993 matches
-
și Vasile care erau agricultori. La botez a primit numele Mihai. De copil a intrat în obștea Mănăstirii Neamț, unde a trecut prin toate ascultările monahale. A lucrat un timp la tipografia mănăstirii. În anul 1949 a fost tuns în monahism de către Arhimandritul Melchisedec Dumitriu, avându-l ca naș de călugărie pe Protosinghelul Nifon Corduneanu, primind numele de Mitrofan. În arhiva Mănăstirii Neamț, în actele anului 1953 îl găsim ca fiind viețuitor al schitului Vovidenia care aparținea de Mănăstirea Neamț, cu
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
terminarea celui de-al doilea război mondial, ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu că a scăpat cu viață. A lucrat cu muncitorii la via mănăstirii, a fost paznic și apoi pivnicer. După trei ani de ascultare a fost tuns în monahism, tânărul Toader primind numele de Teofan. După un an, la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva a fost hirotonit diacon, apoi, la 8 noiembrie de sărbătoarea Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil a fost hirotonit preot pe seama Mănăstirii Cetățuia. A slujit sfânta
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
celei dătătoare-de lumină în veci. Amin ! Decrete externe, decrete interne În zilele de 27 și 28 noiembrie 2009, Mănăstirea Secu a găzduit două evenimente importante din viața Bisericii Ortodoxe: Simpozionul cu titlul „Decretul nr. 410/1959 Moment de oprimare al monahismului românesc“ și Sinaxa stareților și starețelor din Arhiepiscopia Iașilor. La simpozionul desfășurat la Mănăstirea Secu, vineri 27 noiembrie au participat ierarhi, stareți și starețe, preoți, călugări și maici martori ai acelor evenimente dureroase, profesori, oameni de cultură, precum și reprezentanți ai
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pagini smerite, dar bogate, gândurile sau studiile lor. Alături de rugăciuni pentru sufletele monahilor, și aceste momente omagiale sunt un mod de a cinsti pe cei ce au pătimit odinioară. Decretul nr. 410/1959 a reprezentat cea mai grea lovitură dată monahismului românesc prin înlăturarea abuzivă și brutală a călugărilor și călugărițelor din mănăstiri. În urma aplicării acestui decret, au fost desființate mai multe mănăstiri și schituri, mii de călugări fiind alungați din mănăstiri. De exemplu în mănăstirea noastră în anul 1959 existau
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
din Iași, și cu Părintele Dumitru Păduraru, redactor în cadrul Radio TRINITAS Iași. A urmat mesajul Domnului Adrian Lemeni, Secretar de Stat pentru Culte, transmis de Domnul Cezar Păvălașcu, prin care a subliniat rănile adânci ce le-a lăsat în viața monahismului aplicarea acestui decret. În comunicarea intitulată „Efectele Decretului nr. 410 asupra monahismului din Arhiepiscopia Bucureștilor“, Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei, Exarh Cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor și Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, a prezentat situația mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, de după aplicarea prevederilor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
A urmat mesajul Domnului Adrian Lemeni, Secretar de Stat pentru Culte, transmis de Domnul Cezar Păvălașcu, prin care a subliniat rănile adânci ce le-a lăsat în viața monahismului aplicarea acestui decret. În comunicarea intitulată „Efectele Decretului nr. 410 asupra monahismului din Arhiepiscopia Bucureștilor“, Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei, Exarh Cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor și Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, a prezentat situația mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, de după aplicarea prevederilor decretului din 1959. Părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Vicovan, prodecanul Facultății de Teologie 79 Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din cadrul Universității „Al. I. Cuza“ din Iași, a prezentat tema „Decretul nr. 410/1959 și Decretul lui Al. I. Cuza din 1864 privire comparativă“, în care s-a referit la vechimea monahismului românesc, care „a avut o contribuție fundamentală în istoria poporului nostru prin aceea că a dat o mulțime de sfinți“. Începând cu ora 11:00, au avut loc discuții pe grupuri de participanți. S-au organizat cinci grupuri de discuții
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
urmăriți de Securitate. Călugării nu mai aveau voie să poarte ținuta monahală, sau să aibă întâlniri cu personalul monahal. Erau încurajați să-și întemeieze familii și să devină productivi în folosul societății. Discreția și răbdarea au însemnat cheia pentru supraviețuirea monahismului în acei ani grei. Modul în care cei tineri se ascundeau când veneau controalele, alții nu se îmbrăcau în haina monahală pentru a-i deruta pe cei ce urmăreau călugării, au reprezentat o mare înțelepciune. Toți cei ce puteau fi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
