653 matches
-
începură să cadă primii fulgi. Sini deveni veselă ca un copil cu privirile pironite spre cer, cu brațele larg deschise, rotinduse ca într-un dans al iubirilor neîmpărtășite. Deschise gura și vâna fulgii mari ca să-i prindă cu limba. Eu, molipsit de buna ei dispoziție râdeam odată cu ea. Ninsoarea amintea de vacanță, de o pauză de care cu toții aveam nevoie. Ne aruncasem în viață ca într-o apă prea mare și acum ne luptam cu toți curenții care căutau să ne
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Mătușa? o întreb speriat știind în gândul meu că nu de Mătușă mă temeam în acele momente. Ea râdea și i-am văzut izvorând în lumina palidă a lunii un deget arătând către cer. Ia!... Auzi? Am râs pe înfundate, molipsit de trăirile ei care mă făceau să mă simt diferit, râdeam și de sforăitul greu care o scutura pe biata mătușă de grijile de peste zi, turuind ca un motor de tractor. Mă simțeam mai relaxat și ea, lunecând printre umbre
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Exclamația surprinsă ne îndemnă la o serie întreagă de variații pe aceeași temă. ― Drăguțo, nu vrei o cafea? ― Ia tu, drăguțule. ― Măcar o dulceață, drăguțo. ― Asta da, drăguțule, nu te refuz. Și râzi, râzi... Lumea din vagon ne privea amuzată, molipsită de atâta veselie, dar nu vedeam pe nimeni, nu ne vedeam decât pe noi. Nu știu ce figură aveam, dar Mihaela era strălucitoare, parcă răsărea soarele din ochii ei. Întotdeauna îndrăgostiții au o lumină ciudată pe fața lor, care-i deosebește pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dar Engelhard râdea de el. — Fii serios. Și bunica a suferit de asta. Atâta doar că la mine a rămas șaizeci și șase de ani în stare latentă. Se spune că bătrâna a dus-o mult pe picioare. S-a molipsit de boala asta de la un baron descreierat. Pe bani. Șapte sate țineau la ea, ca osul cu măduvă la carne. Ceea ce însemna pe puțin șapte biserici. Așa se gândea ea să-și ajute familia. Avea spasme săptămânal și eu vomam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Din această cauză nu s-a putut concentra asupra unui vis. Ea ar fi putut să beneficieze de energia barbarilor care au avut un vis, să intre în Roma, numai că, după ce și-au văzut împlinit acest vis, și barbarii, molipsiți de oboselile Romei, au îmbătrînit imediat. N-au avut timp să treacă printr-o "Vale a Morții" și să caute un Eldorado. Dar oare "visul american" nu e la fel de plin de pericole ca mizeria?... Ceasul de la Custom House abia se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în mână, dar Csákány mi-a spus să aștept, că înainte de asta vrea să mă întrebe ceva, dacă știu ce s-a întâmplat cu fața lui. Atunci i-am spus ceea ce auzisem de la ceilalți muncitori, anume că la Canal se molipsise de vărsat de vânt, dar, spre norocul lui, n-a murit, însă fața i-a rămas desfigurată pentru totdeauna. Csákány a dat din cap a tăgadă, spunându-mi că nu ăsta-i adevărul, și mai bine-ar fi să nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
roșie. La urma urmei, chiar în asta și constă paranoia. Alarmă roșie. Încui ușile și ferec ferestrele. Trec la măsuri de diversiune. Dau colțurile, să văd dacă mă vor urmări dând și ei colțurile. Accelerez... Sunt și cazuri când mă molipsesc de paranoia de la mașinile din fața mea: e posibil ca mașinile din fața mea să fie atinse de paranoia în cazul în care eu le-aș urmări. Uneori cred că mașina din spate crede că urmăresc mașina din fața mea. În încercarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ochi prea buni aceste războaie. Poate, într-o altă vreme - ținând seama că tot mai mulți bărbați pier în luptă -, acestea vor forma o populație majoritară și vor izbuti să își impună legea. Și asta numai dacă nu se vor molipsi și ele de modul marțial în care, vreme îndelungată, s-a încercat păstrarea unor virtuți tot mai rare. (Deja câteva tinere au cerut să ia parte la război, încercând, în fața cavalerilor, să demonstreze cu sabia și cu arcul, bine mânuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
răsuna de hohote, înjurături și scrâșnete. Acum, domnea o atmosferă de înmormântare. Mai ales ofițerul se prezenta copleșit de îngrijorare. Tăcea posac. Arăta lipsit de orice chef, de parcă i s-ar fi înecat toate corăbiile. Iar de starea lui se molipsiseră și ceilalți. Mai mult sau mai puțin. Reprezentau alte aspecte care contraziceau obișnuitul protocolului și îi împrumutau noutate și nefiresc. Limpede că ceva se întâmplase. Prea se înfățișa totul nelalocul lui. Dar ce anume ? În privința aceasta persista misterul. Am ajuns
