1,324 matches
-
cu bovindouri, ferestre gotice, o scară interioară largă și grațios arcuită și un turn. Dar în ciuda vopselei albe, lucioase, imaculate, care acoperea fiecare piesă de lemn din interior și din exterior, casa era posomorâtă și încărcată de propriile-i gânduri mohorâte. Alex le simțea vibrând. Era doar un cadru comun în care ea și Ruby pășeau fiecare pe cărări deosebite. Casa îi scăpa lui Alex, părea un reflex al incapacității ei de a se fi statornicit în viață. O amenința noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Square, cu un ventilator mare, semicircular, și cu o ușă neagră, lăcuită, pe care era prins un ciocan de bătut, în formă de delfin. Adolescența și-o petrecuse la Bruxelles, într-un apartament mare, întunecos, pe o stradă respectabilă și mohorâtă, nu departe de Avenue Louise, cu platani tunși și clădiri înguste și ascuțite, din cărămidă galbenă. Frumoasa și blajina lui mamă îmbătrânise. Arhitectul belgian și soția lui decedaseră. Emma, pentru care existau vagi planuri de a fi trimis să urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui George, și o aruncase, nedeschisă, la coș, înainte de a se fi uitat peste Ennistone Gazette. După ce citise articolele, luase scrisoarea din coș și o rupsese în bucățele, tot fără să se uite la ea. În aceste două zile de mohorâtă meditație și trecere în revistă a amintirilor, filozoful stătuse tăcut, nemișcat, în camera de la etaj, în care fusese conceput și în care văzuse lumina zilei. Ședea pe patul de fier, mutat clin camera alăturată, patul în care dormise în copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ținându-se de mână și cântau. Apoi tot cântând, cu Alin Pivniceru în frunte, o porneau în cerc apropiindu-se de rampă. Lucian avea atunci prilejul să vadă brazii de mucava pentru prima oară din față. Erau de un verde mohorât, mult mai spălăcit decât verdele din cutia cu creioane colorate, primită în dar acum două zile. Dar se înălțau foarte sus și erau așezați în planuri diferite, dând senzația de desime. Îndărătul lor, până la fundal, ochii erau ispitiți să caute
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și înconjurase cu un abur de gheață copacii desfrunziți și frontispiciul de deasupra intrării în biserica Sfânta Treime. Ochiul lui Dumnezeu, într-un triunghi albastru-deschis, răspândea pe acel frontispiciu raze aurii în toate direcțiile. În ciuda lor, ziua rămânea geroasă și mohorâtă. Din tonul vorbitorului puteai să-ți dai seama că discursul său se apropia de sfârșit și că în curând avea să înceapă împărțirea darurilor. Tatăl său îl privi cu un zâmbet încurajator, cam forțat dar plin de bunăvoință, ca de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Voinea, confidențial. Cătălin nu pricepea dacă să vii de la Tecuci e de rău sau e de bine. Unde-i asta, Tecuci? întreba el. În Moldova, deșteptule! venea prompt răspunsul lui Damian. E reședința județului Tecuci. Dar acum veneau și zile mohorâte. Dacă nu ploua, zile întregi cerul rămânea acoperit de nori o pânză cenușie și deasă întinsă peste oraș. Ferestrele de pe latura lungă a clasei dădeau tot în Strada Principală, ca și anul trecut. Se vedea capul bulevardului Regina Elisabeta, cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ușă. Se opri după doi pași și se întoarse obosit către Doamna: Țineți-vă ora, doamnă Mateescu. În recreație am s-o trimit pe Niculina c-o scară și c-un burete. În rest, faceți abstracție... Nu numai că vremea mohorâtă stăruia, dar se pornea să și plouă. Ba chiar vreo două tunete de vară întârziată făceau să tremure geamurile. Pe hol, băieții aruncau săculețul cu nisip peste zece careuri numărate de la linia de aruncare. Unii trăgeau cu coada ochiului către
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
