680 matches
-
la concluzia că „orice idee sau teorie despre comic privește direct sau indirect personajul comic. Un personaj e obiect sau emițător al comicului; de unul se râde, cu celălalt se râde. Indiferent de categorie, personajul comic provoacă râsul permanent sau momentan...”<footnote Popa, Marian, Comicologia, București, Editura Minerva, 1975, p. 368. footnote>. S-a ajuns la o clasificare a personajului comic. În comedia Antichității și Evului Mediu există o varietate a tipurilor de măști. Primul ar fi mimul (actor, farsor) din
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
dilatarea urmată de contracția plămânilor, dar la fel de regulată. De astă dată, însă fără impulsie. - Când a început bruiajul? întrebă. - Acum. Era serioasă. - Ți-am spus că va fi acum, dar mă gândeam că va fi, ca de obicei, un blocaj momentan. Gosseyn încuviință. Hotărâse să doarmă până în momentul bruiajului. Acesta era momentul. Se culcă din nou închise ochii și. deliberat, își destinse mușchii vaselor sangvine ale creierului, conform unui proces hipnotic simplu. Aceasta părea metoda cea mai normală de reducere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cea pe care o faci în artă. Acolo cauți generalități și aci le dai la o parte. Nu mă interesează prin ce semăn cu alții, ci prin ceea ce difer. Aș găsi pe discul gramofonului meu imaginar tot felul de exclamări momentane, mereu contrare și idioate: "mi-e foame, mi-e sete, mi-e frig, mi-e cald", sau "supa te încălzește, friptura e prea arsă, prăjitura prea dulce", mici exclamații necesare, se va zice, totuși numărul lor mare e sinistru. Unul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
calmă, mi se părea că s-a săturat de mine. Voiam o pildă evidentă că nu-i adevărat; și atunci aruncam vorba care trebuia să dezlănțuie furtuna. Ochii brusc în mișcare, fața galbenă și o mișcare a piciorului... Aveam satisfacție momentană, apoi păreri de rău. Și o împăcam cu tot atâta grabă. Clipele de împăcare erau calde, mi-amintesc. Deci mă mulțumeam cu satisfacții imediate, fără să mă gândesc că repetarea lor ar putea produce transformări mult mai profunde și iremediabile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ușurateci orice s-ar întîmpla cu ei. Căci ce rost aveau vorbele ultime? Trebuiau să mă consoleze! Ca și cum ea nu m-ar fi învățat că vorbele, cu toată siguranța tonului, cu toate lacrimile și promisiunile, n-au decât o valoare momentană. Asta era într-o vineri. Duminica plecam la Paris. Și când Vana m-a rugat să mai întîrzii ca să mă întremez: - Imposibil, zisei, vreau să asist la deschiderea Salonului de toamnă!Și nu mințeam pe de-a-ntregul. Porspoder, în Bretania
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am prilej de melancolie, dar faptele transcrise acolo mi-erau indiferente și de alt ordin ca preocupările torturante de acum. Apăreau ca o suferință veche, în momentul când te invadează o suferință nouă. O scrisoare n-are decât o valoare momentană, te bucuri când face pe drum cât mai scurt timp, căci înseamnă că-ți aduce sufletul cel mai din urmă al iubitului, iar o scrisoare întîrziată nu te consolează prea mult, dacă ai neliniști că nu mai primești nimic altceva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fost, pe rând, bun și rău cu mine. - După cum ai socotit tu la diferite momente! - Niciodată n-a fost o socoteală calmă, ci totdeauna rezultatulunei emoții. - Tocmai din pricina aceasta convingerile tale n-au o valoare obiectivă, ci sunt simple păreri momentane. - În dragoste n-are ce căuta obiectivitatea. - Parcă n-ai făcut la fel, în părerea ta despre celălalt! Ce departe ne-a adus conversația cu ocazia unui disc de patefon! Am reîntors discuția. - Și când o să avem Coralul înapoi? - Se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
planurilor omenești, construcții mereu reîncepute, inutile poate, căci știi perfect că nu vor ajunge la vreun rezultat, dar ce superbă lucrătură! Este admirabilă îndeosebi dezinteresarea acestor osteneli! - Te iubesc, Ioana! Nu trebuie să crezi că vorbesc numai din pricina unui entuziasm momentan. Logica cea mai strictă îmi dă dreptate. Ai făcut o greșeală fără ca dragostea pentru mine să-ți fie deloc alterată. Ai avut toate scuzele: m-ai văzut indiferent! Poate că nu corespundeam cu febrilitatea ta de îndrăgostită și când îmi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
