978 matches
-
bată joc de el. Erau răi ca niște draci și limbile lor Împroșcau venin și pucioasă. Trudise Îndelung ca să-și stăpânească graiul de acasă și să-l Înlocuiască, atât cât se pricepuse, cu cel de la câmpie. Căci, auzindu-i spusa molcomă, melodioasă și cu moliciuni ce lungeau cuvântul, se apucaseră să-l maimuțărească. La Început nu-și dăduse seama că râdeau de el, căci nu zâmbeau când Îi Împrumutau felul de a mlădia vorbirea. Îi auzise, apoi, cum se scălămbăiau Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
echipă să se certe, să se scuipe și să se Îmbrâncească. Eu mă trăgeam deoparte, șchiopătând demn, ca și cum mă străduiam din răsputeri să-mi ascund greaua durere pricinuită de loviturile suferite. Aveam - cred - sau voiam să am pe chip mândria molcomă a soldatului ce-și Îndeplinise misiunea cu asupra de măsură, până la sacrificiu. De cele mai multe ori, ciorovăielile se terminau cu concluzia că atacul meu fusese regulamentar, la minge și nu la cotonoagele adversarului. Pacea se instaura atunci când păgubiții obțineau făgăduiala că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căreia poetul Îi Închinase pe ascuns nenumărate poeme de iubire delicate și Înflăcărate, pe care mucosul de fiu al Directorului o asemăna cu cea de-a treia fiică de Împărat din basme și o iubea, la rându-i, cu mai molcome sfâșieri lăuntrice. La vremea aceea, Însă, ei nu știau unul de iubirea celuilalt, așa că nu se dușmăniseră. Educatoarea cea frumoasă plecase din sat și În locul ei se Întorsese vestea că născuse un copil din flori despre care se bănuia, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Peste câțiva ani, după ce Ion și Maria muriseră la depărtare unul de altul, Ectoraș avea să-i viseze Împreună și multă vreme Îl Încântaseră și-l Înduioșaseră cele văzute și trăite În timpul somnului. Fără vorbe, liniștit, curat, cu o strălucire molcomă În ochii mari, negri și adânci, Ion sărutase un genunchi al Mariei. Picioarele ei strâmbe se Îndreptaseră, zgârieturile se Închiseseră, vânătăile se topiseră, ochii se limpeziseră, pielea se netezise și se albise. Întreaga ei făptură răspândea miros molcom de grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o strălucire molcomă În ochii mari, negri și adânci, Ion sărutase un genunchi al Mariei. Picioarele ei strâmbe se Îndreptaseră, zgârieturile se Închiseseră, vânătăile se topiseră, ochii se limpeziseră, pielea se netezise și se albise. Întreaga ei făptură răspândea miros molcom de grâu În soare, maci și albăstrele. Apoi amândoi, și Ion cel Frumos, și străvezia lui mireasă Începuseră să se topească ușor, aproape până la a nu se mai vedea. Rămăseseră din ei mirosul de spic, inelele negre ori albastre ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spaimă și sălbatică smucitură, iapa lepădase după ce, sfârșită de oboseală și de groază, nu mai putuse să alerge. Omul deschisese grețosul sac de plastic ca să arate Directorului lepădătura. Apoi se apucase să povestească, așa, arătându-se plin de o amărăciune molcomă, cât Îl costase pe el ca să bage În iapa lui sămânța selecționată de la un năprasnic armăsar aflător Într-o crescătorie din taman partea cea mai de Miazănoapte a țării; cum acea sămânță fusese băgată Într-un tubușor de plastic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o căutase. Umflarea pământului de sub sat Înceta să-l sperie ori să-l Îngrijoreze. Zgomotele Îi mângâiau auzul și-l Încredințau că nimic rău nu era pe cale să se Întâmple. Nu apuca, Însă, să se desfete prea mult În fericirea molcomă și senină. Privirile Îi cădeau pe vârful Înfipt În țărână al toiagului și Înțelegea Într-o clipită că acel băț de corn Îndruma Înălțarea și lățirea ciupercii. Îl mișca ușurel de colo-colo și umflătura o lua și ea când la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o femeie către celelalte. Apoi ieșise și ea afară - lăsând mortul În grija a două babe care, cu câte un fir de cârciumăreasă În mână, Îl fereau de muște - și se apucase să ațâțe focurile sub ceaunele În care bolborosea molcom mâncarea ce avea să fie Împărțită după Înmormântare. Câțiva bărbați intrară În curte, ducând pe umeri sicriul gol din scândură de brad nelăcuită și crucea. Bocitoarea dădu chiot și jeli câteva clipe, apoi puse din nou mâna pe cuțit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fragi și nu de zmeură, cum bănuiam. “Mare meșter e bătrânul” - am gândit eu în timp ce savuram băutura. Călugărul mă urmărea cu ochii mijiți a bucurie. După ce a socotit că m-am pătruns de gustul și aroma băuturii, m-a îndemnat molcom: --Acum hai să întrebăm de sănătate străchinile astea. Am început să mănânc și am rămas surprins să văd că laptele cu tocmagi era încă destul de cald... De la sine, a venit întrebarea: “Cine a adus acest paner și când? Numai că