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Permisul de întoarcere la Roma nu mai venea; Nero era prizonier în Villa Jovis. Mintea Agrippinei era înzestrată cu clarvizuinea dată de ură, și șederea fiului ei imprudent și lipsit de apărare acolo o lăsa fără suflare. „Vânători“, scrise Drusus, molipsit de neliniștea mamei. „Îndată ce mistrețul iese la loc deschis, asmut câinii împotriva lui.“ În fiecare dimineață, familia aștepta zadarnic vești. Într-o noapte, Gajus - care dormea din ce în ce mai rău și mai puțin - își spuse că, poate, fratele lui cel mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de frumoasă, cum nu e alta, ca ea,în toată lumea. Putem să mergem aproape, s-o vedem bine, bine de tot, să pun mâna pe umerii și obrajii ei, și s-o privesc, s-o tot privesc, până când mă voi molipsi și eu de frumusețea ei? Între timp, bunica și nepoata merg, pe strada nu tocmai aglomerată, spre grădiniță. Mai au puțin până să ajungă. Acolo, Buia, o las , pe Firica, până după amiază. Atunci se duce, o preia și o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și să-l pună în libertate, pe deasupra a ce au legiferat domniile voastre. Așa, da!îmi pare bine că ești băiat deștept. INFERNUL îNFRÂNT Dacă cineva, cândva, m-ar fi întrebat ce este infernul, cum e-n el, și, cine se molipsește de infern, dacă mai poate scapa, cumva, n-aș fi putut să-i răspund nimic. Acum,însă, da. Aș putea. De pildă? De pildă: infernul e ceva urât, ucigător, cumplit, mistuitor de viață umană, fără asemănare, cu altceva, pe lume
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mănuși de cauciuc. Înainte vreme, nimeni nu se temea să facă sex cu străinii. Sau, și mai înainte, să fie mușcat de purici. Sau să bea apă netratată. Sau de țânțari. De azbest. Imaginați-vă o boală de care vă molipsiți prin urechi. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar acum și vorbele pot să ucidă. Această nouă moarte, această molimă poate veni de oriunde. Dintr-un cântec. Dintr-un anunț la difuzor. Dintr-un buletin de știri. Dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dar acum și vorbele pot să ucidă. Această nouă moarte, această molimă poate veni de oriunde. Dintr-un cântec. Dintr-un anunț la difuzor. Dintr-un buletin de știri. Dintr-o predică. De la un muzicant de pe stradă. Poți să te molipsești de moarte de la un program de teleshopping. De la un profesor. De la un fișier de pe internet. De la o felicitare. De la un răvaș dintr-o plăcintă. Un milion de oameni pot să se uite la o emisiune TV, iar a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încep să gândesc prea mult. În ziarul local de azi e un alt manechin mort. Este un anunț care zice: În atenția clienților magazinului de animale de companie Falling Star „Dacă un câine pe care l-ați cumpărat v-a molipsit copilul de turbare“, zice anunțul, „vă puteți constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. În timp ce străbatem ceea ce a fost cândva o țară frumoasă și sălbatică, mușcând din ceea ce a fost cândva un sendviș cu ou, întreb de ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iertării la timp. Ea depăna părintelui cu lux de amănunte toate elucubrațiunile ei erotice, puse pe seama iubitului ei prezumtiv. Și, în ciuda monotoniei unei vieți fără noimă, Tanti Eugenia afișa mereu o bucurie și o stare de spirit exuberantă, ce-i molipsea sau cel puțin îi contraria pe cei din jur. Ce-ar fi putut avea ea, care era mereu singură și nu ieșea nicăieri? Ce-i procura așa un tonus, energie și vigoare de invidiat? Toată viața Eugeniei se petrecea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
