască'" și rămăsese la: "Dă-o afară!'' Refuzase însă să se amestece: -Eu cu mojica aia nu vorbesc!" Așa că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
buruieni tăiate proaspăt... În umbra pronaosului pâlpâie focul unui pistol cu butoiaș: poc! Explodează un fluture de plastic: zzzvvuuum! Dar nimeni nu moare, nici un arhanghel nu se dărâmă din cupola îngustă, nici o libelulă sfântă nu-și dereglează motorul, elicea. Totul mocnește în aceeași lene și melancolie de grajd cu staulul părăsit pe veci de vaci + taurul comunal... Și doar eram pirat vestit în vremea aceea tulbure, amăruie, verzuie, cu corăbii pântecoase pline cu diamantele Coroanei... Mi-e dor de contele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Înfrîngerea turcilor și a lui Thököly la asediul Vienei, după Împrăștierea curuților neconsolați prin fel de fel de ascunzișuri - de predilecție, În mlaștinile din jurul orașelor și-n bălțile de nepătruns ale Ecedului -, cînd se credea că jarul rebeliunii nu mai mocnește, flacăra a fost aprinsă din nou de principele Ferenc Rákóczi al II-lea, În 1703, printr-o proclamație lansată din Galiția, iar războiul Împotriva puterii austriece a reînceput. Pe curuți și pe Rákóczi i-au susținut și cetele lui Grigore
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dau să te tragă de mînă după ele, asta dacă palpită de partea dinamică a jocului. Altfel, eroinele placidității te plictisesc cu cîrtitul la adresa universului care, În cazul cu pricina, Începe cu tine, te omoară cu jeluirile, cu revolta lor mocnită Împotriva imperfecțiunilor de tot felul. Puține, prea puține izbutesc să facă din carențele Înfățișării lor pretext de tandrețe. Reușesc cele a căror feminitate profundă dă pe dinafară sau cele al căror intelect produce spectacol pînă la harul artistic. Nourul translucid
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]