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
să ne țină de urât și umbră cât va fi ziulica de lungă. Ei! Acum să ne tragem sufletul și apoi... Mă așez și rămân cu urechea la pândă. Cuvântul călugărului n-a zăbovit prea mult și s-a auzit, molcom: Apoi ar cam fi vremea să începem cisla. Despre ce anume să vorbim, părinte? - sar eu repede cu întrebarea. De multă vreme mă bate gândul să ne aducem aminte de daniile făcute de voievozi ori de simpli enoriași sfintelor mănăstiri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fascineze, îmi aratè o casè mare, a cèrei poartè e situatè pe cealaltè stradè, acum, în curtea pustie, acoperitè de zèpadè, douè vechituri de mașini, o lada și o broscuțè, zac abandonate sub un nuc, ceva mai încolo, în soarele molcom al unui început de toamnè aurie, deasupra unei mese de tenis, doi bèieți de liceu se înverșuneazè într-un turnir a cèrui recompensè ar putea fi zâmbetul domnișoarei cu pèrul blond, care, împreunè cu alte douè fete, urmèrește amuzatè, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
înăuntru și după un minut se auzi o detunătură seacă și amară. Ieși apoi afară și făcu un semn spre doi soldați, ce alergară după el. Când reapărură, îl târau după ei pe bătrânul care își clătina capul și plângea molcom, ca și cum s-ar fi deșteptat dintr-un lung și dulce vis la o crudă realitate. Trecură prin fața lui Gacel și urcară în camioane. Din cabină, ofițerul îl privi sever și șovăi câteva clipe. Gacel se temu că profeția bătrânei Khaltoum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se ghemuiască și mai mult lângă el, căutând parcă forța sau căldura lui, și întinse mâinile într-o ultimă încercare de a-l reține când el se ridică în picioare și se îndreptă spre ieșire. Afară, vântul continua să plângă molcom. Era frig și se înfofoli în jaique, pe când un fior inevitabil îi străbătea spatele; nu știu dacă fusese din cauza frigului sau a înspăimântătorului neant al nopții ce se deschidea în fața lui. Era ca și cum s-ar fi scufundat într-o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Ieșind de la divan, se afundă În cea mai Îngustă ulicioară din bazar, se strecoară printre oameni și animale, Înaintează pe sub bolțile de stuc printre grămezi de mirodenii. Cu fiecare pas, ulicioara devine tot mai Întunecoasă, mulțimea pare să se miște molcom, să vorbească În șoaptă, neguțătorii și mușteriii sunt niște actori mascați, niște dansatori somnambuli. Omar merge pe orbecăite, când la stânga, când la dreapta, se teme să nu cadă sau să nu-și piardă cunoștința. Pe neașteptate, dă peste o piațetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
văzut Pendulul. Sfera, mișcându-se la capătul extremitatea unui fir lung fixat de bolta corului, Își descria oscilațiile-i ample Într-o izocronă maiestate. Eu știam - dar oricine ar fi putut să-și dea seama de asta În vraja acelei molcome respirări - că perioada era reglată de raportul dintre rădăcina pătrată a lungimii firului și acel număr π care, irațional pentru mințile sublunare, prin divină Înțelepciune leagă obligatoriu circumferința de diametrul tuturor cercurilor cu putință - astfel că timpul plutirii acestei sfere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
intens-albăstruie, familiară și plăcută ochiului! Ca o văpaie darnică, desprinsă dintr-un rozariu nevăzut, o flamă sau o scânteie ce sporește pulsatilă, fără stavilă, inundând vizuina rece, până în cel mai ascuns ungher al ei! Urmează sunetele... Fluide, line, paradisiace, pure, molcome, de o rezonanță și de o limpezime de cristal! Undeva, la o lungime de braț, într-un crâng, susura un izvor! Ciripeau păsări! Din ciripit în ciripit, de mierle și de pițigoi, pârâiașul zglobiu părea că-și va întinde undele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de lux cu clopoței de alamă, turci cu acadele... În vreme ce trăsura alerga pe cuburile de granit, Grigore Iuga, ca totdeauna când sosea de la țară în București, privea furnicarul de oameni de pe străzile zgomotoase cu un simțământ de sfială. După viața molcomă de la moșie, forfoteala aceasta îl obosea și-l întrista, cel puțin în primele momente, până se reobișnuia cu ea. Pe