niște copii, așa păreau ei de la distanță, cu trupurile lor mici și aplecate ușor în față, cu gleznele fine și osoase, care se bălăbăneau deasupra podiumului de lemn, și fețele lor formau toate aceeași compostură mirată și râzătoare, așa cum se molipsesc copiii unii de la alții, de câte ori se întâlnesc. Și stăteau așa preț de câteva ore, nemișcați în aceeași poziție. Când plecau, toți deodată, cu încetinitorul, întorceau spre tine spatele lor aduse, cocoșate, pașii mici și temători de păpuși mecanice, mersul legănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe buze, am tresărit puternic. — Secția din Newton Street, tura de noapte, începând de mâine, mă anunță el. Și încearcă să te porți frumos cu fârtații de culoare de acolo. Ai antecedente în privința drogaților și n-aș vrea să-i molipsești și pe ei. • • • Secția din Newton Street era la sud de centrul L.A.-ului. Avea 95% mahalale, 95% negri și 100% probleme. Întâlneai bande de bețivi și jocuri de noroc la fiecare colț de stradă, magazine de băuturi alcoolice, saloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mirosuri. Și Călugărul se întoarse spre Leon, care suferea de meteahna incontinenței, în timp ce Mopsul și Dominic râdeau cu gura până la urechi. Ceva mai târziu, am descoperit că bătrânii găsiseră încă un mijloc de a umple golul acelei zile urâte. Se molipsiseră aproape toți de pasiunea ghicitului în palmă. Jumătate dintre ei întindeau mâna să li se ghicească viitorul, iar cealaltă jumătate ghicea. Apoi, schimbau rolurile. Jumătatea care ghicise trecea la întinsul mâinii, lăsându-le celorlalți grija de a se descurca cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tainicele metale, ceilalți ajutîndu-l să se descurce pe cărări, sau adunând hrană pentru ei, căci Uh își luase numărul trebuitor din sîmburașii și pietricelele lui, cum îi numeau hrana pământenii. Iar acum îl chema cârmaciul. Uh era îngrijorat și-i molipsi de îngrijorare și pe ceilalți. Până în vale, pe țărm, aveau de mers câteva ceasuri... Min trebuia să știe că l-au auzit. Uh ridică mâna în sus... În mână avea o țeavă scurtă, pe care nici Auta n-o cunoștea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de crin și pălăria cu boruri la fel de largi ca și ochii ei mari și verzi, boruri care-i cădeau peste față ca niște gene lungi și tăcute. Adesea purta văl. în cea mai mare parte a timpului era fericită și molipsea totul în jur de buna ei dispoziție. Iar atunci când era tristă, nu o spunea nimănui. Ceilalți oameni au propriile griji și nu mai au nevoie de ale altora, își spunea ea cu stoicism. Elfrida le putea îndura liniștită pe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din cauza țiglelor acoperișului care explodau și săreau În toate părțile. Colin Dewhurst, directorul unei librării din Plaza Iglesias, Îl ajutase pe șoferul familiei Hollinger să care o scară din garaj, doar ca să apuce să-i vadă treptele din partea de sus molipsindu-se de la vîlvătaia intensă. Niciunul dintre ei nu-l văzuse pe Frank strecurîndu-se În casă cu sticlele sale mortale pline cu eter sau benzină, așa cum niciunul nu putea concepe vreun motiv pentru care Frank să fi vrut să-i omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
îi mulțumesc lui Dumnezeu. Cealaltă ne povesti următoarele: Eu îl aveam pe Nicușor de unsprezece luni când rămasem iar însărcinată. Eu nu știam, era foarte mic termenul. Copilul se îmbolnăvise de dizenterie și am fost internați în spital. Acolo, mă molipsisem și eu. Am primit tratament la fel cu copilul. Când ne-am întors acasă, după câteva zile, am mers la medic care îmi spuse vestea că eram însărcinată. Îl întrebasem dacă tratamentul pe care-l primisem putea dăuna embrionului. Medicul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
v-ați cunoscut cu toții în salon, Nu, domnule comisar, ne mai văzuserăm înainte, Unde, În cabinetul medicului unde m-a dus fosta mea soție când am orbit, cred că eu am fost prima persoană care a orbit, Și i-ați molipsit pe ceilalți, tot orașul, inclusiv pe acești musafiri ai dumneavoastră de azi, N-am avut nici o vină, domnule comisar, Cunoașteți numele acelor oameni, Da, domnule comisar, Ale tuturor, Mai puțin al puștiului, pe al lui, dacă l-am știut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aceeași profesie și salarii aproximativ egale. Într-adevăr, după căsătorie, împins de soție, a reușit să-și îndepărteze prietenii cei mai buni, printre care și pe propria lui mamă. Tot ea l-a introdus într-un nou anturaj, al pocheriștilor. Molipsit de microbul jocului, el pierdea mereu, iar ea creștea precum maiaua pusă la dospit. Terminase și liceul la seral cu meritul recunoscut de toți "cea mai luxoasă absolventă". El însă pierdea în continuare, în favoarea bunilor ei prieteni: întâi salariul, primele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]