3,149 matches
-
Alexandru Ioan I. Cuza n-a fost răsturnat de conservatori: conservatorii s-au mărginit a nu-l susține când adversarii lui politici au voit să-l răstoarne. Și motivul care i-a îndemnat pe conservatori a consimți la răsturnarea unui monarh era cu desăvârșire monarhic: le părea că o dinastie străină va fi mai trainică decât una pământeană. De aceea ei nu au consimțit decât după ce răsturnătorii, oamenii cu idei republicane, au luat angajamentul de a sprijini dinastia străină. Acei răsturnători
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
realiza suma anuităților necesare, șase milioane pe an, prin economii din alte paragrafe, însă acest expedient pare cu neputință. Astfel, în toate unghiurile continentului lumea e neliniștită prin grija unui viitor încărcat de furtună și numai solicitudinea dovedită de unii monarhi de a apăra și susține interesele păcii ne pot da încredințarea că și în cursul anului viitor ne vom putea bucura de bunurile ei. E. [25 decembrie 1888] ZIUA DE MÎNE Anul acesta care declină spre sfârșitul său n-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
politica austriacă și ar fi bine daca M. Sa ar da o atenție binevoitoare numirii mitropoliților și episcopilor, pentru ca nu prin ei să se introducă sâmburii de politică maghiară între români. Împărat sau rege, rege sau împărat, e indiferent cum monarhul românilor ardeleni va avea buna grație de-a se numi. 360 {EminescuOpXIII 361} Dar să stea în legături mai directe cu unul din cele mai credincioase și mai tinere popoare, care n-are vro istorie glorioasă îndărătul său și care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de la Alderbaraan sau tentativa de lovitură de palat de aici, de pe Tengys, de acum treizeci de ani. Motivele de invidie se opreau însă la înfățișare, pentru că ajunsese să regrete din ce în ce mai des că abdicase în favoarea fiului său. Amel se dovedea un monarh impulsiv, cu o apetență deosebită pentru violența la scară universală. ― Amel, fiul meu, m-ai chemat? ― Aș prefera să-mi spui Bella, tată! Prin pomenirea numelui oficial, Bella al VH-lea, se dorea probabil fixarea termenilor în care avea să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
doi exploratori care îi prezentaseră raportul. Zeții nu erau numai prima rasă inteligentă întîlnită de omenire, ci și cheia spre eliminarea dominației seculare a Abației în domeniul atât de sensibil al fabricării religiilor lucrative. Bella era al treizeci și doilea monarh din dinastia Boszt care ar fi trebuit să recunoască suveranitatea absolută a Abației în interiorul propriilor ziduri, ca urmare a șantajului perpetuu exercitat de călugării augustinieni: independența în schimbul continuării însămînțării Lumilor Agricole. Z și ființele sale ar fi putut lesne rezolva
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aduc aminte de episodul ambasadorilor de pe Orion, de incidentul Beltegeuse și de multe alte prilejuri în care ai fi putut fi ceva mai curajos. Kasser știa că, privite dinafară, evenimentele și deciziile din timpul domniei sale puteau părea acelea ale unui monarh slab. Atâta doar că pe el nu-l interesase niciodată gloria personală sau aceea a dinastiei Boszt, ci păstrarea vieților omenești. Lăsase adeseori mândria familiei sale să fie ușor știrbită numai pentru a nu da amploare unor incidente care s-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îi permise să se mai uite o dată la racla de aur din cel mai îndepărtat colț al subsolului. Maria nu văzuse pletele Sfântului Augustin. Ce semn să fie ăsta, Doamne? 17. Kasser știa că nu avusese niciodată strălucirea necesară unui monarh peste Galaxie, iar felul lui eficient, dar tainic de a soluționa conflictele erodase puternic respectul pe care numele dinastiei Boszt îl inspira în Imperiu. Iar precedenta sa experiență, și singura dealtfel, în relația cu Abatele era unul dintre argumentele pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
388 al cărților ci și pentru că pereții ei sânt împodobiți cu basoreliefuri făcute de absolut toate generațiile de călugări. Prin subteranele bibliotecii se intră în Camera Ouălor. Boszt - dinastia domnitoare a Imperiului, aflată la cel de-al treizeci și doilea monarh. Bratti - cel mai mare trib kyrallian. c Câmpia Pannoniei - Locul pe Vechea Terra unde este localizată Abația. Cerc - simbol al religiei augustiniene și al religiilor lucrative de pe Lumile Agricole. Simbolizează unitatea oamenilor, măreția lui Dumnezeu, caracterul imuabil al realității dar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de conducători a căror legitimitate să (( țină deasupra luptelor politice, fiind (n măsură să conducă cu o m(nă de fier. Această legitimitate a cărei percepție conduce la obținerea supunerii față de hotăr(rile luate nu o poate avea dec(t monarhul ridicat dintre ai săi, cunosc(nd ș( respect(nd "obiceiul păm(ntului". Prototipul conducătorului este al celui care cumulează ș( prerogativele judecătorești, părinte al celor mulți. Republica era o formă respinsă de Eminescu, singură monarhia ereditară fiind (n măsură să