bulevardul Colței, aproape de întretăierea cu strada Argintari, unul din caii trăsurii alunecă și căzu. Birjarul se repezi întîi cu sudălmi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îngrijorat: ― De... Atunci Luca Talabă, parcă uluirea i-ar fi schimbat glasul și înfățișarea, se ridică de pe scaun, fără voia lui, și vorbi printre dinți: ― Apoi nici să fim batjocoriți așa, nu ne-om lăsa! Și alte glasuri, care mai molcome, care mai dârze, repetară: ― Nu, nu!... 4 Capitala râdea vesel în podoaba steagurilor tricolore ce fâlfâiau pe clădirile principale. Calea Victoriei era presărată cu nisip fin, cenușiu. Mulțimea invadase trotuarele. Soarele galben privea indiferent printre nouri. Cortegiul regal înainta agale spre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și nu cerem de pomană, că taica pentru dânșii a muncit până l-a luat Dumnezeu... Sorbi ultimele linguri din farfurie. Tăcu îndelung. Se uita la flăcările roșii ce fâlfâiau în vatră cu un duduit leneș. Apoi cu glas mai molcom zise iarăși: ― Rabzi, rabzi și oftezi, până nu mai poți, ș-apoi... Iar tăcu și, după un răstimp, urmă gînditor: ― Că spuneau și oamenii și se sfătuiau cum să mai facă și ce să facă? D-aia am și întîrziat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cine știe ce rău îi mai face, de să nu mai aibă trai în sat. Bun suflet boierul, nici vorbă, dacă nu-i ieși din porunci. Pravilă a tras destule foloase fiind supus și credincios. Totuși, nu-l răbda inima să stea molcom. I-ar prinde și lui bine o halcă de pământ. Prilejul de acum nu se întîlnește de multe ori. Când află că boierul bătrân s-a dus la București, desigur pentru moșia cucoanei, a chemat pe Luca Talabă și s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de la o carte la alta, de la o limbă la alta, de la o știință la alta. Poate că de aceea v-ați despărțit, adăugă cu un zâmbet trist. Atunci nu se supărase. Îi plăcea Nicodim, era un moldovean bun, cinstit și molcom. - Nu, domnule Nicodim, manualul de limbă japoneză n-are nici o legătură cu despărțirea noastră... - Dar de ce manualul de japoneză? îl întrebă surprins Nicodim. - Credeam că la asta te refereai, la zvonul care circulă prin târg... - Adică?... - Adică, se spune că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ferestrele mari, victoriene, se puteau desluși, în lumina domoală și limpede a asfințitului, o pajiște cu arbori coniferi, terenurile de tenis îngrădite cu o plasă de sârmă, care alcătuiau un desen geometric, argintiu, și, în depărtare, dealurile înverzite, cu coame molcome, ale peisajului de țară. Două fete jucau tenis, dar nu „oficial“, întrucât nu era sezonul de tenis (aveau voie, desigur, să joace, dar antrenorii nu intraseră încă în funcțiune). Hattie purta uniforma pentru masa de seară, o bluză de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așa încât se prefăcea că-i vesel, pentru a fi pe placul stăpânului sau. Adam înotă puțin și Zet îl urmă, lopătând cu lăbuțele lui albe, puternice, prin apa cristalină, scânteietoare, care se legăna, ba umflându-se, ba sugându-și undele molcome. Băiețașul se amuza, încurajând cățelul să i se urce pe umăr. Marea părea să se fi încălzit, iar cerul își radia albastrul orbitor peste orizontul eclipsat de valurile înalte, ritmice, din depărtare. Tom, mânat de impulsul lui frenetic, alergă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în movilițe și vâlcele. Pe o măsuță murdară de abanos, se găseau o sticlă de vin și una de whisky, ambele deschise, și două pahare. Draperiile de catifea fuseseră trase și două lămpi cu abajururi franjurate difuzau o lumină roză, molcomă. În cămin ardea un foc mic, la gaz, cu o flacără trandafirie. Tom, mișcându-se prudent, se împiedică de un hipopotam de piele și, retrăgându-și iute piciorul, călcă într-un coș plin de reviste ilustrate. În lumina blândă, dulceagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
închisă, acolo în colțul dinspre stradă al sălii de festivități. Acum era întredeschisă. Participanții la serbare se perindau prin fața ei, ieșind, și nimeni nu-i dădea nicio atenție. Cu toții se îndreptau încet, fără să se poticnească unul de altul, sporovăind molcom, către ușa deschisă spre gerul de afară. Se întrevedea printre nenumăratele picioare în mișcare înceată o porțiune din ghețușul de pe trotuar, pe care lumina lăptoasă a zilei nu reușise să-l dezghețe. Gerul se strecura înăuntru pe deasupra pardoselii de ciment
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]