înșile și ale relațiunilor lor. ["NU NOI SUNTEM STĂPÎNI LIMBEI... "] 2275B Nu noi suntem stăpâni limbei, ci limba e stăpâna noastră. Precum într-un sanctuar reconstruim. piatră cu piatră tot ce-a fost înainte - nu după fantezia sau inspirația noastră momentană, ci după ideea, în genere și în amănunte, care-a predomnit la zidirea sanctuarului - astfel trebuie să ne purtăm cu limba noastră românească. Nu orice inspirație întîmplătoare e un cuvânt de-a ne atinge de această gingașă și frumoasă zidire
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
astfel nu e adevărată antiteza între religioși și socialiști. Problemul social, adecă temperarea mizeriilor* omenești prin rațiunea conducătorilor, este pentru amândouă estremele politice [una] și aceeași. Opus amândurora este: speculantul, advocatul, cocota*, oamenii cari trăiesc din diferența de opinii, diferența momentană de valori, heterele diferenței (a diviziei prin infinit: Shylock). Shylock = o sumă finită diviză printr-un drept infinit: 1000/drept [ENS REALISSIMUM ȘI MATERIE] 2292 Cine neagă ființa supremă (ens realissimum ) trebuie să-i opuie în teză o realitate, oricare
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mișcare; orice impresie de dinafară, care e asemenea o cantitate de forță comunicată, devine tendență de-a se mișca - volițiune. [... ] [4] 2275B Orice prisos de putere, care strică echilibrul, zboară în tangentă. Actele de volițiune sunt tangente, născute din dezechilibrul momentan al organismului. ["VIAȚA NOASTRĂ... "] 2275B Viața noastră, întru cât e simțită de noi, [e] o serie infinită de acte de volițiune pozitive sau negative, de da sau nu. ["VOINȚA NEREALIZABILĂ"] 2267 Puterea de producțiune a patimei. Voința nerealizabilă... se-ncoardă, se-ncoardă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
același fel, gesturile, mișcările corpului omenesc sunt rizibile în măsura în care ne fac să ne gândim la o simplă “mecanică funcționând îndărătul viului”, căci “devierea vieții în direcția mecanicii constituie adevărata cauză a râsului”. Din aceeași sferă ar face parte și transfigurarea momentană a unei persoane în obiect, clowneriile ce lasă impresia hibridării om-obiect sunt de asemenea rizibile, cu condiția ca identificarea să nu meargă până la capăt. Comicul ridiculizării nu are nici o reținere față de demnitatea sau meritele unei persoane (râdem de cel care
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
neliniștitor. În timp ce este evident că sentimentele ororii și dezgustului sunt direct psihologice, nu același lucru îl putem spune despre implicațiile râsului la o glumă îngrozitoare. Răspunsul se află în încântarea de a vedea tabu-urile încălcate, în senzația unei eliberări momentane de inhibiții ca și în plăcerea intelectuală la perceperea elementului comic. Dar vom proba de asemena o sadică plăcere a ororii, cruzimii și dezgustătorului. Adept al acestei ultime idei, criticul Mihail Bahtin consideră că urâtul și grotescul sunt categorii esențial
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
corecte. România e, după acest Friedman, o țară europeană fără simț și fără sens istoric. Smulsă de sub turci, când de ruși, când de austrieci, s-a obișnuit să-și dedice mereu planurile de independență, celui mai pe fază dintre stăpânii momentani ai lumii. Comunismul a fost ultimul tutore, iar la plecarea lui, România a rămas complet derutată. A apărut atunci, la câțiva ani după Revoluție, prima și singura idee politică, (după George Friedman) a acestor două decenii: integrarea euroatlantică. Știm cu toții
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
colțul meu unde m-am retras strategic, tocmai pentru a nu mă contamina de boala analistului politic, boală ce bântuie nemilos, îndrăznesc să spun că ne costă, dacă aceasta o facem la modul gratuit fără alt folos, decât o defulare momentană, derizorie și chiar puțin hilară. Nu sunt sigur, dar cred că nemuritorul Caragiale a spus că suntem un popor de comentatori. De atunci ,de mii de ori s-a spus și s-a bătut monedă pe acesta aspect comic, dar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dragostei, la calendele lui mai, se lăsau În voia celebrării Venerei și a lui Bacchus. De când se apucase de cariera politică, Însă, fusese mereu foarte atent să se manifeste sobru, cel puțin În public. Poate că era doar o surescitare momentană pe care Încă o Înghițitură de vin avea să o potolească, ajutându-l să Își recapete echilibrul. Ridică din nou cupa și o duse la buze, dând pe gâtlej o Înghițitură prelungă. Voia să replice la ceea ce Îi păruse a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nemișcat, temându-se că va auzi din nou ropotul pașilor și strigătele. Mai devreme sau mai târziu, pungașii aceia aveau să priceapă că fuseseră trași pe sfoară și aveau să se Întoarcă. Trebuia