gloanțe să nu alunece pe povârniș în jos, lăsând iarăși descoperită acea gură de foc care le stătea în calea victoriei... Pentru câteva clipe s-a lăsat liniștea... Și în sală la fel... Deasupra întinderii înzăpezite se înălța un cer mohorât și totul era mohorât în jur. Urmau asaltul general asupra colinei, entuziasm și urale... Alte umbre s-au perindat apoi pe ecran, în prim-plan sau în depărtare. Gestul de sacrificiu al eroului îl fascina și îl revolta, dar în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de pe podeaua murdară parcă n-a mai fost la fel de nemișcată ca înainte. Ceva dădea să iasă din ea... Pe ecran, eroul care se sacrificase, acum că focul ucigător încetase, era răsucit de camarazii săi cu fața în sus, către cerul mohorât și uniform. Pe mantaua sa cenușie se puteau vedea în zona pieptului și a stomacului o puzderie de mici pete mai întunecate la culoare, încă fumegânde: gloanțele care îi pătrunseseră în trup. Sângele nevăzut i se prelingea de bună seamă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nume cei din tagma lui, care, numai el, numele, suna ca o amenințare: activiști. Profesorii își țineau catalogul sub braț și își înălțau fața spre el arătându-i multă bunăvoință. În timp ce el nu le întorcea decât o privire superioară și mohorâtă, de străin sigur de spatele său. Doamna Constantinescu se pare că avea oricând timp pentru instructorul Cerchez. În clasă, șezând la catedră, în orele de limba română, zâmbea foarte puțin și foarte rar, dar lui uite că-i zâmbea cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
genunchii prin spațiul lăsat de genunchii ei. Își lovea dureros rotula de scaunul din față numai din grija de a nu se freca de genunchii ei. Cobora în stație și o lua de-a lungul străzii, în primăvara umedă și mohorâtă, pășind repede, cu capul în pământ. Auzea în urma lui pașii mărunți și zoriți ai Vivianei. Dragoș!... Nu vrei să te oprești un pic și să stăm de vorbă? Dragoș! Ascultă! Dragoș! Numai o clipă! Nu-i era dat să scape
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că îl așteaptă pe coridor. Coridorul se golea încet-încet și, în așteptare, ea făcea pași încoace și încolo. Se apropia de fereastră și își arunca ochii în stradă. Dar de fapt n-o interesa strada, unde băltea primăvara umedă și mohorâtă. Antonia Se întorceau în oraș de la poligonul de tir sportiv, în timp ce fetele rămăseseră ceva mai în urmă pe drumul de țară. Dar erau semne că nu numai elevii din clasele superioare făceau trageri acolo, ci și armata. Cuzino văzuse într-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mereu încărcată cândva precum un pom generos cu stoluri de presuri a rămas până astăzi la roșul acela discret. Doar că florile poposesc în ea tot mai rar și parcă îmbracă și ele culori tot mai discrete Și tot mai mohorâte... Cărări Cărările mele sunt și astăzi aceleași... prin tălpi se ridică același nedeslușit fior. Poate am plecat împreună într-un nou început sau poate pașii dintâi se-ntorc încet acasă. Cărările mele - aceleași mereu: nelipsite de dealuri, nelipsite de pietre
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
pentru ca rezultatele să fie pe măsură. Capitolul II Fotografia - trecut, prezent și viitor Fără îndoială că fără universul de culori și forme pe care ochiul uman îl percepe iar creierul îl prelucrează, viața noastră ar fi mult mai ternă și mohorâtă. Fotografia, ca modalitate de “înghețare” a formelor și culorilor unei clipe din eternitatea zeului Cronos, constituie astăzi o realitate culturală, estetică și, nu tocmai în ultimul rând, economică, cu implicații dintre cele mai diverse în viața oamenilor. O clasificare a
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
trezesc pe colegul meu de cabină care a venit, probabil, târziu să se culce. Apoi, m-am urcat, pentru masa de dimineață, în "marele salon". Afară e ceață. Valurile au scăzut, tangajul e mai slab acum. Vremea continuă să rămână mohorâtă; e o atmosferă bolnavă, închisă, în care nervii lâncezesc, dar figurile pe care le văd sunt destul de vioaie. Au reînceput glumele. Semn bun. Ne refacem moralul. După socotelile mele, am străbătut Marea Egee. Am pierdut, oare, trecerea prin Dardanele? Probabil că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mătăsuri vechi. După ce ies, mă izbește, însă, și mai tare amestecul de noblețe decrepită și de kitsch sovietic de pe străzile, pline de mâzgă, peste care coboară o seară pâcloasă. Inclusiv clădirile care au fost cândva frumoase au căpătat un aspect mohorât. Emană, parcă, din ele o disperare stătută, provincială. Și lipsesc reclamele luminoase. Oricât de bine a vrut să se păstreze, "doamna" a sfârșit prin a se învăța cu cenușiul (culoare obsedantă), cu uniformitatea. Bucureștiul s-a înviorat mai repede. În