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
RSV). Formă adjectivala denominativa derivată de la ‘"l, „înălțime”, cu sufixul -Än178, după unele opinii nume împrumutat 179, cunoaște în Biblie treizeci și una de ocurente că nume sau epitet divin, alături de alte douăzeci și două, cănd califica diverși conducători sau monarhi. Înălțimea fiind o metaforă universală pentru a sugera superioritatea sau inaccesibilitatea, nu surprinde prezenta acestui nume, cu preponderenta în texte poetice, dar și în contexte în care personaje din afara poporului ales recunosc existența unei divinități supreme și o slujesc: Melchisedec
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mod expres să smulgă exercițiul puterii de sub aura suveranității regale și sacerdotale. B. Principii antice pentru noi ideologii Dominând câmpul semnificațiilor prin intermediul cultivării insistente a propriilor imagini-reper puterea își legitimează trecutul, prezentul și viitorul. „Regele e cu adevărat rege, deci monarh, în imagini. Ele sunt prezența sa reală... ș... ț Reprezentarea, al cărei efect e puterea care, la rândul ei, permite și autorizează reprezentarea, e opera nesfârșită a forței în doliu după absolut.” Noțiunea de politică a reprezentării nu-i este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pe sfântul Epifanie, credincioșii gustă din acest preparat culinar ontologic. Pentru cel mai mare bine al ascezei lor, bineînțeles... 3 Gnosticismul intră într-un con de umbră. Odată ajuns împărat, Constantin îi cere lui Eusebiu din Cezareea, cărturar în serviciul monarhului prin excelență, să transcrie textele în vederea unificării creștinismului. Din mulțimea acestora, douăzeci și șapte sunt reținute spre a intra în componența a ceea ce era schița unui Nou Testament definitiv. Scrierile gnostice - ereziarhice, după decizia Imperiului - dispar din circulație. Gnosticii, persecutați
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pioșenia, zeii, religiozitatea -, precum și istoriei ideilor și a filosofiei. Ansamblul ne oferă o variantă a epicurismului datată secolul I î.Hr. -2- Arhitectul, mecenatul și filosoful. Vila numită de atunci încolo „a Papirusurilor” se dovedește a fi plină de statui de monarhi din epoca elenistică, de busturi ale unor filosofi - trei ale lui Epicur, dar și ale lui Democrit, Pitagora, Empedocle, Zenon din Cition... -, ale unor poeți - Homer, Sappho - și retori - Isocrate, Demostene -, de statui și statuete diverse - un Mercur, o Dansatoare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
realizarea ataraxiei. Să lăsăm așadar politica politicienilor, dar să încercăm să-i instruim, să-i facem mai buni dându-le măcar o spoială de filosofie. Busturile oamenilor politici care ornează Vila Papirusurilor nu sunt alese la întâmplare. Este vorba de monarhi elenistici care au întreținut relații cu filosofi epicurieni: Ptolemeu Philadelphul, Philonide, dar și Demetrios Poliorcetul, Antigon Monophtalmos și Lisimah, regele Traciei, cu care Epicur a întreținut relații - uneori tensionate. Un rege bun, în spiritul epicurian, este un ideal care poate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fost clar stabilită, putem identifica și particularitățile sistemului internațional al secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea. O primă caracteristică o reprezintă faptul că statul nu era încă pe deplin închegat; cu alte cuvinte, statul era adeseori confundat cu monarhul care îl conducea. Astfel că cele două secole de început ale sistemului internațional au fost unele monarhiste, absolutiste. Acest lucru ridică mari probleme în ceea ce privește modul în care se purtau războaiele între puterile europene. Majoritatea confruntărilor din aceste două secole se
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
conducea. Astfel că cele două secole de început ale sistemului internațional au fost unele monarhiste, absolutiste. Acest lucru ridică mari probleme în ceea ce privește modul în care se purtau războaiele între puterile europene. Majoritatea confruntărilor din aceste două secole se desfășurau între monarhii diferitelor state, din rațiuni personale ce se confundau în acel moment cu cele naționale, și nu între statele respective. Marea parte a războaielor din această perioadă priveau dreptul de succesiune feudală (este aici cazul războaielor pentru succesiunea bavareză, spaniolă, austriacă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
feudală (este aici cazul războaielor pentru succesiunea bavareză, spaniolă, austriacă). Deși Tratatele din Westfalia au consemnat în mod legal statul ca fiind unicul actor al relațiilor internaționale, totuși, în acele momente, statul există din punct de vedere teritorial și prin monarhul său - puterea se transmitea pe cale dinastică, ereditară, iar „dreptul cuceritorului” (în sensul de stăpânire absolută) încă mai există și avea să mai existe o bună perioadă de vreme. Statele erau într-adevăr angajate într-o competiție pentru putere și resurse