să profite pe cât posibil de avantajul acela momentan, pentru a-și căuta un refugiu sigur. Cântări În grabă dacă era cazul să se Întoarcă În stradă și să Încerce să ajungă la Porta Romana. Dar se temea că ceilalți mercenari, călăuziți de mistreț, se puseseră pe urmele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-i mâncăm la surpriza de sâmbătă, se fierb de vineri și, vă dați seama, asta costă: lemne, personal de supraveghere... Încet-încet, mai c-o vorbă, mai c-o glumă, comandantul Aciobăniței aproape că termină varza. Nu-și putu da seama momentan dacă e sătul. Cert e că-și simțea stomacul plin. Văzând că pilotul Amărășteanu abia dacă se atinsese de ce avea înainte, comandantul îi spuse: — Dacă înghiți, merge. Încearcă. — Cine știe câte-o să mai înghițim, răspunse sumbru Amărășteanu. Fu adusă apoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
senzației de atemporalitate - Într-un peisaj ales la Întâmplare - o am atunci când mă aflu printre fluturi rari și uzinele lor de hrană. Pentru mine este un extaz și În spatele extazului mai e ceva, greu de explicat. Este ca un vacuum momentan În care năvălește tot ce iubesc. O senzație de unicitate cu soare și piatră. Un fior de recunoștință față de tot ce Îl produce - față de geniul contrapunctic al destinului uman sau față de duhuri care-i fac pe plac unui norocos muritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din Turcmenia Învăluită În ceață, un grăunte de nisip cenușiu este purtat de vânt pe planeta Venus, un oarecare doctor Jacques Hirsch din Grenoble Își pune ochelarii de citit și miliarde de asemenea nimicuri se petrec - toate alcătuind un organism momentan și transparent de evenimente, al cărui nucleu este poetul (lungit Într-un șezlong, În Ithaca, statul New York). În vara aceea, eram mult prea tânăr pentru a zămisli o bogăție de „sincronizare cosmică“ (pentru a-l cita din nou pe filozoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
instalat deja bustul pe balcon ori în spălătorie. Nimeni nu imploră dispensă de prostie. Fără proști, ar sucomba și umoriștii. Ne-am obișnuit ca adevărul să miroasă a hoit. Troglodiții cred că numai mușchii întrețin munca. Și proștii au simțul momentanului. Analfabeții vor să reinventeze o artă accesibilă nivelului lor „ intelectual ”. Imbecilul propulsat devine fiară. Mulți contemporani de-ai noștri prind muște cu steagul țării. Creierul unora nu face decât să irige vocea. Conversația imbecilului se cantonează în zona silabelor. Există
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Și mai știe cineva că tu și cu nea sportivu' apreciați mușcata?... Timpul însemna bani. Nu puteam lungi la nesfârșit conversația: "Momentan, nu..." Din ziua aceea am înțeles că există pe lume cuvinte care aduc bani. Când a auzit magicul momentan, Lili m-a luat de umăr, a făcut, ca doamnă distinsă ce era, câțiva pași cu mine, a cotrobăit ceva prin geantă și m-a întrebat ca și cum era patroana fabricilor de bomboane: "Îți plac dulciurile?..." Mi-am adus aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
descurca oare mai bine la Belgrad? Pentru că viitorul său avea o limită aproape precisă, Începu să adaste - cum nu fusese obișnuit s-o facă - asupra trecutului. Era o vreme când o conștiință curată putea fi cumpărată cu prețul unei umilințe momentane: „De la ultima confesiune, am făcut asta și aia“. Dacă mi-aș putea regăsi atât de ușor puritatea motivelor, se gândi el cu nostalgie și puțină amărăciune, aș fi un prost să nu profit de o asemenea șansă. Regretul meu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din conținut. Privirea o are mată și pare cu totul absent din realitatea în care se afla. Muzica îi mergea la suflet și accentua starea lui de depresie. Era atît de stăpînit de frămîntările lui încît nu realiza contextul existențial momentan. Din sală, un bărbat rotofei, roșu bine de la consumul excesiv de alcool, îl pîndește cu perseverență și de cîte ori are impresia că privirile lor se întîlnesc, salută respectos, zîmbind cu gura pînă la urechi. Cum Rodion nu răspunde, roșcovanul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în tot ce vi se va mai întâmpla. Banii pe care-i primesc, răsplată cu totul insuficientă pentru ceea ce fac, ar fi încă și mai murdari dacă nu mi-ar oferi, măcar din când în când, și plăceri. Nu doar momentane. Plăceri de lungă durată. Una dintre ele sper să fie Sia Strihan. — Mă iertați, vă tutuiesc. Din când în când. Sunt ușor grizat și indispus. Perfect lucid, totuși, vă asigur. Nu aș reuși, nici n-ar avea rost să împiedic
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]