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de plăcere. Oh! nu, dimpotrivă, e o corvoadă, o cursă lungă, în care alergi singur, până la extenuare. Nici urmă de șampanie, nici urmă de prieteni care să ridice paharul în cinstea ta, privindu-te cu dragoste. Ești singur în sala mohorâtă, singur în boxa acuzaților, în fața judecătorilor și singur când hotărăști, în fața ta însuți sau în fața judecății celorlalți. La capătul oricărei libertăți se află o sentință; iată de ce libertatea e o povară prea apăsătoare, mai cu seamă când ai febră sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ținea de el, așa într-un fel nu prea puternic dar care nu mai putea fi întors, nici să nu fi fost, nici să mai fie," nu putea fi ceva inform, ee se umfla și se dezagrega în inconștientul lui mohorât, ca Sia în coșciug. Și pentru prima oară în viață" un ceas trecut într-un loc așa de trist, zgomote triste, un mort trist... el trist! Atâta cât viața și moartea puteau prelucra la fizic și la moral pe Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îmi rostea cuvinte frumoase de dragoste și prețuire colegială... Să fie oare aceasta ultima noastră convorbire pe această lume? Își va mai reveni oare din această grea situație? Greu de spus. Cele ce scriu acum au avut loc într-o mohorâtă după-amiază a zilei de 3 ianuarie 2010. Singura mea nădejde de a comunica mi-a rămas la colegul Grigore Negură din Brăila, care și el în ultimul timp a făcut mari eforturi ca să vorbească cu mine și să se facă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nu mai am energie decât pentru a nu mai vrea nimic. Mă împac din ce în ce mai greu, văd, cu handicapurile impuse de bătrânețe și cu grijile aduse acum de infarct. Poate, chiar, faptul că, în vara aceasta, m-am atașat de verdele mohorât al unor oțetari nu e o întîmplare. Și totuși, invariabil, mă întorc la bănuiala că impulsurile mele negative au ca punct de plecare și ca punct final pasiunea de a trăi. Nici o oboseală sufletească nu se compară, probabil, cu una
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
orașul Linn în ziua dinaintea atacului, făcând partea inițială a călătoriei într-un scuter aerian. De aici, într-un loc izolat, descărcă un măgar și o căruță cu legume și merse cu greu pe lângă ea ultimele douăsprezece mile. În veșminte mohorâte, de lucru, ale unui inițiat al templului, era unul din mulții căruțași, încât nu era nici o problemă. Atât de vastă era armata de sclavi ținută în Linn, că forțele lui Czinczar au căutat rapid să stabilească un flux normal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
țării sale decât prosperitate, grandoare și recunoaștere internațională. Eminescu n-a trăit într-o societate plină de ”miliardari de carton”, ci, într-una impregnată de epigoni, de falși patrioți și de demagogi. A stat pe bănci de lemn, în taverne mohorâte, unde a cunoscut viața proletarului român, care-și găsea alinarea în cinzeaca de mastică sau de țuică îndoită cu apă. Eminescu a văzut că Steaua României este atât de sus, încât luminii adevărului și prosperității îi trebuie mii de ani
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
mereu altfel și întotdeauna fasci nant! Din păcate, pe acest tărâm unde am nimerit fără să ni se spună cum și în ce scop, nu ni se dă decât o singură încercare, iar pei sajul minții noastre, înso rit sau mohorât, ospitalier sau arid, nu ni-l alegem noi singuri. Și totuși, oricât de prinși suntem în fluxul evenimentelor exterioare, oricât de aleatoriu ne poartă viața dintr-o parte-ntr-alta, fiecare dintre noi, măcar de câteva ori în viață, se
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
trecea, Săndica avea tot mai multă paloare și suferință adunate pe chip. Și, parcă i se topea carnea trupului. Ajunsese mai firavă ca o umbră, toată lumea se întreba ce se întâmplă cu biata fată; devenise tot mai tăcută, tot mai mohorâtă, se înstrăinase de toți și de toate. Într-o zi, boala a fost mai tare decât ea și a doborât-o. De la spitalul din satul vecin, au trimis-o la oraș. Aici, cum i-au văzut analizele, au zis că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Nu se știe niciodată. Deci zici că nu tu ești îngerul meu păzitor? N-ai idee cine e? Ei, orice s-ar fi întâmplat atunci la spital, în momentul ăsta nu-mi aduci aminte de nimeni. În afară de o variantă mare, mohorâtă și bătrână a Copilului Naturii. Deci ce să-ți aduc de băut? Vreun ceai din cereale integrale? —Ai niște bere? —Oau. Micul Danny R. s-a făcut major. Se așezară la masa rotundă de bucătărie din vinil, nervoși din cauza revederii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]