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de fapt pasul care încheie un lung proces de formare și perfecționare a sistemului de organizare statal, sistem ce rezistă chiar și în zilele noastre. În acest context, politica de putere a statelor europene încetează să mai fie una a monarhului și devine una a statului propriu-zis. O altă caracteristică importantă a sistemului internațional european al secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea este numărul relativ mic și stabil de actori care interacționează pe scena politică internațională. De fapt, tocmai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fierte Împreună cu scoarța de ulm vindecă fracturile.” Cu toate acestea, În „silvicultura fiscală” a statului, arborele real, cu toate Întrebuințările sale posibile, a fost Înlocuit de un arbore abstract reprezentând un anumit volum de cherestea sau lemn de foc. Concepția monarhilor asupra pădurii era una utilitaristă, dar mărginită strict la nevoile directe ale statului. Din punctul de vedere al unui naturalist, cadrul de referință Îngust al statului ignora aproape tot. Nu mai conta aproape nimic din floră: nici ierboasele, nici lichenii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
nivel politic Încă și mai refractar. Puterea de a impune unități de măsură locale era un prerogativ feudal important, la ale cărui avantaje materiale aristocrația și clerul nu ar fi renunțat de bună voie. Lunga serie de inițiative eșuate ale monarhilor absolutiști de a introduce o oarecare uniformitate stă mărturie a capacității acestor clase de a rezista standardizării. Particularitățile practicilor feudale locale și faptul că ele rămâneau impenetrabile Încercărilor de centralizare au favorizat Întărirea autonomiei sferelor de putere locale. În cele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
devenit o un miracol al amenajării publice și modelul de referință pentru urbaniștii În devenire de dincolo de granițele Franței. Figura 10. Parisul În 1870. Principalele străzi construite Între 1850 și 1870. LEGENDĂ Străzi noi Alte străzi importante Principala preocupare a monarhului și a lui Haussmann atunci când au elaborat planurile pentru capitală a fost siguranța militară a statului. Orașul reamenajat trebuia să fie, mai Întâi de toate, un loc În care insurecțiile să poată fi ușor reprimate. După cum scria Haussmann: „Ordinea este
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și cu resurse ar constitui mici noduri de comunicație, ca și locurile cu valoare religioasă, carierele de piatră, minele și alte puncte importante. În cazul francez, rețeaua de drumuri a reflectat mult timp ambițiile centralizatoare ale seniorilor locali și ale monarhilor. Totuși, scopul pentru care am imaginat această situație este acela de a descrie o rețea de rute de transport foarte puțin influențată de centralizarea statală și care ar semăna, În multe privințe, cu harta orașului Bruges de la sfârșitul secolului XIV
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Îndeplinit dintr-o mișcare, fixat și „Înghețat” pentru vecie, ca și cum ar fi fost munca de-o clipită a unor spirite din O mie și una de nopți. Un asemenea plan are nevoie de un arhitect despot, care să slujească unui monarh absolut și care să trăiască suficient de mult pentru a-și vedea viziunile Împlinite. A schimba acest tip de plan, a introduce elemente noi, dintr-un alt stil, Înseamnă a-i altera Însăși esența estetică”. Lewis Mumford, The City in
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a magnetismului pe care Îl exercită - este creația neplanificată a multor indivizi și a unei evoluții Îndelungate. Majoritatea orașelor sunt rodul, suma vectorială a multor gesturi, În spatele cărora nu se poate ghici o intenție globală. În ciuda tuturor eforturilor făcute de monarhi, organisme de planificare și speculanți capitaliști, „diversitatea orașului este, În cea mai mare parte, creația unui număr uriaș de oameni și de organizații private diferite, cu idei și scopuri extrem de variate, care planifică și acționează cu succes În afara cadrului formal
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
părăsească așezările, controlul asupra terenului arabil era inutil atât timp cât nu avea cine să-l lucreze. În consecință, statul precolonial a găsit o Îngustă cale de mijloc Între un nivel al taxelor și normelor de lucru care să permită satisfacerea ambițiilor monarhului și unul care să determine populația să plece În masă. În acea perioadă, războaiele se purtau de cele mai multe ori pentru a face prizonieri și a-i așeza pe aceștia În regiunea din jurul curții, nu pentru a spori teritoriile regatului. O
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]