încercat recrutarea de stareți și starețe ca informatori ai Securității, ori și-au infiltrat oameni în mănăstiri care ofereau note cu tot ce „mișcă” în acel loc. Alteori Securitatea promova oameni incompetenți sau cu slăbiciuni, pentru a lua în derâdere monahismul și Biserica. Totuși, peste toate acestea, Dumnezeu nu și-a retras harul de la noi, mila Lui fiind mare, Duhul Sfânt lucrând în inimile multora. Unii din monahi au trecut cu mintea prin iadul deznădejdii, alții și-au scris o altă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
viața noastră, precum Părinții îmbunătățiți de altădată, zicând : „Vino Doamne în mintea mea, Vino Doamne în inima mea, Vino Doamne în viața mea !” Amin ! 85 Moment din timpul lucrărilor Simpozionului cu titlul „Decretul nr. 410/1959 Moment de oprimare al monahismului românesc“ desfășurat la Mănăstirea Secu 86 Stareții și starețele din Arhiepiscopia Iașilor la finalul lucrărilor Sinaxei prezidate de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor Vâä|Çàx áÑÜx vxÜ 88
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
24 iulie 1987 Vizitând această mănăstire am rămas impresionat de harul pe care Dumnezeu l-a revărsat asupra ei, de lucrurile sfinte pe care le-am văzut aici, de modul în care călugării își duc viața, continuând frumoasa tradiție a monahismului românesc. Semnătură indescifrabilă 3 august 1987 Cele mai respectuoase gânduri pentru cei care păstrează toate aceste vestigii de o importanță inestimabilă. Vă încredințăm că ducem cu noi imagini de neșters și de câte ori vom avea ocazia vă vom vizita cu plăcere
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
din această producție enciclopedică, în ceea ce privește muzica, au fost Casiodor și Isidor din Sevilla, unul reprezentând cultura monastică din sudul Italiei, celălalt, episcop al Spaniei vizigotice. 2.6 Casiodor (490 cca.-580 d. Cr.) Una dintre figurile cele mai eminente ale monahismului secolului al VI-lea, Casiodor, a dedicat muzicii o secțiune în Institutiones divinarum et humanarum lectionum, un compendiu care avea ca scop formarea călugărilor din mănăstirea sa. În Cartea a II-a din această operă, dedicată artelor liberale (De artibus
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
văduvelor, iar Biserica nu încuraja nici în cazul lor o a doua căsătorie - această afirmație în general nu este contestată, ci mai degrabă excesiv subliniată -; era și cazul fecioarelor, a căror existență în Biserica secolelor II și III, înainte de apariția monahismului, este atestată de multe documente. Dar noi știm că văduvele nevoiașe erau ajutate de către comunitate și că femeile repudiate erau și ele asistate. Într-adevăr, Didascalia, în traducerea siriană, dar și în reelaborarea grecească a Constituțiunilor Apostolice scrie, în privința văduvelor
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
legile naturii”, în vreme ce tînărul Gala Galaction, teolog de stînga și, mai tîrziu, prozator cu tentă moralizantă, era la acea dată un emul al extravaganțelor decadentiste; împreună cu „ereticul”, „anteclericalul” Tudor Arghezi (acesta din urmă - fost călugăr la Mănăstirea Cernica, eliminat din monahism pentru legătura cu profesoara de etnie evreiască Constanța Zissu - debutatase ca poet la periodicul Liga ortodoxă al lui Alexandru Macedonski). Primele traduceri din Baudelaire apar în 1870 - în revista junimiștilor (Convorbiri literare, I-IV, 1 martie 1870, p. 51: „Bohemiens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în anii ’20, Alice Călugăru ș.a.). Paralel, există o propensiune către spiritualitățile „alternative” și o relație tensionată cu religia ortodoxă dominantă: Al. Bogdan-Pitești și I.M. Rașcu sînt catolici (primul - și antiortodox), T. Arghezi este un călugăr ortodox eretic, exclus din monahism, mulți simboliști cochetează cu teozofia, ocultismul, ezoterismul, mistica orientală. În România, pe fondul conflictului cultural/ideologic dintre sat (depozitar al tradiției autohtone autentice, necorupte) și oraș (spațiul al nevrozei, al corupției, al desfrîului și al înstrăinării) și al unei tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
proprietatea prosperei firme de privăți răspândite în tot Județul, „Euro-Tăulet Brandaburlea & Brandaburlea“, al cărei proprietar-manager era Cangurașu Brandaburlea. Nu s-a putut descoperi autorul unei asemenea tăreșenii. În trei luni, Trocaru și-a lichidat firma și s-a tuns întru monahism la mănăstirea Mândraia, din pădurea de la Obancea. Încercase și Andromanda Brandaburlea, bătrâna ghicitoare, s-o aciueze pe lângă ea, să o inițieze în secretele tăinuite de cărțile destinului, de ghioacele drumurilor și răscrucilor, să-i transmită parte din puterile de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
arhitectului. Sfârșitul neașteptat al lui Lavrentie a tulburat-o atât de mult încât a fugit de-acasă și s-a dus să se călugărească la mănăstirea Mândraia, din pădurea de la Obancea. Primise numele de Tecla când a fost tunsă întru monahism, la un an sau doi după Primul Război. Câțiva ani mai târziu, a căzut însă în păcat cu inspectorul silvic Anatol Osirică, unchiul tânărului Georgiu Osirică, care va ajunge în 1948 șeful Ocolului Silvic de la Obancea. Așa s-a născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pierzând din vedere marea unitate organică în care suntem datori să trăim. Într-un cuvânt, pentru ca nenumăratele reguli ce trebuie respectate în viața monastică să poată fi în mod convenient înțelese, trebuie să avem în minte mereu adevăratul sens al monahismului». Viața consacrată, pentru a fi cu adevărat creștină, trebuie să fie o prelungire a întrupării Cuvântului, nu o spiritualizare în sensul de des-trupare sau de fugă de exigențele și strânsorile istoriei. Până nu demult - în unele locuri chiar și în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
film, teologul Pierangelo Squeri scria: Aici suntem la limita creștinismului... o ușoară izbitură, și creștinismul dispare». Acest eveniment cinematografic este un eveniment emblematic și, pe bună dreptate, izolat, însă poate fi considerat precum vârful unui «iceberg de atracție» fața de monahism. Este ca și cum monahii ar fi mai importanți decât ceilalți consacrați - de viață apostolică sau activă - care uneori par să aibă un fel complex de inferioritate. Este un fenomen vizibil întrucât multe ambiente de viață consacrată - pe bună dreptate sau nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
multe ambiente de viață consacrată - pe bună dreptate sau nu - simt iarăși nevoia de a se auto-califica ca fiind «monastice», «mai monastice» sau «semi-monastice» etc. Această senzație este mai mult decât confirmată dacă trecem prin vreo librărie religioasă, deoarece categoria monahism suscită un mare interes, riscând să devină o «modă monastică» bazată pe aparența unei estetici monastice ce, în fine, ar putea să cadă într-un estetism monastic. Mănăstirile au reprezentat dintotdeauna un loc în care să-ți odihnești inima, în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și juridică a instituției Bisericii în perioada antică și medievală, căreia protestantismul avea să-i răspundă prin eliberarea „harismatică” a individului din mecanismele „rutinizării”. Că nu este deloc așa, o poate arăta cu prisosință analiza genezei și evoluției istorice a monahismului creștin: figurile sale fondatoare - e.g. Antonie cel Mare, Pahomie, Vasile cel Mare, Benedict de Nursia, Francisc de Assisi - sunt în același timp voci ale „tradiției” pe care o doresc rearticulată, poate printr-o nuanțare a limbajului lor profetic în funcție de codul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
limitare a haosului social latent. Pe de altă parte, aceiași creștini cultivau o distanță ironică față de jocul fantasmagoric al puterii. O reacție vizibilă la topirea granițelor dintre puterea imperială și autoritatea spirituală a Bisericii poate fi citită în filigranul istoriei monahismului timpuriu, care a sfârșit însă prin a propune un model de reconciliere socială. Structural, creștinismul n-a fost niciodată un corp antisocial, mai cu seamă datorită proiectului misionar pe care tradiția apostolică l-a lăsat moștenire Bisericii. Biserica nu reproduce
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
complet de educație superioară medievală. Împlinind 20 de ani, s-a retras în Muntele Athos în anul 1316 (după unele surse 1318) devenind novice la Mănăstirea Vatoped, sub îndrumarea monahicească a Părintelui Nicodim de la Vatoped. Acolo a fost tuns în monahism și a pornit pe calea sfințeniei. După trei ani s-a mutat la schitul Glossia, nevoindu-se mai mult pentru a atinge perfecțiunea spirituală. De la starețul mănăstirii a învățat meșteșugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii. În anul 1326
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
alți creștini<footnote A se vedea E. A. Malone, „The Monk and the Martyr”, în The Catholic University of American Studies in Christian Antiquity, Nr. 12, Washington DC, 1950; G. Bonner, The Warfare of Christ, London, 1962, p. 36-64. footnote>. Dar monahismul avea tendința de a prezenta ceva din spiritul epocii martirilor și de a înțelege sfințenia creștină în proprii termeni<footnote Gerald Bonner, op. cit., p. 15. foootnote>. Și în timpul nostru, problema mărturisirii dreptei credințe este una de actualitate și arată că
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
nici pe cea a perioadei de formare a Bisericii de stat, nu au apărut interpretări polemice grosolane, dacă se exceptează cazul lui Eunapius (347-414), care, în Viețile sofiștilor, exprimase o critică agresivă împotriva lui Constantin, a fiilor săi și a monahismului creștin. Baza aserțiunilor sale a rămas orizontul și terminologia religiozității trădate, plecând de la acuzația de superstiție până la critica adusă intransigenței crescânde a Bisericii postconstantiniene; critica adusă creștinismului nu este străină procedurilor pedagogiei antice păgâne. Acești istoriografi nu reușesc să pătrundă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]